un blog despre animale de companie

Tag archive

zgardă

Rasa de Câini Ciobănesc Caucazian

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Ciobănesc Caucazian mai este cunoscută și sub denumirile de Câinele de Munte Caucazian sau Câinele Lup. Ipotetic vorbind, singurul posibil strămoș al acestei rase ar putea să fie Câinele Tibetan. Nu trebuie să fie confundat cu rasa Tibetan Mastiff de astăzi, care este de altfel o reconstrucție a unei rase mult mai vechi. Se discută în termeni ipotetici pentru că în cele mai multe cazuri, datele existente cu privire la strămoșii raselor de câini de astăzi s-ar putea să fie mult diferite față de ceea ce regăsim și cunoaștem azi. Se știe despre cadoul primit de către Împăratul Chinez în anul 1121 BC, și anume un câine Tibetan. Acești câini au fost împrăștiați în regiunea Asiatică și Mongolă. Prin Mesopotamia, vechii ciobani și câinii lor ciobănești au ajuns în Grecia și în Roma antică, de unde s-au împrăștiat ulterior în întreg continentul. Se crede că regiunea Dierbent, actual teritoriul Daghestan (regiunea Caucaziană) a jucat un rol important în migrarea câinilor ciobănești. Astfel, putem să spunem că istoria câinilor Ciobănești Caucazian are cel puțin 2500 ani vechime. Regiunea Daghestan, fiind una particulară din punct de vedere geografic, social și istoric, a reușit să obțină o rasă unică de câini care să se potrivească perfect la caracteristicile zonei. Rasa a fost denumită Ciobănescul Caucazian. Dar zona Caucaziană diferă din perspectivă climatică și a condițiilor geografice. În zonele muntoase izolate, erau apreciați câinii alerți, agresivi și protectori. Astfel, având caracteristicile fizice necesare, acești câini au

 Nume: Ciobănesc Caucazian

Originea:  Regiunea Caucaziană

Grupa: Câini ciobănești

Inaltime: Femelă/Mascul 60 – 73 cm

Greutate: între 45 și 100 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: toate culorile, exceptând negrul

Temperament:  Nu este un câine de apartament, fiind un câine de dimensiuni mari, aceștia au nevoie de mult spațiu pentru a-și consuma energia. Curtea trebuie să fie îngrădită bine pentru că nu vă doriți să scape și să înceapă să urmărească persoanele despre care cred că le-au călcat proprietatea.

Dresaj:  Având în vedere cât sunt de mari, dacă sunt scăpați de sub control, nu veți mai reuși să îi faceți să vă asculte. Dresajul ar trebui să înceapă cel mai târziu la vârsta de 7 – 8 luni.

Caracteristici distinctive: Are o constituție armonioasă, mare, puternică, cu un sistem osos generos și cu o musculatură puternică. Blana de pe cap și picioare ar trebui să fie mai scurtă și mai deasă. Coada este acoperită în totalitate cu blană densă și groasă.

fost creați pentru a se apăra de doi inamici: lupii și străinii. Cele două trăsături principale pe care câinii le-au obținut de la acești doi inamici au fost agresivitatea și ura față de străini. Acești câini au fost învățați de-a lungul timpului să fie atenți cu persoanele din arealul lor și să vadă orice persoană străină ca fiind o prezență rea. Această agresivitate față de străini i-au făcut să fie niște paznici de invidiat în lumea canină. Pe de altă parte, de-a lungul lungilor călătorii alături de turmele de vite sau oi, câinii Ciobănești Caucazieni erau complet izolați în ceea ce privește contactul cu alte persoane în afară de ciobanul lor. Acest aspect a contribuit la creșterea loialității câinelui față de stăpân, fiind recunoscuți ca o rasă de câini care se atașează de o singură persoană. Câinii crescuți în zonele înalte au fost nevoiți să își dezvolte o cutie toracică mai mare din cauza aerului rarefiat. Frigul i-a obligat să își dezvolte o blană călduroasă, iar terenul dificil i-a făcut să aibă picioarele mai scurte și corpul mai lung. Mediul în care acest câine a fost dezvoltat a dus la crearea unui câine Ciobănesc Caucazian incredibil de adaptabil la diverse condiții. Astfel, drumurile lungi și extrem de dificile pe care le făcea alături de turme au dus la crearea abilității de conservare a energiei. Condițiile de viață dificile și lipsa hranei i-a obligat să învețe să folosească fiecare moment disponibil pentru a se odihni și pentru a-și reface energia. Câinele Ciobănesc Caucazian modern urmează niște reguli bine definite: se plimbă la pas, nu le place să se joace și preferă să stea întinși. Mănâncă foarte puțin și beau puțină apă. În același timp, acești câini sunt recunoscuți pentru abilitatea lor de atacuri fulger din poziția culcat, după care să revină rapid în aceeași poziție. Undeva în perioada anilor 1900, statul comunist USSR a început să folosească câini din rasa Ciobănesc Caucazian ca și gardieni pentru prizonierii din lagăre. În anii 1960, Germania de Est a folosit rasa pentru patrulare de-a lungul zidului Berlinului. În 1989, la căderea zidului, mai bine de 7000 de câini de patrulare au fost dispersați și oferiți familiilor care și-au dorit un astfel de câine.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Ciobănes Caucazian are o constituție armonioasă, mare, puternică, cu un sistem osos generos și cu o musculatură puternică. Dimorfismul sexual este evident la această rasă, unde masculii sunt impozanți, masculini, cu capul mare, comparativ cu femelele.
Corp:Înălțimea acestui câine este intre 60 -70 cm pentru femele și 63 – 73 cm pentru masculi. Greutatea se situează între 45 – 100 kg pentru masculi și 35 – 80 kg pentru femele. Spatele îi este drept, larg și ferm. Pieptul îi este lung, larg, cu coaste bine depărtate. Picioarele îi sunt musculoase. Mersul îi este libertin, elastic, cu o putere de tracțiune mare în picioarele din spate. Mersul la trap este cel mai natural pentru câine.
Cap:Capul îi este mare, masiv și lat în zona obrajilor. Craniul îi este de asemenea masiv și larg, cu fruntea aproape dreaptă. Stopul este vizbil, dar nu destul de bine marcat. Nasul este negru, mare. Botul este larg și adânc, ascuțit ușor înspre nas.
Urechile:Sunt de mărime medie, groase, de formă triunghiulară, așezate depărtat una de cealaltă și destul de sus pe cap. Partea interioară a urechii este căzută înspre obraji. În mod tradițional, în țara de origine, urechile îi sunt tăiate.
Ochii:Sunt de dimensiune medie, de formă ovală, așezați nu prea adânc și plasați oblic și destul de departe unul de celălalt. Culoarea este situată într-o gamă variată de maro, de la închis la alună.
Coada:Este ținută curbată sau spirală. Când este în repaus este ținută în jos, iar când câinele este alert, coada poate să fie ținută deasupra spatelui.
Blana:Este dreaptă, aspră, cu o blană interioară bine dezvoltată. Lungimea blănii exterioare cât și a celei interioare nu ar trebui să fie mai mică de 5 cm. Blana de pe cap și picioare ar trebui să fie mai scurtă și mai deasă. Coada este acoperită în totalitate cu blană densă și groasă. Orice culoare plină sau pătată este acceptată, cu excepția negrului complet.

 

Personalitate:

Câinele din rasa Ciobănesc Caucazian este cunoscut ca fiind un câine inteligent, cu toate că poate să fie destul de încăpățânat și de dificil de citit câteodată. Un ciobănesc Caucazian este tot timpul în alertă, ascultă și privește tot timpul ce se întâmplă în jurul lui. Sunt foarte apreciați ca fiind câini de pază în multe părți ale lumii. Dacă sunt ținuți în casă, aceștia sunt niște câini calmi, blânzi și iubitori, dornici doar să fie parte din familie. Cu toate acestea, instinctele lor naturale de pază și protecție sunt foarte puternice, astfel că un câine Caucazian tinde să fie suspicios față de orice persoană pe care nu o cunoaște și același lucru poate să fie spus și despre orice câine pe care îl vede pentru prima dată. Sunt cunoscuți ca fiind foarte temperați și de încredere. Sunt foarte rapizi și au niște simțuri foarte bine dezvoltate. Câinii Caucazieni ajung greu la maturitate, lucru care trebuie să fie avut în vedere atunci când se începe dresajul. Nu este un câine pentru persoanele care nu au mai avut câini, pentru că trebuie să li se înțeleagă nevoile foarte bine. Din păcate, mulți crescători nu realizează cât de mari cresc acești câini, alegând de multe ori să îi abandoneze. Sunt niște câini sociabili și care se înțeleg bine cu animalele alături de care au crescut. În ceea ce privește natura lor jucăușă, pentru că ajung la maturitate abia în jurul vârstei de 3 ani, acești câini vor dori mereu să se joace cu voi. Este ideal să îi învățați să se joace afară, nu în casă. Nu este un câine de apartament, fiind un câine de dimensiuni mari, aceștia au nevoie de mult spațiu pentru a-și consuma energia. Curtea trebuie să fie îngrădită bine pentru că nu vă doriți să scape și să înceapă să urmărească persoanele despre care cred că le-au călcat proprietatea. În general nu suferă de anxietate din cauza separării, cu condiția să nu fie lăsat foarte mult timp singur. Sunt niște câini care latră de plăcere, iar vocea lor este una joasă, gravă. Dacă aveți vecini sensibili, atunci acest lucru ar putea să fie o problemă. Le place să înoate și se vor arunca în apă ori de câte ori au ocazia, mai ales în zilele călduroase de vară.

Dresaj

Câinii din rasa Ciobănesc Caucazian sunt inteligenți, dar încăpățânați, motiv pentru care trebuie să începeți dresajul devreme. Trebuie să îi arătați cine este liderul în casă și faptul că trebuie să își cunoască locul în ”haită”. Având în vedere cât sunt de mari, dacă sunt scăpați de sub control, nu veți mai reuși să îi faceți să vă asculte. Dresajul ar trebui să înceapă cel mai târziu la vârsta de 7 – 8 luni. Mai puteți să îi duceți în clase de dresaj pentru căței, care îi va ajuta să cunoască și alți căței, lucru foarte important din punct de vedere al socializării.

Toaletaj:

Câinele din rasa Ciobănesc Caucazian are o blană dublă, formată dintr-una interioară și una exterioară. Pentru a menține această blană sănătoasă, trebuei să îl periați de cel puțin două ori pe săptămână. O dată pe an, câinele Caucazian trece printr-o perioadă de schimbare masivă a blănii. În această perioadă, băile calde și periajul des este indicat pentru a-l ajuta să treacă mai repede aceste momente neplăcute atât pentru câini, cât și pentru voi.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Ciobănesc Caucazian este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distrofia corneană reprezintă o afecțiune progresivă moștenită a ambilor ochi. Corneea, stratul exterior al ochiului este cel mai afectat. Există trei tipuri de distrofie corneană, în funcție de locația în care este identificată: epiteliul cornean, stromale cornean și endoteliul cornean;

– seboreea uscată apare ca bucăți de piele (mătreață) în zona capului și a urechilor. Zonele bolnave trebuie spălate cu săpun medicinal iar mâncarea să conțină proteine și cât mai puține grăsimi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Spaniel Tibetan

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa Spaniel Tibetan este o rasă antică originară din Asia. Descrieri de câini de dimensiuni mici, cu botul turtit și cu blana asemănătoare unui leu se găsesc cu multe secole în urmă în China și Tibet. Se crede despre călugării Budiști, cunoscuți sub numele de ”lama”, că au crescut acești câini de dimensiuni mici pentru a suna alarma dacă cineva se apropie de mănăstire. Cu acel smoc de blană deasă în jurul gâtului și cu coada acoperită de o blană bogată, acești câini seamănă foarte bine cu niște mici lei. În simbolistica Budistă, leii reprezintă triumful lui Buddha asupra violenței și a agresivității, astfel că niște câini cu un aspect de leu erau foarte populari. Acești câini erau adeseori oferiți ca și cadouri către ambasadori și alți membri ai nobilimii, în timp ce la rândul lor, aceștia primeau câini din țările respective. Astfel, câinii din rasa Spaniel Tibetan au ajuns în palatele din China și Japonia, unde au fost încrucișați cu alți câini asiatici de dimensiuni mici. Câinele Spaniel Tibetan de astăzi are cu siguranță elemente moștenite de la câinele Chin Japonez sau de la Pekingese. Crescuți de sătenii Tibetani și de călugări, acești câini ancestrali au apărut într-o largă varietate de mărimi. Cei mai mici erau oferiți mănăstirilor, acolo unde erau încrucișați cu câini mult mai eleganți, primiți probabil de la

 Nume: Spaniel Tibetan

Originea:  China și Tibet

Grupa: Câini de pază

Inaltime: Femela 22 – 26 cm, Mascul 24 – 28 cm

Greutate: Femela 4 – 6 kg, Mascul 5 – 7 kg

Speranta medie de viata: până la 8 – 11 ani

Culoare: maro

Temperament:  Își iubesc familia, dar sunt foarte neîncrezători cu străinii, ceea ce îi face să fie niște câini de pază excelenți. Se comportă foarte bine cu copiii mici, comparativ cu alte rase de dimensiuni mici.

Dresaj:  Trebuie să începeți devreme dresajul cu ei și să stabiliți din timp cine este liderul în casă. Este aproape inutil să mai încercați să dresați acest câine dacă i-ați permis să preia poziția de lider.

Caracteristici distinctive: Are o blană dublă, cu o textură mătăsoasă, moale pe față și pe partea din față a picioarelor, de lungime moderată, dar așezată destul de drept. Urechile și partea din spate a picioarelor prezintă blană în formă de pană.

curți importante, cum ar fi China. În timpul sec XIX, primul câine din rasa Spaniel Tibetan a fost adus în Anglia de către McLaren Morris. Mai mulți au ajuns în anii 1920, în principiu datorită Dr Agnes Greig, care a trimis mai mulți câini mamei sale. Rasa a crescut în popularitate, dar prezența lor a dispărut aproape complet în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1947, după câteva împerecheri reușite, dar și câteva importuri, rasa a început să își revină în Anglia. În anul 1958, Asociația Spaniel Tibetan a fost deschisă, iar în anul 1960, Clubul Adăposturilor Engleze au recunoscut rasa. Primii câini născuți pe teritoriul Statelor Unite au fost în anul 1965, din părinți importați din Tibet de către Domnul Harrington. Datorită lui Leo Kearns, preot în cadrul Bisericii Lutherane în Connecticut, rasa Spaniel Tibetan a început să atragă din nou privirile. Kearns a avut un pui Spaniel Tibetan, după care a importat încă un mascul, și a început un program de împerechere. Pe lângă acești entuziaști ai rasei se mai numără și Jay Child, care a făcut o misiune din dorința de a vedea această rasă stabilită pe teritoriul Statelor Unite. Clubul Spaniel Tibetan al Americii a fost fondat în anul 1971, având-o ca și președintă pe Jay Child. Rasa a fost recunoscută de către AKC în anul 1984. În ciuda farmecului lor, rasa Spaniel Tibetan este destul de rară, clasându-se pe locul 101 în popularitate printre rasele și varietățile înregistrate de către AKC.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Spaniel Tibetan ar trebui să fie mic, activ și alert. Exteriorul acestui câine ar trebui să arate un aspect echilibrat, cu un corp ușor mai lung decât este înalt la umeri.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime de aproape 27 cm. Greutatea este între 4 și 7 kg. Gâtul îi este destul de scurt, puternic. Spatele îi este drept, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă.
Cap:Capul este mic comparativ cu corpul și purtat cu mândrie, lăsând impresia de calitate și masculinitate. Craniul este ușor curbat, de lungime și lățime moderată. Botul este de lungime medie, turtit, fără riduri. Bărbia ar trebui să prezinte puțină adâncime și să fie lată. Este preferat nasul negru.
Urechile:Sunt de mărime medie, bine acoperite cu blană în formă de pene și așezate destul de sus pe cap. Sunt ușor depărtate de cap, dar nu atât de mult încât să se miște liber.
Ochii:Sunt de culoare maro închis, de formă ovală, luminoși și expresizi. Sunt de mărime medie și așezați destul de depărtat unul de celălalt.
Coada:Este așezată sus, bogată în blană și purtată într-o curbură peste spate atunci când merge.
Blana:Are o blană dublă, cu o textură mătăsoasă, moale pe față și pe partea din față a picioarelor, de lungime moderată, dar așezată destul de drept. Urechile și partea din spate a picioarelor prezintă blană în formă de pană. Gâtul este acoperit cu o blană asemănătoare unei coame, care este mult mai pronunțată la masculi față de femele.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Spaniel Tibetan erau foarte apreciați de către nobilimea asiatică, fiind adeseori oferiți ca și daruri între nobilimea din Tibet. Aerul său regal este în continuare unul comun în câinele Spaniel Tibetan modern, care se consideră a fi niște regalități, și care așteaptă ca familiile lor să îi trateze ca pe niște nobili și nu ca pe niște câini de ținut în brațe, neajutorați. Erau de asemenea folosiți ca și câini de pază de către călugării Tibetani, având locurile lor speciale în vârful zidurilor înalte care înconjurau mănăstirea. Ori de câte ori observau mișcare la orizont, acești câini dădeau alarma. Sunt niște câini excelenți pentru persoanele în vârstă care au timpul necesar pentru a le da atenția pe care câinii Spaniel Tibetan o cer. Și trebuie să știți că cer foarte multă atenție. Își iubesc familia, dar sunt foarte neîncrezători cu străinii, ceea ce îi face să fie niște câini de pază excelenți. Se comportă foarte bine cu copiii mici, comparativ cu alte rase de dimensiuni mici. Este de asemenea considerat dădaca pentru copii, supervizând activitățile și fiind mereu cu ochii pe ei. Câinii din rasa Spaniel Tibetan au fost comparați cu pisicile, ei fiind grațioși, le place să mai tragă câte un pui de somn și să se cațere în cele mai înalte locații din casă pentru a putea să urmărească foarte ușor totul. Sunt foarte adaptabili la orice tip de casă. Sunt destul de mici pentru a le ajunge un apartament, dar totodată le face plăcere să aibă la dispoziție un câmp deschis sau o curte. Nu au nevoie de foarte multă activitate pentru a se menține sănătoși, astfel că o plimbare zilnică și puțină joacă le va satisface nevoile de activitate. Sunt niște câini care au nevoie de companie umană, motiv pentru care nu este indicat să îi lăsați singuri cu jucăriile lor. Un câine din rasa Spaniel Tibetan este ușor de transportat, adeseori putând fi văzut chiar și în poșetele doamnelor. Totuși, trebuie să aveți grijă pentru că un câine care se bucură de prea multă atenție poate să devină încrezut. Este important să îi dați și multă independență. Lăsați-l să meargă în lesă și nu în poșetă. Acest lucru îi va permite să socializeze cu oamenii și cu alte animale, învățând astfel să se comporte atunci când este afară. La fel ca orice alt câine de dimensiuni mici, și acestuia îi place să fie întâmpinat de la nivelul său. Pentru a nu-l speria, oaspeții ar trebui să se lase cât mai aproape de nivelul lui. Separarea prea mult timp de oamenii pe care îi iubește îi va induce o stare de depresivitate. Câinii Spaniel Tibetan iubesc oamenii și urăsc să fie lăsați singuri perioade lungi de timp. Cei care muncesc multe ore pe zi ar trebui să se aștepte ca la întoarcere să găsească un câine anxios, care probabil a ros tot ce a prins în cale și care a lătrat în continuu. Se potrivesc cel mai bine în casele cu pensionari sau persoane care lucrează de acasă.

Dresaj

Câinii din rasa Spaniel Tibetan pot să fie dificil de dresat. Trebuie să începeți devreme dresajul cu ei și să stabiliți din timp cine este liderul în casă. Este aproape inutil să mai încercați să dresați acest câine dacă i-ați permis să preia poziția de lider în casă. Mâncarea poate să fie o motivație puternică pentru acest câine, iar sesiunile de dresaj ar trebui să fie tot timpul scurte și variate, pentru a-i menține interesul crescut.

Toaletaj:

Periaţi blana câinilor din rasa Spaniel Tibetan în fiecare săptămână cu perie fermă pentru a îndepărta firele moarte de păr şi pentru a distribui uleiurile pielii. Îşi va pierde blana cel puţin de două ori pe an şi probabil că va trebui să îl periaţi mult mai des în acea perioadă pentru a ţine sub control firele moarte. Îmbăiaţi-l ori de câte ori e nevoie. De obicei are nevoie de o baie la două luni.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Spaniel Tibetan este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Schnauzer Pitic

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Schnauzer Pitic provine din rasa puțin mai mare de Schnauzer. Se crede despre această rasă că printre strămoșii săi se regăsesc și rasele Affenpinscher și Poodle. Unele persoane consideră că în genele acestei rase se regăsesc Pinscherul Pitic, Terrierii Wire Fox și Zwergspitz, care au contribuit la dezvoltarea și la apariția lor. Picturile găsite de-a lungul timpului arată câini din rasa Schnauzer încă din anii 1400. Totuși, până în jurul anilor 1800, rasa Schnauzer nu au fost privită ca și rasă distinctă. Crescătorii de câini Schnauzer și Affenpinscher, Georg Riehl și Heinrich Schott au fost cei care au început miniaturizarea Schnauzerilor. Ei au început să încrucișeze câinii din rasa Schnauzer cu alți câini asemănători dar de dimensiuni mici. De asemenea, foloseau pentru reproducere câinii de dimensiunile cele mai mici din progeniturile obținute. În anul 1888, primul câine din rasa Schnauzer Pitic a fost înregistrat în cartea Germană a câinilor. Primul show canin la care a apărut și rasa Schnauzer Pitic a fost în anul 1899. În Nordul Americii, această nouă rasă a început să fie crescută abia în jurul anilor 1924. Din acel moment a crescut în popularitate vertiginos. În anul 1925 a fost format Clubul Pinscher Sârmos din America, în care au fost acceptați atât rasa Schnauzer Pitic

 Nume: Schnauzer Pitic

Originea: Germania

Grupa: Câini Terrieri / de pază

Inaltime: Femela 30 – 35 cm, Mascul 32 – 36 cm

Greutate: Femela 5 – 7 kg, Mascul 5 -7 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani

Culoare: negru, gri și variațiuni între aceste două culori.

Temperament:  Au nevoie de plimbări zilnice și de o doză bună de alergare cel puțin o dată pentru săptămână, lucru care îi va face să fie fericiți atât în apartament cât și la fermă.

Dresaj:  Sunt câini care pot fi motivați cu ajutorul mâncării, iar sesiunile de dresaj ar trebui să fie menținute scurte și cu activități diversificate datorită faptului că se pot plictisi repede.

Caracteristici distinctive: Blana trebuie să fie sârmoasă, dură și densă. Este formată dintr-o blană interioară densă și o blană exterioară scurtă, așezată pe corp.

cât și rasa Schnauzer Standard. În anul 1926, rasa a primit numele de Schnauzer, fiind totodată inclusă în categoria câinilor terrieri. Anul următor, crescătorii câinilor din rasa Schnauzer s-au hotărât să împartă acești câini în două categorii, respectiv Schnauzer Pitic și Schnauzer Standard.  A urmat ca în anul 1933, și Clubul Schnauzer din America să se împartă în două alte cluburi, respectiv Clubul Schnauzer Standard și Clubul Schnauzer Pitic American. Ambele rase au început să participe în categoria terrier. Abia în anul 1945, după cel de-al doilea război mondial, rasa Schnauzer Standard a fost mutat din categoria Terrier în categoria Câini de muncă. Câinele din rasa Schnauzer Pitic a fost dezvoltat ca și un câine pentru fermă, având foarte bune calități de vânător de rozătoare. Se simte bine atât în zonele rurale, cât și în mediul urban. Statura sa mică îl face excelent pentru traiul în apartament, factor care de altfel i-a atras mare parte din popularitate. Câinele din rasa Schnauzer Pitic din zilele noastre este un animal de companie plin de carismă, fiind tot timpul vesel și devotat stăpânilor săi. Această rasă excelează și ca și câine de pază și de protecție, având un auz foarte ascuțit și un lătrat puternic.

Descriere fizică:

Câinele din rasa Schnauzer Pitic este, după cum îi spune și numele, un câine de dimensiuni mici, dar puternic, ușor îndesat, nu subțire. Este un câine elegant, cu o blană aspră și mersul flexibil, agil, libertin și cu o acoperire mare. Picioarele din spate se întind cât de departe posibil, iar picioarele din față sunt cele care asigură direcția. Craniul îi este puternic și lung, arătând forța acestui câine. Fruntea îi este plată, fără să aibă riduri orizontale sau verticale. Nasul este negru și bine dezvoltat. Buzele îi sunt negre, moi și apropiate de maxilar. Colțurile buzelor sunt închise. Are un număr de 42 de dinți, și o mușcătură de tip foarfece. Ochii îi sunt de dimensiune medie, ovali, așezați înspre în față, negri și cu o expresie vivace. Urechile sunt așezate destul de sus, ținute căzut. Nu ar trebui să fie în vârful capului. Gâtul îi este puternic, musculos și arcuit, fiind într-o bună corespondență cu forța pe care o emană câinele. Corpul se alungește ușor înspre în spate. Spatele îi este puternic, scurt, ceea ce îi conferă câinelui aspectul de compact. Pieptul nu este foarte larg, oval în diametru. Picioarele îi sunt puternice, drepte, nefiind apropiate unul de celălalt. Blana trebuie să fie sârmoasă, dură și densă. Este formată dintr-o blană interioară densă și o blană exterioară scurtă, așezată pe corp. Blana exteiroară este aspră și dreaptă. Blana de pe picioare pare a fi mai puțin aspră în textură. În zona urechilor și a frunții, blana are o lungime mult mai mică.

Personalitate:

Câinele din rasa Schnauzer Pitic poartă cu el o personalitate puternică într-un corp micuț. La fel ca și celelalte rase de câini terrieri, aceștia consideră că ei conduc lumea, că în jurul lor se învârte soarele, astfel că încearcă să atragă tot timpul atenția asupra lor. Sunt niște ghemotoace de blană încăpățânate, cărora nu le place nimic mai mult decât să alerge afară și să se joace cu oamenii pe care îi iubesc. Câinii Schnauzer Pitic sunt niște adevărați clowni, puși pe șotii tot timpul. Sunt foarte deștepți și își vor folosi inteligența pentru a realiza diverse activități cum ar fi să deschidă dulapuri sau sertare pentru a ajunge la mâncare, la jucării sau la perechea favorită de papuci. Se înțeleg foarte bine cu alte animale domestice, chiar dacă uneori va alerga după pisică, fără să fie un pericol pentru vreunul dintre animale. Sunt niște câini perfecți pentru familiile active, fiind totodată o alegere potrivită pentru persoanele care au pentru prima dată un câine. Câinii din rasa Schnauzer Pitic se descurcă excelent atât în oraș, cât și la fermă. Au nevoie de plimbări zilnice și de o doză bună de alergare cel puțin o dată pentru săptămână, lucru care îi va face să fie fericiți atât în apartament cât și la fermă. Dacă este ținut în curte, atunci ar trebui să fie închis cu gard, pentru că acești terrieri vor face orice pentru a evada și pentru a alerga liberi. Pentru că la început erau vânători de rozătoare, câinii din rasa Schnauzer Pitic pot fi folosiți în mod productiv în cadrul fermei, punându-i să elimine toate animalele nepoftite. Le place să sape în pământ, și mai ales le place să sape după rozătoare, să ajungă la cuibul lor și să le distrugă. Aceste activități îi vor ține mintea ocupată și corpul în mișcare, iar ca și bonificație, va aprecia timpul de calitate petrecut alături de stăpânii lui. Ca și parte din comportamentul lui, câinele Schnauzer Pitic va lătra excesiv, va săpa și va intra în urmărirea oricăror ființe pe care le consideră posibilă pradă. De asemenea, îl veți vedea lătrând la câini de talie mare, și îl veți vedea cum sunt suspicioși față de străini, considerându-se câini mult mai mari față de dimensiunea lor reală. Lătratul este un comportament care nu poate să fie limitat nici prin dresaj. Sunt câini de pază alerți, care vor suna alarma ori de câte ori vor considera că este necesar. Nu sunt potriviți pentru casele cu copii mici. Ei vor înțelege compania copiilor mai mari, dar cu cei mici, Schnauzerii nu reușesc să se înțeleagă. Copiii, la rândul lor nu înțeleg care sunt limitele peste care nu ar trebui să treacă, lucru care ar putea să ducă la înțepături sau chiar mușcături.

Dresaj

Câinii din rasa Schnauzer Pitic sunt foarte ușor de dresat pentru că sunt niște câini foarte inteligenți și cărora le place să își folosească mintea. Sunt extrem de independenți și de încăpățânați, motiv pentru care dresajul poate să fie o adevărată provocare. Nu este indicat să fie făcut dresajul de către persoana cu o personalitate mai slabă. Câinilor din rasa Schnauzer Pitic nu le place să li se spună ce au de făcut și caută tot timpul să fie în comandă. Dresajul ar trebui să fie făcut într-o manieră calmă și consistentă, fiind de asemenea necesar să se înceapă încă de când sunt câinii mici. Sunt câini care pot fi motivați cu ajutorul mâncării, iar sesiunile de dresaj ar trebui să fie menținute scurte și cu activități diversificate datorită faptului că se pot plictisi repede. Odată ce a fost stabilită linia de comandă și comenzile de bază învățate, câinele Schnauzer Pitic ar trebui să fie avansat la dresajul care include comenzi de agilitate.

Toaletaj:

Blana dublă a câinilor din rasa Schnauzer Pitic nu se schimbă aproape de loc. Din acest motiv, multă lume consideră această rasă ca fiind perfectă pentru casă, în special atunci când este vorba despre o persoană care suferă de astm. Câinii ar trebui să fie aranjați lunar sau cel mult la două luni, pentru a le permite să arate excelent. Acest lucru ar trebui să fie făcut de către un profesionist, pentru că este un proces destul de complicat. Trebuie periat de două sau de trei ori pe săptămână pentru a nu permite blănii să se încâlcească, în special în zona feței și a picioarelor. Este indicat să îi spălați barba după ce mănâncă.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Schnauzer Uriaș este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;

entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– megaesofag este un defect în structura esofagului care duce la regurgitarea mâncării, hipersalivație, anorexie, tuse.;

– pietre la rinichi – vor cauza sângerarea uretrei și dureri care îl vor face să urineze foarte des. Chiar dacă pietrele de dimensiuni mici se vor elimina singure, este indicat să se consulte medicul veterinar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din Rasa Sloughi

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Câinele din rasa Sloughi este unul dintre cei mai vechi câini domestici din lume, cu o istorie care se duce până în sec XIII B.C. și probabil mult mai departe. Cu toate că originea exactă a acestei rase rămâne un mister, autoritățile consideră că a fost dezvoltat de către triburile Berbere nomadice din zonele aride ale deșerturilor Nordului Africii. Țările care există astăzi în acea zonă sunt Maroc, Libia, Tunisia și Algeria. O teorie alternativă și mai puțin acceptată este că rasa de câini Sloughi a apărut în Orientul Mijlociu, urmând ca ulterior să își îndrepte pașii înspre coasta Nordului Africii. Oricum ar fi, acești câini de vânătoare de deșert erau folosiți pentru vânătoarea de iepuri, vulpi, șacali, gazele, cerbi, porci sălbatici și alte mamifere ale deșertului. Erau de asemenea folosiți și pentru protejarea zonelor de campare ale triburilor, fiind atât gardieni cât și companioni. Câinii Sloughi au devenit favoriții celor bogați și mai ales a liniilor regale, pe măsură ce civilizațiile se dezvoltau, iar vânătorile organizate deveneau tot mai comune. Acești câini erau atât de iubiți, mai ales de către bărbați, încât spre deosebire de alte rase ale acelor vremuri, aceștia erau primiți în corturile lor și le era permis să mănânce și să doarmă înăuntru asemenea unui membru al familiei. Artefacte antice, inclusiv picturi, sculpturi și desene pe roci confirmă faptul că rasa de câini Sloughi era foarte apreciată în țările sale de origini. Au fost crescuți și împerecheați cu aceeași grijă cu care erau

 Nume: Sloughi

Originea: Nordul Africii

Grupa: Copoi / Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 60 – 70 cm, Mascul 66 – 73 cm

Greutate: Femela 16 – 26 kg, Mascul 18 – 28 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 16 ani

Culoare: crem – roșiatic

Temperament:  Câinii din rasa Sloughi au fost crescuți pentru a alerga. Dacă presupunem că sunt sănătoși, Sloughi au obligatoriu nevoie de timp și spațiu pentru a alerga în fiecare zi. Dacă au această oportunitate, în restul timpul vor fi relaxați, calmi și tăcuți.

Dresaj:  La fel ca mulți alți copoi, aceștia răspund bine la tratamentul pozitiv, la repetiție și la premii. Comenzi spuse răspicat sau pe un ton nervos nu funcționează la această rasă.

Caracteristici distinctive: Câinele Sloughi nu este un câine fragil, dar este un câine grațios. Atitudinea sa este una nobilă, iar expresia ochilor săi negri este una blândă și melancolică. Un câine Sloughi mascul este ușor mai mare decât este lung, măsurat de la umeri până la pământ.

îngrijiți caii Arabi. Se spune despre stăpânii acestor câini că își sacrificau chiar și păturile cu care se acopereau în nopțile friguroase ale deșertului pentru a le asigura protecție câinilor. De asemenea, se spune că femeile din zonă alăptau cățeii de la propriul lor piept atunci când cățelele nu mai puteau să aibă grijă de progeniturile lor. Există și dovezi cu privire la marcajele făcute pe corpul acestor câini, cu scopul de a arăta apartenența la o anumită familie. Atât triburile actuale cât și cele din trecut obișnuiau să folosească bijuterii pentru a înfrumuseța acești câini, iar după ce mureau erau jeliți la fel ca orice alt membru al familiei. Se spune că Sloughi a fost rasa favorită a Faraonului Tutankhamun. Mulți dintre acești câini au fost pictați pe artifactele găsite în mormântul său. Prima descriere detaliată a importanței câinelui Sloughi în cultura Nord Africană a ajuns în Europa la jumătatea sec XIX. Aceste informații au ajuns prin intermediul scrierilor unui general francez, care era staționat în Algeria. De fapt, Sloughi au ajuns în Europa la finalul anilor 1800, mai întâi în Franța și apoi în Olanda. Acest lucru s-a întâmplat chiar înaine ca Copoiul Afgan și Saluki să își facă apariția, cu toate că astăzi aceste două rase sunt considerate mai populare decât Sloughi. Primul standard al câinilor din rasa Sloughi a fost publicat în anul 1925. Din momentul în care Franța a ocupat Algeria, câinele Sloughi a fost considerat a fi franțuzesc, până în anul 1970 când Algeria și-a câștigat independența. Cele două războaie mondiale au afectat rasa Sloughi, la fel cum au făcut cu multe alte rase de câini, ducând aproape la extincția acestora. Programele vechi de împerechere au fost întrerupte sau abandonate. Franța a interzis vânătoarea cu ajutorul copoilor în toate teritoriile ocupate de ei, ceea ce a dus la scăderea în popularitate a acestor câini. Mai mult, o epidemie de rabie a decimat populația domestică de câini. În anul 1973 câinele Sloughi a ajuns în Statele Unite ale Americii. Sunt acceptați să participe aproape la toate competițiile .

Descriere fizică:

Câinii din rasa Sloughi sunt de dimensiuni medii înspre mari, cu părul scurt, blana moale, un câine atletic, apreciat în Africa de Nord pentru abilitățile sale de vânătoare, viteza, agilitatea și rezistența pe distanțe lungi. Este un câine robust, dar elegant, un câine de urmărire, care nu prezintă exagerări ale membrelor, a dezvoltării musculare sau a curbelor corpului. Câinele Sloughi nu este un câine fragil, dar este un câine grațios. Atitudinea sa este una nobilă, iar expresia ochilor săi negri este una blândă și melancolică. Un câine Sloughi mascul este ușor mai mare decât este lung, măsurat de la umeri până la pământ. Corpul femelei poate să fie ușor mai lung decât cel al masculului. În mod normal, masculul ajunge la înălțimea de 66 – 73 cm, iar femela ajunge în mod normal la 60 – 70 cm. Văzut din profil, capul este lung. Expresia sa este una blândă, ușor tristă și melancolică. Ochii îi sunt mari, negri și ovali sau în formă de migdală. Culoarea ochilor este diverse variații de maro închis. Genele sunt pigmentate. Urechile sunt așezate la nivelul ochilor și cad destul de aproape de cap atunci când animalul este relaxat. Urechile sunt de mărime medie, triunghiulare și ușor rotunjite la vârfuri. Botul are forma unei pene lungi, reprezentând aproape jumătate din lungimea capului. Maxilarui îi este puternic și regulat. Nasul îi este negru și puternic. Gâtul îi este lung și se ridică elegant dintre umeri. Este ușor arcuit, dând dovadă de eleganță și de putere. Pielea îi este fină, întinsă, iar părul îi este foarte fin. Linia spatelui este dreaptă. Pieptul nu este foarte larg, ajungând aproape de genunchi. Coastele îi sunt plate, lungi și ușor curbate. Coada este lungă, subțire și purtată în jos în general, sub linia spatelui. Atunci când este bucuros sau atent, vârful cozii se ridică deasupra liniei spatelui. Blana acestui câine este tot timpul fină. Părul îi este scurt și fin pe toată suprafața corpului. Culoarea blănii este în general crem, până la roșiatic, putând totodată să prezinte și marcaje negre pe față, urechi sau pe spate.

Personalitate:

Oamenii care iubesc rasa de câini Sloughi îl descriu pe acesta ca fiind afectuos, demn, sensibil, blând, iubitor și mândru. Pentru alte persoane, acest câine pare a fi distant datorită expresiei lor, a modului în care reușesc să se detașeze și a posturii lor aristocratice. Sunt câini tăcuți care creează legături puternice cu stăpânii lor. Mulți dintre ei devin animalul de companiei al unei singure persoane. Dacă este crescut de mic într-o manieră sociabilă, aceștia se vor descurca excelent și cu restul familiei. Sunt niște câini destul de rezervați, care nu se simt tocmai confortabili în prezența unor străini. Este aproape imposibil ca un câine Sloughi să atace un om, cu excepția cazului în care stăpânul său este amenințat. Câinii din rasa Sloughi au fost crescuți pentru a alerga. Dacă presupunem că sunt sănătoși, Sloughi au obligatoriu nevoie de timp și spațiu pentru a alerga în fiecare zi. Dacă au această oportunitate, în restul timpul vor fi relaxați, calmi și tăcuți. Pentru că sunt niște copoi, aceștia nu pot să fie lăsați din lesă pentru că se pot angaja în urmărirea oricărei prăzi. Proprietarii de asemenea câini ar trebui să aibă garduri înalte și spațiu destul pentru câini să alerge. Persoanele care trăiesc la oraș nu ar trebui să aibă un asemenea câine, doar dacă au un parc îngrădit în apropiere, sau dacă proprietarul este un alergător. De asemenea, climatele reci de munte nu sunt cele mai bune pentru acești câini pentru că îl va face să simtă disconfort. Sunt cei mai fericiți atunci când li se permite să alerge după o pradă de dimensiuni mici, indiferent dacă au vreun antrenament de vânătoare anterior. Dacă trăiți într-o zonă de pădure, departe de traficul de mașini, câinele Sloughi va ține cu siguranță sub control populația de rozătoare din zonă. Vor intra în urmărirea păsărilor, cu toate că foarte rar reușesc să prindă vreuna. Dar acest lucru nu este important pentru ei. Ce este cu adevărat important este să alerge după pradă. Câinii din rasa Sloughi pot să aibă dificultăți în a se adapta la noi medii de trai, la noi locuri. Stăpânii lor ar trebui să fie răbdători în cazul acestor tranziții. Câinii Sloughi ar trebui să trăiască în interior și întotdeauna să stea pe ceva moale, pentru a preveni apariția iritațiilor de piele în zona în care oasele sunt mai ieșite. De asemenea, această rasă nu este tocmai iubitoare de ploaie, apă sau zgomote necunoscute, motiv pentru care se vor panica în timpul furtunilor sau a focurilor de artificii.

Dresaj

Câinii din rasa Sloughi sunt undeva în zona de mijloc în ceea ce privește dresabilitatea. Învață foarte repede noi comenzi care cumva sună natural pentru ei. De exemplu, este ușor să îl învățați comenzi de aducere a obiectelor decât să îl dresați pentru întâmpinarea străinilor. De asemenea, comenzile pentru interior sunt destul de greu de implementat. Majoritatea câinilor Sloughi sunt sensibili la atenționările verbale, astfel că vor învăța majoritatea comenzilor care li se prezintă, atâta timp cât dresajul este făcut cu blândețe și într-un mod constant. La fel ca mulți alți copoi, aceștia răspund bine la tratamentul pozitiv, la repetiție și la premii. Comenzi spuse răspicat sau pe un ton nervos nu funcționează la această rasă. Din cauza sensibilității și a independenței lor, unii câini Sloughi nu se descurcă bine în grupele de dresaj, alături de alți câini.

Toaletaj:

Sunt foarte ușor de îngrijit, fiind necesar un simplu periaj din când în când. Blana lui nu reține murdăria pe care a întâlnit-o în aventurile sale. Apă și șampon este de ajuns pentru a curăța chiar și cel mai murdar Sloughi. .

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Sloughi este o rasă puternică, dar care pot avea parte de anumite condiții de sănătate, la fel ca majoritatea raselor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului.  Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași.

– boala capului femural , care poate foarte ușor să fie considerată a fi displazia șoldului. Apare sub forma artritei și poate suporta o intervenție chirurgicală în vederea însănătoșirii. Intervenția chirurgicală necesită ulterior și o perioadă atentă de recuperare;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Mastiff

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Cuvântul ”Mastiff” descrie mai degrabă o grupă de câini gigant, decât o singură rasă. Toți câinii de tipul Mastiff sunt originari din Asia, existând încă de mii de ani în acea regiune. Strămoșii câinilor din rasa Mastiff modernă sunt vechii Mastiff Englezesc, care au fost crescuți ca și câini de pază în Anglia timp de mai bine de două mii de ani. Câinii Mastiff erau favoriți de către muncitorii câmpului și fermierii mai săraci, pentru că îi ajutau să îndepărteze lupii și alte animale care puneau în pericol animalele din fermă și stocurile de mâncare. Acești câini erau totodată niște paznici excelenți pentru casă și pentru familie. Câinele Mastiff era foarte apreciat de nobilimea engleză pentru capacitățile lor de vânătoare și natura lor protectivă și loială. Totuși, toate datele care există despre Mastiff și care datează înainte de secolul XIX, nu pot să fie de încredere. La început, fiecare crescător spunea despre varietatea lui de Mastiff că avea cea mai veche istorie și că era cel mai cunoscut câine. Trebuie totuși să se accepte faptul că există picturi rupestre Egiptene care datează din anul 3000 BC, și care înfățișează câini de tipul Mastiff. În China, s-au descoperit de asemenea picturi a câinilor de tip Mastiff datând din anul 1121 BC. Este foarte clar faptul că Mastiff-ul modern

 Nume: Mastiff

Originea: Anglia

Grupa: Câini de pază / de muncă

Înălțime: Femela 70 – 75 cm, Mascul 70 – 76 cm

Greutate: Femela 75 – 80 kg, Mascul 77 – 86 kg

Speranța medie de viață: până la 6 – 10 ani

Culoare: cenușiu, roșcat, vărgat, caisă

Temperament:  Astăzi, acești câini masivi sunt niște animale de companie extraordinare. Se descurcă foarte bine cu copiii, fiind răbdători, grijulii, protectivi și tot timpul gata pentru o tură de joacă în curte.

Dresaj:  Socializarea trebuie să aibă loc cât mai des și cât mai devreme cu putință, pentru a preveni ca instinctul lor protectiv să ia amploare.

Caracteristici distinctive: Rasa de câini Mastiff este formată din câini de dimensiuni mari, cu osatură dură și grea și cu o musculatură foarte bine dezvoltată. Este ușor mai lung decât este înalt, reușind să combine excelent puterea cu rezistența.

provine dintr-o veche linie de câini de dimensiuni mari. Herodot a povestit că regele Cyrus cel Mare, fondatorul Imperiului Persan, a primit un câine Mastiff ca și cadou de la Regele Albaniei în anul 550 BC. Se spune că Cyrus a pus Mastifful să se lupte deodată și cu un bulldog și cu un câine de talie asemănătoare. Dar Mastifful a părut a fi umil, supus, sfios, motiv pentru care Cyrus a ordonat uciderea câinelui Mastiff. Legenda spune că această știre a ajuns la urechile regelui Albaniei, care a trimis înapoi lui Cyrus o cățea Mastiff, transmițându-i că ”Mastiff-ul nu este un câine obișnuit, motiv pentru care nu a fost deloc impresionat de câinele Persan sau de bulldog.” Tot legenda spune că regele Albaniei l-a invitat pe Cyrus să aleagă un adversar pe măsura Mastiff-ului, cum ar fi un leu sau chiar un elefant. El a mai transmis totodată regeului Cyrus că acești câini sunt rari și de viță regală și că altul nu îi va mai trimite. Se spune că în urma acestui comunicat, regele Cyrus a provocat o luptă între  cățeaua Mastiff primită și un elefant. Cățeaua a luptat cu atâta furie și îndârjire încât a reușit să doboare elefantul la pământ. În însemnările sale de la invadarea Marii Britanii, în anul 55 BC, Iulius Caesar a descris Mastiffii ca luptători alături de stăpânii lor englezi. Impresionați de acești câini, romanii au adus înapoi în Roma destule exemplare, punându-i să se lupte în arenă împotriva taurilor, urșilor, leilor, tigrilor, sau chiar împotriva gladiatorilor. Folosirea lor în Colosseum, pare că i-ar fi adus și numele de Mastiff. ”Mansuetus” este un cuvânt Roman care înseamnă ”domestic”. Astfel, Mastiffii erau singurele animale domestice care au luptat în arenele gladiatorilor. O altă poveste despre Mastiff îl arătau pe Sir Peers Legh, Cavaler al Lyme Hall (aproape de Stockport, Cheshire), care și-a adus cățeaua Mastiff preferată la bătălia de la Agincourt, Franța, în anul 1415. Atunci când acesta a căzut în luptă, cățeaua a rămas alături de el și l-a protejat de atacurile francezilor. Cavalerul a fost dus la Paris, unde a murit din cauza rănilor, iar cățeaua Mastiff s-a întors în Cheshire, unde a pus bazele faimoasei linii de Mastiffi din Lyme Hall. Mastiffii moderni sunt descendenți din Mastiffii Lyme Hall și din aceia ai Ducelui de Devonshire din Chatsworth, Chaucer. Cu cel puțin șase secole în urmă, Mastiffi vânau în haită căprioare, cerbi și alte animale de dimensiuni mari. În anul 1835, luptele între câini au devenit ilegale în Anglia, dar acest lucru nu i-a oprit pe pariori să continue să eludeze legea. În anul 1871, existau doar un număr de 63 de Mastiffi care au fost înregistrați pentru competițiile de profil, din care doar 35 erau înregistrați în cadrul unui Kennel. Numărul lor s-a împuținat considerabil, această rasă ajungând la un număr de 8 câini Mastiff în anul 1945, în întreaga Mare Britanie. În anul 1879 au fost puse bazele Clubului Mastiff American, dar ulterior, fără să se cunoască motivele, a fost dizolvat. Abia în anul 1929 Clubul Mastiff a fost repus pe picioare. Clubul Kennel American a recunoscut rasa Mastiff în anul 1885, fiind încadrați în grupa câinilor de muncă. Deși războaiele l-au dus în pragul extincției, astăzi, Mastifful este un câine foarte îndrăgit și popular.

Descriere fizică:

Rasa de câini Mastiff este formată din câini de dimensiuni mari, cu osatură dură și grea și cu o musculatură foarte bine dezvoltată. Este ușor mai lung decât este înalt, reușind să combine excelent puterea cu rezistența. Mersul este cel care arată cel mai bine puterea de care dă dovadă acest câine, având un mers care acoperă destul de mult teren. Una dintre caracteristicile principale ale acestui câine este și capul, care este mare și extrem de expresiv. Are fruntea ridată, iar ochii mici lasă impresia că este tot timpul trist. Urechile îi sunt poziționate în lateralul capului, înspre în față și ținute căzut. Botul îi este lung și mare, cu buzele căzute una peste cealaltă, atârnând. Blana îi este dublă, fiind formată dintr-o blană interioară densă și o blană exterioară dreaptă, aspră, de lungime medie. Expresia îi este alertă, dar blajină și chiar tristă. Aprecierea generală a aspectului acestei rase este de grandoare și de demnitate.

Personalitate:

Câinele Mastiff a cunoscut o evoluție impresionantă în ultimele cinci secole. La origini au fost crescuți pentru a fi câini de luptă, capabili să participe la războaie alături de soldați și să lupte alături de aceștia. Apoi au fost utilizați de Romani în Colloseum, acolo unde luptau atât împotriva altor animale, cât și împotriva gladiatorilor. Astăzi, acești câini masivi sunt niște animale de companie extraordinare. Se descurcă foarte bine cu copiii, fiind răbdători, grijulii, protectivi și tot timpul gata pentru o tură de joacă în curte. Sunt câini care se atașează foarte puternic de oamenii pe care îi iubesc. Câinii Mastiff nu realizează cât de mari sunt, motiv pentru care vor veni peste dumneavoastră în pat sau pe canapea, în căutarea unei mângâieri. Sunt câini de pază foarte buni, care își protejează casa și familia, dar care nu sunt agresivi fără motiv. Chiar și atunci când sunt puși în fața unei situații în care ar trebui să fie agresivi, vor alege o metodă prin care să țină oaspetele nedorit la distanță până când vor veni ajutoare. Câinii din rasa Mastiff nu sunt câini de apartament sub nicio formă, iar casele în care locuiesc ar trebui să fie de dimensiuni mari pentru a permite acestui gigant să se miște în voie. Au nevoie de exerciții zilnice, care ar trebui să includă plimbări zilnice și oportunitatea de a alerga. Dacă această rasă impresionantă, mare, nu primește destul exercițiu, se vor elibera de energia în exces în propriul lor mod, respectiv mestecând tot ceea ce le iese în cale. Curtea în care este ținut un câine Mastiff trebuie să fie îngrădită. Nu au obiceiul de a hoinări mult timp atunci când evadează, dar cu siguranță vor porni în urmărirea altor câini, pisici, veverițe sau chiar oameni, motiv pentru care este indicat să aveți un gard solid disponibil. Nu este indicat să folosiți gardurile electrice pentru că această rase are o toleranță ridicată la durere, ceea ce înseamnă că există posibilitatea de a se electrocuta până își creează daune irecuperabile. Câinii Mastiff se descurcă bine cu alte animale doar în cazul în care a fost crescut alături de ele. Odată ce a ajuns adult, Mastifful nu va tolera alte animale noi în preajma lui. Acești câini fac destul de mult zgomot. Nu latră mult, dar atunci când o fac, lătratul lor este gălăgios și grav, motiv pentru care este indicat să îl dresați în ceea ce privește lătratul. Mai sforăie și scot tot felul de alte zgomote pe care multă lume le găsește intolerabile.

Dresaj

Dresajul câinilor din rasa Mastiff reprezintă o adevărată provocare, acest lucru trebuind să înceapă cât mai devreme posibil, pentru a reuși să construiți o legătură puternică între dumneavoastră și câine. Cu cât Mastifful crește mai mare, cu atât îi va fi mai greu să își stăpânească pornirile. Dresajul trebuie să însemne o mână puternică, în caz contrar, câinele Mastiff va prelua controlul. Socializarea trebuie să aibă loc cât mai des și cât mai devreme cu putință, pentru a preveni ca instinctul lor protectiv să ia amploare. Mastifful trebuie să fie învățat să accepte vizitatorii și să îi primească plin de amabilitate. De asemenea, trebuie să înțeleagă că joaca copiilor cu vecinii nu înseamnă un pericol. Personalitatea unui câine din rasa Mastiff se formează având la bază dresajul și socializarea.

Toaletaj:

Blana câinilor Mastiff trebuie să fie periată săptămânal cu o mănușă de cauciu. În perioadele de schimbare a blănii ar trebui să îl periați în fiecare zi, pentru a nu avea păr peste tot. Curățați-i ridurile în fiecare zi pentru a preveni apariția infecțiilor. Spălați-le cu o bucată de material textil cu apă și apoi asigurați-vă că le-ați și uscat. De asemenea, buza superioară trebuie curățată după fiecare masă.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Mastiff este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– atacuri neurologice, cauzate de mai mulți factori și care pot apărea în orice moment. Tremuratul, urinatul subit, privitul în gol, spasme musculare, pierderea conștienței sunt exemple de posibile astfel de atacuri. Acestea pot fi ținute sub control prin medicamentație, dar nu pot fi stopate;

– alte tipuri de tumori, cum este adenocarcinomul (tumoare epitelială malignă), fibrosarcomul osos (neoplazie ce se dezvoltă din celulele fibroblastice ale țesutului conjunctiv interstițial al osului), hemangiosarcomul (tumoare malignă din jurul vaselor sanguine), melanomul (cancer de piele format din înmulțirea dezorganizată a celulelor care produc pigment în piele), osteosarcomul (cel mai întâlnit tip de cancer osos malign);

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;

– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave.

– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Iepuri Pitic Olandez

Rozatoare Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de iepuri Pitic Olandez este una dintre cele mai populare rase din lume, iar după cum sugerează și numele, este originar din Olanda. Acești iepuri sunt semnificativ mai mici decât multe alte rase de iepuri. Datorită micimii lor, acești iepuri sunt în general păstrați ca și animale de companie sau animale pentru show-urile de profil. Nu sunt deloc populari printre crescătorii de iepuri în scopuri comerciale. Aspectul lor ușor copilăresc, aproape de bebeluș, îi face extrem de căutați de către iubitorii de animale de companie și mai ales de către cei cărora le plac iepurii de dimensiuni mici. Majoritatea celorlalte rase de iepuri pitici sunt derivați din rasa Pitic Olandez. Rasa de iepuri Pitic Olandez a apărut pentru prima dată în Olanda la începutul celui de-al XX secol și a fost creat prin încrucișarea unor iepuri Polonezi cu rase sălbatice de dimensiuni mici. Iepurii obținuți în urma acestor eforturi au fost niște animale mici care au venit într-o gamă largă de culori și cu o gamă și mai largă de marcaje. Rasa de iepuri Pitic Olandez a ajuns pentru prima dată în Anglia la finalul anilor 1940, iar în Statele Unite ale Americii în anii 1960. Folosind aproape același standard ca și cel Englezesc, rasa Pitic Olandez a fost acceptată de către Asociația Crescătorilor de Rase de Iepuri din America în anul 1969.  Aceste prime exemplare de iepuri au prezentat câteva trăsături de

 Nume: Pitic Olandez

Originea: Olanda

Grupa: Iepuri de dimensiuni mici

Greutate: Între 0,5 – 1,6 kg

Speranta medie de viata: până la 5 – 10 ani

Culoare: ciocolatiu, Himalaya, negru, albastru, chincilla, lynx, portocaliu, alb, etc

Temperament:  Există posibilitatea să prezinte o atitudine nervoasă, ușor sălbatică și uneori dezagreabilă. Acest lucru este atribuit în totalitate rădăcinilor sale sălbatice, cu toate că programele de reproducere selective au creat un animal care este în general blând.

Status rasă: Este una dintre cele mai populare rase de dimensiuni mici din lume. Iepurii din această rasă sunt apreciați cu precădere ca și animale de companie și pentru participările lor în cadrul competițiilor de profil.

Caracteristici distinctive: Fața îi este rotundă și destul de scurtă, o caracteristică atribuită animalelor care suferă de piticism și care îi face să semene cu niște pui de animale chiar și atunci când sunt la o vârstă înaintată.

personalitate nedorite, cum ar fi frica exagerată și uneori agresivitate, despre care experții spun că este o consecință directă a introducerii de iepuri sălbatici în această linie de iepuri. Drept urmare, primele exemplare se comportau asemenea iepurilor sălbatici, nefiind potriviți ca și animale de companie. Generații de încrucișări selective au permis obținerea unui iepure blând, afectuos, un animal de companie excelent, care prezintă un nivel de energie mult mai mare decât rudele sale.

Descriere fizică:

Rasa de iepuri Pitic Olandez este o rasă de dimensiuni mici, cu iepuri a căror greutate se situează în intervalul 0,5 – 1,6 kg. Oarecum neobișnuit pentru un iepure, ochii și capul iepurelui Pitic Olandez sunt mult mai mari și disproporționați față de restul corpului, în timp ce urechile sunt foarte mici și purtate sus în partea de sus a capului. Fața îi este rotundă și destul de scurtă, o caracteristică atribuită animalelor care suferă de piticism și care îi face să semene cu niște pui de animale chiar și atunci când sunt la o vârstă înaintată. Rasele de iepuri pitici adeseori prezintă unele dintre aceste caracteristici, în funcție de rasa cu care iepurele a fost împerecheat. Totuși, dintre toate rasele de iepuri pitici, se pare că Piticul Olandez are cel mai copilăresc aspect dintre toți, și totodată este și cel mai mic. Olandezii puri se prezintă într-o gamă variată de culori și tipare, incluzând aici ciocolatiu, Himalaya, negru, albastru, chincilla, lynx, portocaliu, alb, etc. Există și alte culori, dar acestea în general sunt prezente pe iepurii care nu sunt implicați în concursuri de profil.

Personalitate:

Iepurii din rasa Pitic Olandez prezintă aceleași trăsături comportamentale ca și câinii sau pisicile, ceea ce înseamnă că acest iepure poate să fie chiar și dresat pentru a răspunde la câteva comenzi simple sau pentru a-și face treburile într-un anumit loc. Totuși, succesul oricărei activități de dresaj depinde în totalitate de dedicația celui care se ocupă de dresaj. Există posibilitatea să prezinte o atitudine nervoasă, ușor sălbatică și uneori dezagreabilă. Acest lucru este atribuit în totalitate rădăcinilor sale sălbatice. Cu toate că programele de reproducere selective au creat un animal care este în general blând, orice proprietar trebuie să fie conștient că partea sălbatică poate să iasă la suprafață oricând. În general, rasa de iepuri Pitic Olandez este una curioasă și blândă, iar cei care sunt învățați de mici cu compania umană sunt mult mai calmi și au un temperament echilibrat. Sunt iepuri care chiar caută afecțiunea umană și care la rândul lor arată afecțiune. Sunt niște iepuri mult mai robuști decât mărimea lor sugerează, fiind capabili să se joace timp îndelungat. Atunci când sunt ținuți în aceeași cușcă, există riscul de a se răni ca urmare a luptelor sau disputelor ocazionale. Nivelul de activitate a acestor iepuri crește în perioada de răsărit și cea de apus a zilei. Din cauză că iepurii sunt în general animale care se stresează foarte repede și care au un psihic fragil, nu sunt recomandați ca și animale de companie pentru copiii care nu au ajuns la capacitatea de a înțelege acest lucru.

Hrana și cușca

Poate cel mai crucial aspect al creșterii unui iepure este dieta. Majoritatea iepurilor domestici au un sistem digestiv foarte delicat, motiv pentru care multe legume și frunze verzi cum este varza sau salata sunt vitale pentru ei. Iepurii tineri nu ar trebui să fie hrăniți cu frunze verzi până în jurul vârstei de opt săptămâni, pentru că stomacul și burta lor nu a avut destul timp să se dezvolte corect. Paleții de cumpărat de la magazin reprezintă o sursă esențială de mâncare pentru iepuri, cu condiția să respectați în totalitate recomandările de pe ambalaj în ceea ce privește cantitatea de mâncare pe care trebuie să o oferiți. Acest lucru vă va ajuta să evitați îngrășarea sau slăbirea iepurelui. Peleții nu ar trebui să fie mai vechi de opt săptămâni și nu trebuie să fie contaminați în niciun fel. Aceștia vor începe să piardă nutrienți odată ce au fost desfăcuți, ceea ce nu este un lucru bun pentru iepuri. Dacă peleții au fost ținuți deschiși o perioadă mai lungă de două luni, atunci ar trebui să îi aruncați și să luați unii noi. Un pelet care este bogat în fibre și sărac în proteine și grăsim este exact ceea ce aveți nevoie pentru iepurele Pitic Olandez. De asemenea, este important să vă amintiți că orice schimbare în dieta iepurelui trebuie să fie făcută gradual, pentru a nu-i crea probleme digestive. Un iepure adult trebuie să aibă destul fân la dispoziție, precum și apă proaspătă și curată pentru băut. Înainte de a aduce iepurele acasă, trebuie să vă decideți dacă îl veți ține afară sau în casă. Un iepure pitic va trăi fericit afară, dar trebuie să aibă o cușcă în care să nu bată vântul și să nu fie așezată la soare. Acoperișul ar trebui să fie protejat în așa fel încât apa să nu intre în interior. Partea din față a cuștii ar trebui să fie acoperită cu o plasă care să nu permită iepurelui să scoată picioarele sau capul afară. De asemenea, în exteriorul cuștii trebuie să aibă o suprafață de ajuns de mare pentru a alerga puțin și pentru a se ascunde de razele soarelui. Partea de jos a cuștii ar trebui să fie acoperită cu un material absorbant care să poată să fie schimbat zilnic ușor, pentru ca iepurele să trăiască într-un mediu curat. Dacă iepurele va trăi în interior, puteți să alegeți o cușcă de plastic, asemănătoare celor pentru hamsteri. De asemenea, este indicat să îi asigurați o tavă în care să își facă nevoile și trebuie să țineți la distanță tot ceea ce poate să fie ros sau mestecat.

Toaletaj:

Iepurii din rasa Pitic Olandez necesită o simplă periere săptămânală pentru a înlătura blana în exces și pentru a preveni încâlceala firelor de păr. Totuși, atunci când trec prin perioadele de schimbare a blănii, este indicat să îi ajutați să scape mai repede de blană. Folosiți o perie moale sau un piaptăn și trageți în direcția de creștere a blănii. Cu această ocazie puteți să verificați și dacă are paraziți. Unghiile acestori iepuri trebuie să fie tăiate regulat. Puteți să faceți acest lucru folosind un clește pentru unghii pentru a tăia vârfurile, sau puteți să mergeți la un veterinar pentru a realiza această activitate. Iepurii obișnuiesc să se îngrijească reciproc, motiv pentru care este indicat să aveți cel puțin două exemplare. Când au grijă unul de celălalt, iepurii își ling urechile, nasul, vârful capului și în jurul ochilor.

Scopul și statusul rasei:

Conform celor prezentate de către American Livestock Breeds Conervancy, rasa de iepuri Pitic Olandez este una dintre cele mai populare rase de dimensiuni mici din lume. Iepurii din această rasă sunt apreciați cu precădere ca și animale de companie și pentru participările lor în cadrul competițiilor de profil. Pentru crescătorii în scopuri comerciale, acești iepuri nu sunt deloc apreciați, nefiind buni nici pentru blană și nici pentru carne.

Probleme de sănătate:

La fel ca și alte animale mici, și iepurele din rasa Pitic Olandez poate să fie predispus la răceli și la infecții virale. Una dintre cele mai comune plângeri este creșterea exagerată a molarilor . Pe măsură ce dinții iepurelui cresc, acestuia trebuie să i se ofere mâncare care să îi permită menținerea dinților în condiții corecte. Vaccinurile sunt de asemenea importante pentru sănătatea iepurelui, cele mai cunoscute fiind cele împotriva Myxomatosis și Boala Hemoragie Virale (VHD). Ambele aceste condiții sunt în general fatale și cauzează dureri și suferință iepurelui. Iepurii trebuie de asemenea să fie tratați împotriva viermilor intestinali și a păduchilor. Expunerea la praf, la schimbările bruște de temperatură, precum și capacitatea scăzută de rezistență la stres îl poate predispune la diverse boli. Printre acestea enumerăm și:

– conjunctivita este o infecție bacteriană a pleoapelor cauzată de către fum și praf;

– probleme ale urechilor;

– coccidiosis este o problemă intestinală, un parazit apărut din cauza condițiilor igienice precare;

– balonarea și obstrucționarea canalelor respiratorii din cauza bilelor de păr.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Ogar de Ibiza

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Despre rasa Ogar de Ibiza există dovezi care o poziționează în jurul anilor 3400 BC, în Egiptul Antic. Multe dintre artefactele găsite în mormintele faraonilor au dovedit existența unui câine regal asemănător cu rasa Ogar de Ibiza. Hemako din Dinastia Întâi (3100 – 2700 BC), Nevermat din Dinastia a Patra (în jurul anilor 2600 BC), Tutankamon și Ptolemises din cea de-a treizecea dinastie, toți acești faraoni au avut în mormintele lor diverse artefacte care reprezentau strămoșii ogarilor de Ibiza. Se mai spune chiar că și Cleopatra a fost o iubitoare a acestei rase de câini, ceea ce a ridicat această rasă pe un piedestal destul de înalt. Fenicienii din jurul secolului 8 BC, care erau cunoscuți ca fiind negustori marinari pe marea Mediteraneeană, au descoperit un grup de insule pe coasta Spaniei, dintre care una era Ibiza. Acești marinari negustori au dus strămoșii Ogarului de Ibiza pe acele insule, care la acea vreme aparțineau fie de Egipt, fie de Cartagina, de Roma sau chiar de Arabia. Astăzi, Ibiza aparține de Spania. Ogarii de Ibiza au dus o viață grea pe acele insule, alături de stăpânii lor, din cauza condițiilor aspre și a mâncării puține. Ogarii erau apreciați pentru că vânau iepuri și alte animale mici, punând astfel pe masa stăpânilor o mâncare mult-așteptată.

 Nume: Ogar de Ibiza

Originea: Spania (origini în Egiptul Antic)

Grupa: Ogari

Inaltime: Femela 60 – 67 cm, Mascul 62 – 70 cm

Greutate: Femela 20 – 24 kg, Mascul 21 – 25 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 14 ani

Culoare: roșu, negru sau o combinație între aceste culori

Temperament:  Nu va lătra tot timpul, dar puteți să vă dați seama că ceva nu este în regulă sau că cineva se apropie, prin simplul fapt că îi vedeți urechile agitându-se.

Dresaj:  O mână gentilă, multe bunătăți și recompense, precum și destul de multă răbdare sunt elementele cheie care definesc dresajul acestui câine.

Caracteristici distinctive: Constituția lui subțire și picioarele înalte îi permit să se angajeze în galop în urmărirea prăzii, reușind viteze de deplasare mari și oferindu-i totodată agilitate și rezistență.

În aceste condiții, doar cele mai puternice specimene ale rasei au reușit să supraviețuiască. În anii 1950, un cunoscut arbitru și o crescătoare Spaniolă care locuia pe o insulă în apropiere, Mallorca, a început să se intereseze tot mai mult de această rasă, începând un program selectiv de împerechere. Având la dispoziție niște câini cu gene puternice și fiind plină de entuziasm în ceea ce privește viitorul acestei rase, a reușit să promoveze rasa Ogar de Ibiza în întreaga Europa. A urmat o evoluție pozitivă în America de Nord și chiar și în Egipt, pământul lor origini. Prima pereche din rasa Ogar de Ibiza, Hannibal și Certera au ajuns în America în anul 1956. Această pereche a produs alți patru masculi și patru femele, care au reușit să pună bazele rasei Ogar de Ibiza în America. Rasa a excelat ca și câini de pază, vânători, câini pentru competiții și showuri canine, dar și ca animale de companie. Clubul American a rămas foarte strict în ceea ce înseamnă regulamentul și prezervarea caracteristicilor acestei rase unice, incluzând aici personalitatea lor, sănătatea și integritatea corporală, structura puternică și rezistența.

Descriere fizică:

Câinii din rasa Ogar de Ibiza trebuie să aibă eleganța și expresia unei căprioare, mișcările lor trebuind să se asemene cu una dintre aceste elegante animale. Constituția lui subțire și picioarele înalte îi permit să se angajeze în galop în urmărirea prăzii, reușind viteze de deplasare mari și oferindu-i totodată agilitate și rezistență. Este un câine care știe să sară, fiind capabil să atingă înălțimi impresionante chiar și de pe loc. Ogarul de Ibiza este mai lung decât este înalt. Capul îi este mic, iar botul ascuțit și lung. Urechile îi reprezintă una dintre caracteristicile principale, fiind late la bază, lungi și ascuțite, fiind ținute tot timpul ridicat. Are gâtul lung și musculos. Coada îi este lungă, subțire, conică și ținută curbat între picioare. Este un câine slab, adeseori putându-i-se vedea coastele. Blana îi este de obicei aspră, fie scurtă, fie vălurită.

Personalitate:

Un câine din rasa Ogar de Ibiza este un câine foarte activ, atras de orice mișcă. Va alerga după pisici, după iepuri sau după orice alt animal pe care consideră că este amuzant să îl vâneze. Urechile lui mari, mobile sunt capabile să distingă sunetele cele mai sensibile, oferindu-i acestuia o acuitate auditivă de invidiat. Acest lucru îl face de asemenea să fie un câine de pază excelent. Nu va lătra tot timpul, dar puteți să vă dați seama că ceva nu este în regulă sau că cineva se apropie, prin simplul fapt că îi vedeți urechile agitându-se. Când este în preajma familiei lui, câinele din rasa Ogar de Ibiza are o personalitate echilibrată, va fi afectuos și loial. La început se poate să fie rezervat față de străini, dar nu ar trebui să dea semne de rușine sau de agresivitate. Personalitatea îi este afectată de un număr de factori, incluzând aici genetica, dresajul și socializarea. Cățelușii cu o personalitate calmă sunt în general curioși și jucăuși, pregătiți și dornici să fie aproape de oameni și să fie ținuți în brațe de către aceștia. Când vă alegeți cățelușul, încercați totuși să nu îl alegeți nici pe cel care îi bate pe toți prin cușcă, dar nici pe cel care stă retras într-un colț. Încercați întotdeauna să întâlniți cel puțin unul dintre părinții cățelușului, pentru că astfel veți putea să vă convingeți de temperamentul pe care câinele dumneavoastră urmează să îl arate. Dacă aveți acces să cunoașteți și alte rude ale cățelușului atunci lucrurile vor sta și mai bine. Ca și orice alt câine, Ogarul de Ibiza are nevoie de socializare timpurie, respectiv expunerea la diverși oameni, locuri, sunete și experiențe, în special în perioada tinereții lor. Socializarea îi va ajuta să devină la maturitate câini cu un temperament foarte echilibrat. Este indicat să îl duceți, dacă aveți ocazia, la o grădiniță pentru căței. De asemenea, îi va face foarte bine dacă va vedea tot timpul invitații din casa dumneavoastră, sau dacă îl duceți în parcuri aglomerate. Toate acestea îl vor ajuta să își îmbunătățească viața socială.

Dresaj

Câinii din rasa Ogar de Ibiza sunt animale docile, care ar trebui să fie tratate cu blândețe tot timpul. O mână gentilă, multe bunătăți și recompense, precum și destul de multă răbdare sunt elementele cheie care definesc dresajul acestui câine. Acești câini sunt în general gânditori independenți, care nu încearcă foarte mult să facă pe plac oamenilor. Atitudinea pe care o arată atunci când sunt dresați este mereu legată de recompensele pe care le primește. Trebuie să îi oferiți un motiv pentru care să vă asculte comenzile. Sunt în general emotivi când vine vorba despre străini, ceea ce poate să ducă la frică și rușine excesivă față de aceștia. Pentru a evita această situație, socializarea frecventă este indicată și necesară pentru ca Ogarul de Ibiza să accepte noi oameni și noi situații.

Toaletaj:

Este ușor să aveți grijă de un câine din rasa Ogar de Ibiza, indiferent de tipul blănii acestuia. Trebuie să îl periați săptămânal pentru a-i îndepărta părul nedorit și pentru a-i păstra blana lucioasă și pielea sănătoasă. Puteți să îl periați și mai des dacă doriți, veți avea parte de mai puțin păr prin casă. Îmbăierea este necesară doar atunci când este cu adevărat nevoie, când este murdar sau a început să aibă mirosul specific de câine.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Ogar de Ibiza este o rasă care prezintă destul de puține condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– atacuri neurologice, cauzate de mai mulți factori și care pot apărea în orice moment. Tremuratul, urinatul subit, privitul în gol, spasme musculare, pierderea conștiinței sunt exemple de posibile astfel de atacuri. Acestea pot fi ținute sub control prin medicamentație, dar nu pot fi stopate;

– rotirea este o formă obsesivă de urmărire a cozii, care de obicei apare la vârsta de șase luni. Acest lucru poate să țină ore în șir, câinele nefiind interesat nici de mâncare și nici de apă. Deși pare o joacă, această rotire este de fapt o criză, care poate să fie tratată pe cale medicamentoasă;

– surzirea este o condiție moștenită de Ogarul de Ibiza. Totuși, aceștia pot fi testați încă de când sunt micuți. Câinii care prezintă această boală nu ar trebui să le fie permisă reproducerea pentru că o transmit;

– distrofia axonului este o condiție neurologică rară, care apare ocazional în cazul câinilor din rasa Ogar de Ibiza și cu precădere în cazul cățelușilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Pisici German Rex

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Anul în care a apărut această pisică a fost 1951, atunci când Doctorul Rose Scheuer-Karpin a descoperit o pisică cu păr creț în subsolul spitalului. Spitalul se afla în zona Pankow din Berlin. Dar această pisică era cunoscută de către angajații spitalului încă din anul 1947. Cu mai bine de 20 de ani în urmă, în Konigsberg, o altă pisică cu părul creț a fost descoperită. Aceasta a fost numită Munk, iar proprietarul său a considerat-o și a tratat-o ca și un animal de companie. În anii 1930, iubitorii de pisici nu începuseră încă să existe într-un număr mare, motiv pentru care nu se discuta foarte mult despre noi rase. Din acest motiv se alege anul 1951 ca fiind anul în care această nouă rasă a fost descoperită. Pisica German Rex descoperită de Dr Rose a fost numită Lammchen. Despre aceasta se credea că este un descendent al pisicii Munk, cu toate că este destul de improbabil din cauza distanței dintre cele două localități de origine ale pisicilor. Totuși, este posibil ca după cel de-al doilea război mondial, pisica Munk să fi fost adusă în zona Berlinului de către proprietar. Există o diferență între rasa German Rex și rasa Cornish

 Nume: German Rex

Originea: Germania

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 2,8 – 3,5 kg, Mascul 3 – 4 kg

Speranta medie de viata: până la 9 – 14 ani

Culoare:  Sunt acceptate în general toate culorile, dar și diverse tipare cum sunt tabby, bicolor, tricolor.

Temperament: Are nevoie de mult spațiu pentru a face exerciții și pentru a-și menține greutatea la un optim ideal, precum și forța musculară. Jocurile de-a prinsea sau cele interactive sunt perfecete pentru că le stimulează atât intelectul cât și fizicul.

Caracteristici distinctive: Cea mai remarcabilă trăsătură a rasei German Rex este totuși blana scurtă, mătăsoasă cu fire de protecție extrem de scurte.

Rex, rasa fondatoare, în sensul că German Rex este o pisică cu un corp mai plin, mai îndesat, în timp ce rasa Cornish Rex are un corp alungit și atletic. Lammchen era o femelă care a stat la baza creării rasei German Rex, ajutată fiind de către Dr Scheuer-Karpin, despre care nu se cunoaște dacă a avut un program de împerechere bine definit la acea vreme, sau dacă era o bună cunoscătoare a raselor de pisici. Se prea poate să fi existat niște împerecheri necontrolate după ce doctorul a găsit-o pe Lammchen și este foarte probabil ca Lammchen să mai fi avut și alte progenituri înainte să fi fost găsită de către Dr Scheuer-Karpin. Acest lucru înseamnă că pot să mai fie încă în Berlin pisici cu părul creț, derivate din Lammchen, dar care nu au fost găsite. În ceea ce privește rasa German Rex, aceasta a prins aripi chiar dacă la un moment dat existau doar trei descendenți direcți din pisica Lammchen. De-a lungul anilor, dezvoltarea rasei German Rex a suferit mai multe probleme, dar în final a reușit să supraviețuiască. Pisica din rasa Geman Rex este recunoscută de către World Cat Federation (WCF) și de către Federația Internațională a Felinelor (FIFe), fiind exportată și în America.

Descriere fizică:

Pisica din rasa German Rex este o pisică cu picioare lungi și subțiri și cu fața rotundă. Deși este o pisică musculoasă, este mai grea decât pisica din rasa Cornish Rex. Pisica din rasa German Rex prezintă niște obraji foarte bine dezvoltați, urechi mari și niște ochi afectuoși, mereu în alertă. Mustățile sale au un ușor cârlionț, iar nasul prezintă un mic stop. Cea mai remarcabilă trăsătură a rasei German Rex este totuși blana scurtă, mătăsoasă cu fire de protecție extrem de scurte. Spre deosebire de rasa Cornish Rex, firele de protecție sunt mai groase decât firele din blana interioară, ceea ce face ca blana pisicii să arate lânoasă.

Caracteristici generale:Impresia generală a pisicii din rasa German Rex este aceea a unei pisici de mărime medie, cu un corp foarte plăcut la vedere, lung și subțire. Este o pisică elegantă, cu o ținută perfectă și impozantă.
Corp:Are un corp de o lungime medie, ferm și cu o musculatură bine dezvoltată. Corpul este lung, tubular, fără să prezinte burtă. Picioarele îi sunt de asemenea musculoase și lungi, iar labele îi sunt rotunjite. Când este așezată, spatele prezintă o curbură începând de la coadă și având apexul undeva deasupra burții.
Cap:Capul îi este alungit, triunghiular cu o frunte uşor teşită şi cu un stop evident. Nasul este în general negru, uşor ridicat înspre în sus, iar botul îi este ascuțit şi lung. Mustăţile îi sunt lungi şi evidente, iar obrajii îi sunt plini şi bine conturaţi.
Urechile:Sunt foarte mari comparativ cu restul capului, fiind așezate mult în exterior, baza exterioară fiind situată la nivelul ochilor. Pavilioanele urechilor sunt așezate înspre în față și sunt de culoare maronie. Sunt uşor rotunjite în vârf şi foarte largi la bază.
Ochii:Sunt în formă de alună, galbeni şi extrem de expresivi. Se îngustează înspre exterior şi sunt poziţionaţi la un uşor unghi faţă de nas.
Coada:Este lungă şi subțire, acoperită de o blană scurtă. Este ascuțită la vârf.
Blana:Caracteristica principală a acestei rase de pisici German Rex este blana, care are un aspect lânos, vălurit, rebel, dar foarte plăcut la vedere și la atingere. De altfel, aceste pisici sunt apreciate pentru aspectul pe care îl au datorită tiparului blănii. Firele de protecție apar la nivelul blanii superioare. Firele mai mici sunt cele care formează blana interioară. Firele din blana interioară sunt mai subțiri și se simt mult mai moi la atingere. Blana Rex este în general moale și se crede că este datorită unei mutații genetice. Acest lucru este incorect. Firele de păr sunt de fapt reduse în lungime și în grosime. Cele mai multe fire afectate sunt cele de protecție. Sunt acceptate în general toate culorile, dar și diverse tipare cum sunt tabby, bicolor, tricolor.

 

Personalitate:

Pisicile din rasa German Rex au o personalitate plăcută și elegantă, care le permite să facă mai frumoasă orice zi mohorâtă din viața proprietarilor. Sunt pisici sociabile și se înțeleg foarte bine aproape cu oricine, inclusiv adulți, copii sau alte animale de companie. Deși sunt niște pisici care au un grad foarte mare de energie și au nevoie de multă activitate pentru a-și menține energia sub control, acestea sunt totodată și niște pisici foarte răbdătoare. Pisicile Rex sunt foarte loiale și se bucură de fiecare moment petrecut alături de stăpânul lor. Le face plăcere să fie mângâiate și alintate atunci când se așează lângă voi pentru a se relaxa. Fiind pisici cu un corp atletic și cu o natură activă, acestora le face o mare plăcere să se joace, să alerge și să sară tot timpul. Are nevoie de mult spațiu pentru a face exerciții și pentru a-și menține greutatea la un optim ideal, precum și forța musculară. Jocurile de-a prinsea sau cele interactive sunt perfecte pentru că le stimulează atât intelectul cât și fizicul. Exercițiile ar trebui să fie menținute totuși la un nivel de aproximativ 10 – 15 minute, dar repetate. Datorită inteligenței peste medie a acestei pisici, German Rex poate să prindă foarte repede comenzi și obiceiuri. Trebuie totuși să vă asigurați că îi oferiți un dresaj care să îi dezvolte maniere generale, care să o facă un animal de companie excelent. Mai poate să fie învățată să facă anumite trucuri acrobatice. Spre deosebire de alte pisici, lui German Rex nu îi place să mănânce resturile lăsate de stăpânii lor. Sunt oarecum sensibile la mâncare, motiv pentru care introducerea de noi alimente trebuie să fie făcută cu mare grijă și în cantități mici. De asemenea, trebuie să aibă tot timpul apă proaspătă.

Toaletaj:

Pisicile din rasa German Rex au nevoie de îngrijire ocazională a blănii, pentru a o menține sănătoasă și lucioasă. Un periaj ușor și blând o dată sau de două ori pe săptămână este necesar pentru îndepărtarea firelor moarte. Blana lor este destul de grasă, motiv pentru care trebuie să fie îmbăiate cu un șampon special, care să nu le irite pielea sensibilă și care să țină departe diversele infecții. Pentru a le usca blana folosiți un prosop. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa German Rex este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza;

– polimiopatia hipocalcemică duce la slăbirea mușchilor datorită nivelurilor scăzute de potasiu din sânge. Se tratează cu suplimente de potasiu;

– hipotricoza congenitală, cunoscută ca și pierderea părului ereditară, o condiție care probabil este rezultatul unei gene recisive. Pisica Cornish Rex are o blană fină, dar cele care au mai puțin păr sunt considerate a fi hipotricote;

– cardiomiopatia hipertrofică apare atunci când mușchiul inimii se îngroașă anormal de mult. Deși în general este o boală care se transmite pe cale genetică, la rasa Tonkinese, această boală nu pare să fie transmisă astfel.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câinele din Rasa Rottweiler

Caini/Rase de caini Scris de

Rasa Rottweiler

Informaţii generale:

Câinii din rasa Rottweiler sunt descendenţi din Molossus, un câine de tip mastiff. Strămoşii lor au mărşăluit înspre Germania alături de Romani, mânând vitele care le ofereau mâncare pe perioada îndelungatelor deplasări şi războaie pe care aceştia le purtau. Pe măsură ce armata călătorea, aceştii câini de dimensiuni mari se împerecheau cu câinii nativi ai locurilor prin care treceau, punând astfel bazele unor noi alte rase. Una dintre zonele prin care au trecut a fost şi Sudul Germaniei, acolo unde Romanii şi-au întemeiat colonii pentru a avea avantajul climatului şi a solului foarte bun pentru agricultură. De asemenea, au construit vile acoperite cu ţiglă roşie. După mai bine de 600 ani, în timpul construcţiei unei biserici, locuitorii acestor locuri au descoperit rămăşiţele unor băi romane, precum şi una dintre aceste vile acoperite cu ţiglă roşie. Această descoperire i-a inspirat pe locuitori să denumească orăşelul lor “das Rote Wil” (ţigla roşie). De-a lungul secolelor, câinii din rasa Rottweiler au cunoscut o creştere tot mai mare pe piaţa crescătorilor de vite, un fel de variantă Germană a Texasului. Aceşti câini erau folosiţi pentru a mâna vitele în oraş înspre măcelar. Pentru a-şi proteja banii de hoţi, văcarii care tocmai îşi vânduseră vitele, puneau pungile de bani în jurul gâtului acestui

 Nume: Rottweiler

Originea: Germania

Grupa: Câini de pază / de muncă


Inaltime:
Femela 60 – 67 cm, Mascul 62 – 68 cm

Greutate: Femela 43 – 48 kg, Mascul 45 – 50 kg

Speranta medie de viata: până la 8 – 11 ani

Culoare: negru cu maro

Temperament:  Atunci când sunt dresaţi şi socializaţi corect, aceşti câini dezvoltă un comportament echilibrat, fiind totodată şi nişte companioni excelenţi.

Dresaj:  Reguli şi limitări trebuie să fie impuse cu consistenţă, pentru că altfel, dacă îi oferiţi câinelui un deget, vă va lua toată mâna.

Caracteristici distinctive: Gâtul îi este puternic, de lungime medie, musculos şi uşor arcuit. Spatele îi este drept, puternic şi ferm, iar şoldurile îi sunt scurte şi puternice. Piepul este mare, larg şi adânc, cu coastele depărtate şi cu sternul bine evidenţiat.

câine atunci când se întorceau către casă. Măcelarii foloseau şi ei Rottweiler pentru a trage căruţele cu carne. Mai târziu, calea ferată a fost preferată transportului vitelor, în locul acestor câini. Rottweilerii deveniseră aproape de negăsit. La un show de profil din Heilbronn, Germania, în anul 1882, doar un singur câine din rasa Rottweiler a fost prezentat. Această situaţie avea să se schimbe începând cu anul 1901, când a fost înfiinţat Clubul Rottweiler şi Leonberger şi a fost scris primul standard al rasei Rottweiler. Descrierea acestui câine a suferit foarte puţine modificări faţă de acea perioadă. Câinii Rottweiler au început să fie folosiţi de către poliţie, muncă pentru care erau foarte apreciaţi. Mai multe cluburi ale crescătorilor de câini Rottweiler au fost formate, dar în final doar unul a reprezentat o adevărată forţă, şi anume Allgemeiner Deutscher Rottweiler Klub (ADRK), înfiinţat în anul 1921. ADRK a reuşit să supravieţuiască şi celui de-al doilea război mondial, reuşind să continue să promoveze programe de împerechere în Germania şi în toată lumea, scopul principal fiind acela de prezerva abilităţile de muncă ale acestui câine. Primul câine Rottweiler care a ajuns în America a fost dus de un imigrant German la sfârşitul anilor 1920, iar primii pui au apărut în anul 1930. Primul câine care a fost înregistrat în cadrul American Kennel Club a fost Stina v Felsenmeer în anul 1931. După cel de-al doilea război mondial, rasa a început să devină mult mai populară. La acea vreme era cunoscută cu precădere ca şi un câine foarte ascultător şi uşor de dresat. Cel mai mare număr de câini înregistraţi au fost la mijlocul anilor 1990, când existau peste 100.000 de câini în registrele American Kennel Club. Dar a fi atât de popular nu este neaparat un lucru bun pentru câini. Multă lume a început să profite de această popularitate pentru a se îmbogăţi, prin încrucişări care nu mai ţineau cont de eventualele probleme de sănătate sau de comportament. Acest lucru s-a întâmplat până când publicitatea negativă a făcut să scadă cerera pentru câinii din rasa Rottweiler. Abia atunci au reuşit crescătorii dedicaţi să reînvie rasa prin încrucişări atente, transformând declinul rasei în rasa pe care o ştim astăzi.

Descriere fizică:

Câinele din rasa Rottweiler este un câine de mărime medie înspre mare, bine făcut, fără să fie nici prea greu şi nici prea uşor în greutate. Este corect proporţionat, compact şi construit puternic, ceea ce arată că este foarte puternic, agil şi cu o rezistenţă de invidiat. Lungimea corpului, măsurată de la stern până la coadă, nu trebuie să depăşească cu mai mult de 15% înălţimea până la umeri. Capul îi este mare, dar proporţionat cu restul corpului. Craniul este lungime medie, larg între urechi. Linia frunţii este uşor arcuită dacă este privit din profil. Osul occipital este bine dezvoltat. Nasul îi este de asemenea bine dezvoltat, mai degrabă larg decât rotund şi cu nări relativ largi, tot timpul negre. Botul nu trebuie să îi fie nici prea lung şi nici prea scurt comparat cu regiunea craniului. Buzele îi sunt negre iar colţurile gurii nu sunt vizibile. Ochii îi sunt de mărime medie, de forma alunei, în culoare maro închis. Urechile sunt de asemenea de mărime medie, triunghiulare, depărtate una de cealaltă şi aşezate sus pe cap. Cu urechile aşezate înspre în faţă şi apropiate de cap, craniul pare a fi şi mai mare. Gâtul îi este puternic, de lungime medie, musculos şi uşor arcuit. Spatele îi este drept, puternic şi ferm, iar şoldurile îi sunt scurte şi puternice. Piepul este mare, larg şi adânc, cu coastele depărtate şi cu sternul bine evidenţiat. Mersul îi este elegant, cu spatele drept şi relativ stabil. Are un mers armonios, energic reuşind să acopere o suprafaţă mare. Blana este formată dintr-un strat exterior şi unul interior. Blana superioară este de lungime medie, aspră, densă. Blana interioară nu trebuie să se vadă de blana exterioară. Culoarea este neagră cu marcaje bine definite de culoare maro pe obraji, pe bot, gât, piept şi picioare, deasupra ochilor şi la baza cozii.

Personalitate:

Câinii din rasa Rottweiler au reputaţia de a fi câini vicioşi şi nişte atacatori reputabili, dar în ciuda a ceea ce se prezintă la televizor şi în filme, acesta nu este comportamentul lor general. Rottweilerii sunt nişte câini incredibil de loiali, ceea ce îi face şi nişte câini de pază foarte buni, protejându-şi familia neînfricaţi. Dar de aici şi până la a fi atacatori este cale lungă şi în general sunt dresaţi pentru a se comporta atât de antisocial. Atunci când sunt dresaţi şi socializaţi corect, aceşti câini dezvoltă un comportament echilibrat, fiind totodată şi nişte companioni excelenţi. Nu se vor face amici cu orice nou venit, ci îşi vor aloca timp pentru a decide cine este demn de timpul şi afecţiunea lor. Cu familiile lor sunt afectuoşi şi jucăuşi, şi majoritatea proprietarilor de Rottweiler au observt că aceşti câini nu îşi dau seama cât de mari sunt, dorind să se furişeze pe canapea sau pe pat alături de stăpânii lor. Pentru crescătorii experimentaţi de câini, care au timp să îşi aloce pentru a creşte o rasă de dimensiuni mari, această rasă Rottweiler este exact ceea ce au nevoie. Câinii din rasa Rottweiler au nevoie de exerciţii moderate pentru a-şi menţine sănătatea, fericirea şi temperamentul echilibrat. Sunt nişte câini mult prea mari pentru a fi crescuţi în apartament, potrivindu-se cel mai bine la casă. Rottweilerul trebuie să fie plimbat de câteva ori pe zi şi să îi fie permis să aibă cam o oră de alergat. Este important pentru Rottweiler să consume cât mai multă energie cu putinţă în timpul zilei, pentru că un câine plictisit va roade şi va mesteca tot ceea ce prinde în cale. În lunile de vară, exerciţiile câinelui ar trebui să fie limitate pentru că blana lor neagră îi predispune la insolaţii. Nu sunt chiar cei mai agili câini din lume, dar apreciază timpul extra petrecut în activităţi care să implice agilitatea. Câinii Rottweiler au fost utilizaţi înainte la mânatul vacilor, ceea ce înseamnă că instinctual au nevoie tot timpul să fie ocupaţi cu ceva. Puteţi să mergeţi cu Rottweilerul la plimbare pe munte, dacă vă place acest lucru. Un câine bine crescut poate să fie o adevărată bucurie pentru familie şi niciodată nu vor fi agresivi faţă de străini, indiferent cât de ciudaţi aceştia vor părea. Dar dacă acest câine este crescut pentru a avea ură faţă de străini sau alte tipuri de discriminări, atunci acesta va avea un comportament agresiv mai târziu. De asemenea, şi progeniturile lor vor prelua acelaşi comportament. Agresivitatea nu este un comportament natural pentru un Rottweiler şi orice crescător care consideră altfel, ar trebui să fie evitat .

Dresaj

Câinii din rasa Rottweiler nu sunt chiar cei mai uşor câini de dresaţi. De multe ori, stăpânii vor simţi că această obligaţie este una copleşitoare. Această rasă de dimensiuni mari arată dominanţă şi consideră că este la conducerea casei. Reguli şi limitări trebuie să fie impuse cu consistenţă, pentru că altfel, dacă îi oferiţi câinelui un deget, vă va lua toată mâna. Dresajul ar trebui să fie făcut cu încredere şi fermitate, dar niciodată cu duritate. Un Rottweiler are nevoie să vă respecte pentru ca apoi să accepte comenzi din partea dumneavoastră. Răspunsul câinelui la agresivitate şi la pedepse este desconsiderarea ca şi lider şi asumarea proprie a acestui rol. Dresajul trebuie să înceapă devreme, înainte ca orice alte obiceiuri să înceapă. Socializarea trebuie de asemenea să fie făcută adeseori şi de la o vârstă fragedă. Rottwailerii sunt în general speriaţi de străini, astfel că trebuie să fie învăţaţi să întâmpine oaspeţii cum se cuvine.

Toaletaj:

Periaţi blana câinilor din rasa Rottweiler în fiecare săptămână cu perie fermă pentru a îndepărta firele moarte de păr şi pentru a distribui uleiurile pielii. Îşi va pierde blana cel puţin de două ori pe an şi probabil că va trebui să îl periaţi mult mai des în acea perioadă pentru a ţine sub control firele moarte. Îmbăiaţi-l ori de câte ori e nevoie. Dacă îl îmbăiaţi afară, asiguraţi-vă că este destul de cald pentru a nu se îmbolnăvi. .

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Rottweiler este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;

– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa Câinele de Apă Portughez

Caini/Rase de caini/Stiai ca? Scris de

 

Informaţii generale:

Istoria exactă a rasei de câini de Apă Portughezi nu se cunoaşte până în acest moment. Câţiva experţi susţin că această rasă are strămoşi care datează din anul 700 BC, din stepele sălbatice ale Asiei Centrale, în apropiere de graniţele Chinei şi Rusiei. Locuitorii din acele vremuri creşteau vaci, oi, cai şi câini. Istoria spune că unii dintre aceşti câini sălbatici au fost capturaţi de către Berberi, care în timp au migrat înspre Nordul Africii şi înspre Maroc. Descendenţii lor, Morii, au ajuns în Portugalia în secolul XVIII, împreună cu câinii lor de apă. O altă teorie este cea în care strămoşii câinelui de apă Portughez au venit odată cu Goţii, o confederaţie de triburi germane. Unele dintre acestea (cum sunt Ostrogoţii) au venit din vest, iar câinii lor erau cunoscuţi ca şi Poodle-ul German, câinele care astăzi este cunoscut ca şi Poodle. Alţii au venit din Sud (triburile de Vizigoţi) pentru a se lupta cu Romanii, iar câinii acestora erau cunoscuţi ca şi Câinele Leu. Vizigoţii au invadat Spania şi Portugalia în anul 400 AD, moment în care şi-au adus şi câinii pe aceste meleaguri. Astfel, s-a ajuns la concluzia că Poodle şi Câinele de Apă Portughez au un strămoş comun, dar totuşi foarte îndepărtat. Această rasă a rămas în forma sa sălbatică, originală, timp de secole pe coasta Portugheză. Totuşi, la începutul secolului XX, industria pescuitului din Portugalia a

 Nume: Câini de Apă Portughezi

Originea: Portugalia

Grupa: Câini de muncă

Inaltime: Femela 45 – 50 cm, Mascul 53 – 58 cm

Greutate: Femela 15 – 22 kg, Mascul 19 – 27 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 14 ani

Culoare: alb, negru şi maro

Temperament:  Această rasă a fost folosită pe bărcile Portugheze de pescuit pentru a prinde peşti şi pentru a duce mesaje de la o barcă la alta. Pescarii îi considerau ca şi parte din echipaj şi le permiteau să mănânce peşte şi chiar îi plăteau pentru serviciile lor.

Dresaj:  Au o nevoie constantă de a face pe plac şi în general se comportă foarte bine, ceea ce înseamnă că dresajul ar trebui să decurgă exemplar.

Caracteristici distinctive: Are o expresie penetrantă, atentă şi calmă. Ochii îi sunt de mărime medie, aşezaţi departe unul de celălalt şi poziţionaţi puţin oblic. Sunt destul de rotunzi şi nu sunt nici proeminenţi, dar nici scufundaţi în orbite.

Descopera mai mult

1 2 3 5
Mergi Sus