un blog despre animale de companie

Tag archive

terrier

Câini din Rasa Terrier Mătăsos

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

La finalul secolului XIX, mai mulți câini din rasa Terrieri Yorkshire au fost duși din Anglia în Australia, cu precădere în Victoria și în New South Wales. Unii dintre acești câini Terrieri Yorkshire au fost încrucișați cu câini de dimensiuni mai mari, câini muncitori din rasa Terrier Australian, încercându-se astfel să se îmbunătățească blana lor albastru-crem. Câteva dintre progeniturile obținute din aceste încrucișări au fost prezentate inițial ca și Terrieri Australieni, în timp ce alții erau prezentați ca și Terrieri Yorkshire sau Terrieri Mătăsoși. Unele autorități consideră că Terrierul Dandie Dinmont, Terrierul Skye și Terrier Cairn ar putea să aibă locul lor în apariția acestei noi rase de terrieri. În final, Terrierul Mătăsos a fost recunoscut ca și rasă distinctă în New South Wales în anul 1906, iar în Victoria a fost recunoscut în anul 1909. Existau mai multe diferențe între aceste două standarde, cu precădere în ceea ce privește forma urechilor și greutatea acestor câini. Un standard revizuit a fost adoptat în anul 1926 într-un efort de a standardiza rasa. De asemenea, a fost introdusă chiar și o legislație în anul 1932, propusă de către Kennel Control Council în Victoria, care urmărea prevenirea viitoarelor încrucișări între Yorkshire, Australian și rasa denumită Terrier Mătăsoși Sydney. În anul 1955, numele rasei Sydney Silky a fost schimbat în mod oficial în Terrier Mătăsos Australian. În anul 1958, Clubul Kennel

 Nume: Terrier Mătăsos

Originea: Australia

Grupa: Câini de companie

Inaltime: Femela 20 – 22 cm, Mascul 22 – 25 cm

Greutate: Femela 3,5 – 4,5 kg, Mascul 3,5 – 4,5 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani

Culoare: albastru și crem

Temperament:  Sunt destul de mici pentru a putea trăi foarte bine într-un apartament, atâta timp cât sunt plimbați zilnic sau le este permis să alerge de câteva ori pe săptămână. Pentru că sunt niște câini inteligenți, aceștia au nevoie de stimulare mentală, precum și de activitate fizică.

Dresaj:  Au o voință proprie, sunt foarte inteligenți și încăpățânați, mai ales atunci când cineva vrea să le dicteze pașii. Din acest motiv, dresajul ar trebui să înceapă devreme și să fie condus într-o manieră calmă și niciodată cu o mână fermă.

Caracteristici distinctive: Expresia acestuia este pătrunzătoare, ochii îi sunt mici, negri, în formă de migdală și cu genele negre. Urechile îi sunt mici, în formă de V, așezat sus și purtate ridicat. De multe ori urechile au tendința de a se lăsa oblic de-a lungul craniului.

Australian a fost format, urmând să propună dezvoltarea unui standard național pentru câinele din rasa Terrier Mătăsos Australian. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1959, iar standardul național Australian a aprobat greutatea câinelui Mătăsos ca fiind ideală între 3,6 – 4,5 kg. Standardele anterioare permiteau o greutate care varia între 2,7 și 5,5 kg, iar unul dintre acestea chiar permitea ca greutatea unui câine Terrier Mătăsos să coboare sub 2,7 kg. Câinii din rasa Terrier Mătăsos și-au deschis calea înspre Statele Unite ale Americii odată cu femeile și bărbații care au luptat în cel de-al doilea război mondial și care se întorceau acasă. Clubul American Sydney Silky Terrier a ținut prima întrunire în luna Martie a anului 1955. La scurt timp după aceasta, a fost redenumit în Clubul American Silky Terrier. Câinele din rasa Terrier Mătăsos a fost acceptat de către American Kennel Club în anul 1959, ca și membru al grupului câinilor de jucărie. Rasa nu a fost recunoscută în Anglia până când un club al acestei rase nu a fost dezvoltat acolo în anul 1979. Câinele mătăsos de astăzi este unul plin de energie, inteligent, un companion afectuos care tânjește după atenția stăpânului și care este perfect pentru oraș.

Descriere fizică:

Câinii din rasa Terrier Mătăsos este un adevărat câine de jucărie. Are o înălțime moderată, cu centrul de greutate destul de jos. Este mai mult lung decât înalt, cu o structură osoasă destul de sensibilă, dar îndeajuns de puternică pentru a putea să vâneze rozătoare domestice. Natura lui curioasă și energia de care dă dovadă îl face companionul ideal pentru orice tip de persoană. Înălțimea acestuia la umeri nu ar trebui să depășească 25 cm. Corpul câinelui este cu o cincime mai lung decât este înalt. Capul îi este puternic, bine sculptat și de lungime moderată. Expresia acestuia este pătrunzătoare, ochii îi sunt mici, negri, în formă de migdală și cu genele negre. Urechile îi sunt mici, în formă de V, așezate sus și purtate ridicat. De multe ori urechile au tendința de a se lăsa oblic de-a lungul craniului. Craniul îi este plat și nu foarte larg între urechi. Nasul îi este negru. Gâtui i se potrivește elegant între umeri, fiind de lungime medie. Spatele este drept, iar pieptul îi este de lățime medie și destul de adânc pentru a ajunge până în zona genunchilor. Corpul este destul de jos așezat. Coada îi este așezată destul de sus și purtată ușor în lateral. Picioarele din față au angulația perfectă, ceea ce îi poziționează picioarele excelent sub corp. Sunt puternice, drepte și cu oase destul de bine închegate. Labele îi sunt mici, asemenea pisicilor, rotunde și compacte. Unghiile îi sunt puternice și închise la culoare. Blana îi este dreaptă, fără blană interioară, lucioasă și cu o textură mătăsoasă. Pe specimenele mature, blana cade până aproape de pământ, urmând totodată linia corpului. Pe vârful capului, părul formează un fel de coadă. Culoarea este albastră și crem. Albastrul poate să fie înspre argintiu, albastru pinguin. Albastrul se extinde de la baza craniului până la vârful cozii și până la jumătatea picioarelor.

Personalitate:

Acești micuți câini reușesc să condenseze o personalitate foarte puternică într-un corp în miniatură. La fel ca alți terrieri, aceștia au impresia că sunt centrul universului și se așteaptă ca toată lumea se închine în fața lor. Câinii din rasa Terrier Mătăsos se comportă machiavelic ori de câte ori au ocazia, mai alest atunci când știu că așa vor primi atenția pe care o cer. Este o rasă inteligentă, care știe să manipuleze orice situație în favoarea lor, fiind adeseori considerat chiar un lider. Totuși, majoritatea crescătorilor nu sunt deranjați de acest aspect pentru că sunt mult prea drăguți pentru a rămâne supărați pe ei. Sunt niște câini excelenți pentru familiile care au copii, pentru că le place compania oamenilor și mai ales le place să aibă la dispoziție o mulțime de persoane, din care să aleagă una. Cu toate că aspectul lor nu este cel mai norocos din punct de vedere al mărimii, acești câini sunt foarte puternici și activi, având nevoie de exerciții moderate pentru a se menține sănătoși și fericiți. Le place să facă plimbări lungi, fiind destul de dârzi pentru a fi niște companioni de hiking foarte buni. Nu le place joggingul, dar le place să aducă mingea înapoi ori de câte ori o aruncați. Sunt destul de mici pentru a putea trăi foarte bine într-un apartament, atâta timp cât sunt plimbați zilnic sau le este permis să alerge de câteva ori pe săptămână. Pentru că sunt niște câini inteligenți, aceștia au nevoie de stimulare mentală, precum și de activitate fizică. Dacă este posibil, câinii Terrier Mătăsos ar trebui să fie înrolați în traininguri de agilitate, pentru a le fi muncit atât corpul cât și mintea. Sunt niște câini care latră tot timpul și inclusiv dimineața devreme. Vor lătra pentru a vă anunța că este cineva la ușă, că cineva umblă pe stradă sau că cineva merge cu bicicleta. Vor lătra din orice motiv, fiind aproape imposibil de dresat în această direcție. Totuși, dacă reușiți să îl dresați atunci cu siguranță că veți fi feriți de discuțiile în contradictoriu cu vecinii. Nu le place să fie lăsați perioade lungi de timp singuri acasă. Sunt câini de companie, cărora le place compania umană. Persoanele care muncesc până târziu se vor întoarce acasă doar pentru a găsi un câine supărat, sătul de lătrat, și foarte probabil casa distrusă. Din acest motiv, acești câini sunt ideali pentru persoanele în vârstă sau pentru familiile care își petrec majoritatea timpului acasă. Sunt obișnuiți să alerge după mici animale, astfel că un gard este necesar, dar trebuie să țineți cont că va săpa pe sub el dacă va vrea să evadeze.

Dresaj

Câinii din rasa Terrier Mătăsos, la fel ca orice alt câine terrier, poate să fie foarte dificil de dresat. Au o voință proprie, sunt foarte inteligenți și încăpățânați, mai ales atunci când cineva vrea să le dicteze pașii. Din acest motiv, dresajul ar trebui să înceapă devreme și să fie condus într-o manieră calmă și niciodată cu o mână fermă. Micii câini terrier sunt predispuși la reacții defensive și chiar dacă veți încerca să îl ajutați cu mâna pentru a-i arăta cum trebuie să reacționeze la o comandă, acesta va sări să muște. Bunătăți și recompense ar trebui să fie de ajuns pentru a-l face să fie atent și pentru a-l motiva, dar sesiunile de dresaj trebuie să fie scurte. Odată ce comenzile de bază au fost învățate, câinele Terrier Mătăsos poate să fie mutat la dresajul avansat sau la clasele de agilitate. Sunt niște câini foarte deștepți care, în ciuda încăpățânării de care dau dovadă, excelează la agilitate.

Toaletaj:

Blana acestui câine este una foarte frumoasă: este lungă și dreaptă, care pornește în jos de pe spate, crescând la aproape 15 cm. Cu toate că are blana atât de lungă, nu necesită o atenție foarte mare. Este de ajuns un periaj de două sau trei ori pe săptămână, iar o baie este indicată o dată pe lună, pentru a-i menține blana departe de încâlceli.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Terrier Mătăsos este o rasă puternică, dar care pot avea parte de anumite condiții de sănătate, la fel ca majoritatea raselor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului.  Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași.

– ectropionul este o afecțiune prin care se modifică poziția pleoapei inferioare prin răsfrângerea către exterior a marginii libere a pleoapei și apariția fundului de sac conjunctival;

entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;

– boala capului femural , care poate foarte ușor să fie considerată a fi displazia șoldului. Apare sub forma artritei și poate suporta o intervenție chirurgicală în vederea însănătoșirii. Intervenția chirurgicală necesită ulterior și o perioadă atentă de recuperare;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Terrier Galez

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa Terrier Galez (Welsh Terrier) s-a schimbat foarte puțin în ceea ce privește blana, culoarea sau trăsăturile de-a lungul secolelor. Rasa a fost dezvoltată în Țara Galilor ca și un câine sportiv, în mod particular construit pentru a fi un câine care să vâneze viezuri, vulpi, jderi și vidre, chiar în interiorul cuiburilor acestora. Picioarele sale sunt destul de lungi pentru a-i permite să mențină ritmul de alergare alături de un călăreț călare și este destul de tenace pentru a putea să încolțească un viezure în cuibul său fără niciun alt ajutor. Strămoșii săi se crede că includeau vechiul Negru și Maro Terrier, Airedale Terrier, Lakeland Terrier și Irish Terrier. La începutul anilor 1800, rasa era prezentată sub mai multe nume, care includeau ”Galezul (Welsh)”, ”Păr Sârmos (Wire Haired)”, ”Black and Tan” și  ”Vechiul Englez (Old English)”. În cadrul Showului Canin Carnavon de la jumătatea anilor 1800, acest câine din rasa Terrier Galez a fost prezentat pentru prima dată într-o anumită clasă, cu toate că până în anul 1886 Clubul Kennel avea o singură clasă pentru ”Welsh or Old English Wire Haired Black and Tan Terriers”. Toate acestea s-au schimbat când un terrier pe nume Dick Turpin a apărut în anul 1888. A câștigat atât de multe trofee încât Englezii au vrut să îi pună numele de Terrier Englez, în timp ce Galezii susțineau pe bună dreptate că această rasă le aparține în

 Nume: Terrier Galez

Originea:  Tara Galilor

Grupa: Câini de pază

Inaltime: Femela 34 – 38 cm, Mascul 36 – 40 cm

Greutate: Femela 7 – 8 kg, Mascul 8 – 9 kg

Speranta medie de viata: până la 8 – 11 ani

Culoare: maro

Temperament:  Din punct de vedere al activității, câinii din rasa Terrier Galez au nevoie de mult exercițiu pentru a se menține sănătoși, fericiți și cu o personalitate echilibrată. Ar trebui să fie plimbați de câteva ori pe zi și să li se permită să alerge cât de mult posibil.

Dresaj:  Sunt terrieri, iar despre terrieri se știe că sunt câini independenți, iar unii dintre ei nu vor asculta niciodată, indiferent de ceea ce faceți în acest sens.

Caracteristici distinctive: Capul este dreptunghiular, iar partea din față este puternică, cu maxilare bine dezvoltate. Craniul prezintă un ușor stop înainte de bot. Botul reprezintă jumătate din întreaga lungime a capului, fiind puternic și oarecum pătrățos.

totalitate. Clubul Kennel Englez a ținut partea Galezilor, iar Dick Turpin a devenit exemplarul care a pus bazele rasei de Terrieri Galezi pe care o cunoaștem astăzi. Câinele Terrier Galez a intrat în scena Americană în anul 1888, în același an în care Dick Turpin câștiga toate acele trofee și făcea istorie în Anglia. În acel an, Prescott Lawrence a importat o pereche de Terrieri Galezi din Marea Britanie și i-a prezentat în Madison Square Garden la Clasa Diverse. Clubul Terrier Galez American a fost format în anul 1900. Până în anul 1901, Clubul Kennel Westminster a recunoscut o clasă separată pentru Terrierul Galez. Din acest moment, rasa a început să crească încet în popularitate. Câinele Terrier Galez de astăzi este un câine terrier de muncă eficient și spiritual. Este activ, jucăuș și mereu în alertă, fiind de asemenea și un companion excelent. Este un câine care iubește să facă pe plac și care din păcate nu a reușit să obțină o popularitate prea mare în țara sa de origine. Motivele rămân în continuare un mister. Printre iubitorii rasei, acest câine este considerat un prieten elegant și sportiv, un companion de vânătoare talentat și un câine de pază excelent.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Terrier Galez este compact, puternic, dur, de mărime medie și cu o textură a blănii aspră și sârmoasă. Pcioarele, partea de jos a corpului și capul îi sunt de culoare maro. Coada îl ajută să își completeze imaginea de câine pătrățos. Are o mișcare care pare a fi fără efort, cu o acoperire a terenului destul de mare. Câinele Terrier Galez este prietenos, se înțelege bine cu alți câini și cu oameni, arătând tot timpul curaj și spiritualitate.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime de aproape 38 cm. Greutatea este între 8 și 9 kg. Gâtul îi este destul de scurt, puternic. Spatele îi este drept, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă.
Cap:Capul este dreptunghiular, iar partea din față este puternică, cu maxilare bine dezvoltate. Craniul prezintă un ușor stop înainte de bot. Botul reprezintă jumătate din întreaga lungime a capului, fiind puternic și oarecum pătrățos. Nasul este negru.
Urechile:Sunt în formă de V, mici, dar nu foarte subțiri. Sunt împăturate chiar în zona liniei craniului. Urechile le poartă îndreptate înspre înainte, apropiate de obraji și căzute înspre în față. Își mișcă urechile ușor în sus și înspre în față atunci când este atent.
Ochii:Sunt de culoare maro închis, de formă ovală, luminoși și destul de mici ca mărime. Sunt așezați destul de depărtat unul de celălalt. Mărimea, culoarea, forma și poziția ochilor îi oferă o expresie alertă, încrezătoare, tipică pentru Terrierul Galez.
Coada:Este scurtă, lungimea acesteia nedepășind nivelul capului acestui câine. Rădăcina cozii este poziționată destul de sus pe spate și este ținută tot timpul înspre în sus.
Blana:Are o blană dură, sârmoasă și densă, cu o blană interioară deasă, scurtă și moale. Blana de pe bot și picioare este densă, lungă și sârmoasă. Culoarea blănii din partea de sus este neagră, la fel ca pe gât, coadă și pe partea de sus a coapselor. Picioarele și capul îi este maro înspre roșiatic.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Terrier Galez arată ca un câine Airdale în miniatură la o primă vedere, dar odată ce reușiți să cunoașteți această rasă, veți descoperi că au o personalitate proprie. Sunt niște câini plini de energie și care mențin atitudinea specifică terrierilor, dar totodată sunt niște câini sensibili, care au un set de priorități diferite față de alți terrieri. Câinii Galezi sunt niște câini de petrecere – tot ceea ce își doresc este să aibă parte de distracție. Nu văd niciun rost în a se angaja în diverse lupte sau în a lătra excesiv fără niciun rost, atunci când pot să se joace, să alerge și să aducă mingea. Sunt niște câini de familie excelenți, care se vor juca alături de copii în curte sau în casă, după care vor cere o mângâiere pe burtă de la părinți seara înainte de culcare. Sunt ușor de dresat, fiind niște câini excelenți pentru cei care au pentru prima dată un animal de companie. Din punct de vedere al activității, câinii din rasa Terrier Galez au nevoie de mult exercițiu pentru a se menține sănătoși, fericiți și cu o personalitate echilibrată. Ar trebui să fie plimbați de câteva ori pe zi și să li se permită să alerge cât de mult posibil. Sunt destul de mici pentru a putea fi ținuți în apartament, dar trebuie să înțelegeți că este să necesar să ieșiți cu câinele afară de mai multe ori pe zi. Sunt niște câini foarte inteligenți și au nevoie să își pună în aplicare inteligența, precum și corpul. Se plictisesc repede și trebuie să găsească mereu metode de a se juca și de a rămâne activit. Acasă, jocurile de-a ascunsea pot să îl țină ocupat, precum și jucăriile care implică rezolvarea unor probleme. Dacă este posibil, este indicat să îl angajați în activități de agilitate. Va aprecia orice exercițiu suplimentar, precum și oportunitatea de a gândi și de a beneficia de un timp suplimentar pentru a întări legătura formată cu stăpânii săi. Câinii din rasa Terrier Galez sunt niște câini de pază excelenți, care vă vor alerta atunci când cineva se va apropia de casă. De asemenea, vă vor alerta oricând vor auzi un sunet diferit sau când vor vedea ceva în depărtare. Dresajul ar trebui să includă comenzi pentru a-l învăța să nu mai latre, altfel câinele acesta va reuși să enerveze toți vecinii. Câinii Terrier Galezi nu vor lua atitudine în fața altor câini fără niciun motiv, dar dacă sunt puși într-o astfel de situație, nu vor da niciodată înapoi, indiferent de mărimea celuilalt câine. Câinii care nu sunt socializați corect pot să devină agresivi față de alți câini. Pentru ca acest câine să dezvolte o atitudine adecvată unui Terrier Galez, ar trebui să fie începută socializarea devreme și învățat să înțeleagă că nu orice câine reprezintă o amenințare.

Dresaj

Câinii din rasa Terrier Galez sunt ușor de dresat, odată veți pune în mișcare această activitate. Sunt terrieri, iar despre terrieri se știe că sunt câini independenți, iar unii dintre ei nu vor asculta niciodată, indiferent de ceea ce faceți în acest sens. Sunt niște câini deștepți, iar dacă vor considera că au ceva de câștigat din aceste sesiuni de dresaj, vor participa în totalitate. Începeți cu dresajul devreme, astfel  că în timp vor fi mult mai maleabili. Mențineți sesiunile de dresaj scurte și variate din punct de vedere al activităților. Fiți pregătiți cu o mulțime de recompense, pentru că acești câini nu doresc doar să vă facă pe plac. Au nevoie de un factor motivator, iar mâncarea este cel mai bun motivator pentru ei. Câinii Terrier Galezi vor considera că sunt conducătorii casei și vă vor pune în situația de a câștiga această poziție. Trebuie să arătați tot timpul capacități de lidership și să nu îi permiteți niciodată să încalce regulile. Consistența este importantă atunci când stabiliți aceste reguli, pentru că dacă îi oferiți acestui câine un deget, vă va lua toată mâna.

Toaletaj:

Câinele din rasa Terrier Galez are nevoie de îngrijire destul de consistentă. Ar trebui să fie periat de cel puțin o dată pe săptămână, dar în realitate este mult mai indicat să faceți acest lucru în fiecare zi. Dacă nu este tuns, blana sa sârmoasă se încâlcește ușor și menține în ea destul de multă mizerie.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Terrier Galez este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Terrier Tibetan

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Acest mic terrier a apărut și a crescut în satele tibetane și în mănăstiri timp de mai multe sute de ani. Este originar din Valea Pierdută din Tibet ale cărei căi de acces au fost distruse de către un cutremur în secolul XIV. Câinele din rasa Terrier Tibetan a fost foarte apreciat de către călugări în acest zone retrase și destul de inaccesibile, fiind considerat un câine care poartă noroc. Era de asemenea folosit în sate pentru a mâna turmele de oi. Blana sa era tăiată pe timpul verii odată cu cea a oilor și folosită pentru țesăturile din care tibetanii își creau hainele. O trăsătură particulară a acestei rase era abilitatea de a trece peste sau pe sub oi atunci când se deplasau prin zone mai strâmte sau puțin accesibile. Rarii vizitatori ai acestei văi tibetane primeau în general câte un câine cadou pentru a-i proteja și pentru a le purta noroc în drumul dificil înapoi înspre casă. La începuturile rasei, un câine Tibetan Terrier nu era niciodată vândut deoarece se credea că aduce ghinion. Câinii din rasa Terrier Tibetan și Lhasa Apso au un istoric asemănător, existând destul de multă confuzie cu privire la modul în care fiecare dintre cele două rase au apărut. Multă lume considera că Terrierul Tibetan este un urmaș al altor rase de Terrieri, inclusiv Lhasa Apso și Shih Tzu. Printre strămoșii câinilor Terrier Tibetan sunt incluși și vechii câini montani North KunLun și câinele Mongolian. Prima scriere apărută despre Terrierul Tibetan ca și rasă distinctă a fost în anul 1895, autorul spunând că acest câine pare a fi ”nici mai mult nici mai puțin decât un terrier robust”. De-a lungul timpului, câinii Tibetani s-au despărțit

 Nume: Terrier Tibetan

Originea: Tibet

Grupa: Câini de companie

Inaltime: Femela 38 – 40 cm, Mascul 39 – 41 cm

Greutate: Femela 9 – 10 kg, Mascul 10 – 11 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani

Culoare: toate culorile și combinațiile de culori

Temperament:  Câinii Tibetani au fost crescuți ca și animale de companie, neavând un istoric de vânători, fiind cei mai fericiți atunci când se află în apropierea persoanelor la care țin. Sunt niște câini excelenți pentru orice familie.

Dresaj:  Este de ajutor să înceapă dresajul devreme, atunci când terrierul este încă un cățel și este mult mai ușor de modelat. Sesiunile de dresaj ar trebui să fie ținute scurte pentru a-i menține interesul crescut.

Caracteristici distinctive: Coada acoperită de o blană lungă se curbează în sus și cade înspre în spate. Picioarele îi sunt mari, plate și de formă rotundă, care îl ajută să aibă o tracțiune mare. Este un câine bine echilibrat și capabil de mișcări puternice și eficiente.

în două linii distincte: Tibetanii Mastiffi ca și câini de pază și Tibetanii Terrieri ca și câini de companie și de mânat turmele de oi. În anii 1920,  un doctor aflat într-o misiune medicală la granița dintre Tibet și India a primit o femelă Terrier Tibetan pe nume Beauty de la un bărbat căruia i-a salvat viața soției. Ulterior, Dr Grieg a primit alți câini Terrieri Tibetani de la Dalai Lama în semn de apreciere a serviciilor făcute și a interesului în această rasă. I-a plăcut foarte mult curajul și temperamentul energic al acestei rase. Se spune că a fost atacată de către un câine cu rabie, dar că a fost salvată de către unul dintre câinii săi Terrier Tibetan, care ulterior a murit fiind infectat. La întoarcerea în Anglia în anii 1930, Dr Grieg a pus bazele Adăpostului Lamleh. A promovat această rasă și a reușit în anul 1937 să convingă Clubul Kennel Englez să recunoască rasa. A contribuit de asemenea și la dezvoltarea Tibetanului Spaniel, o rasă separată cu un trecut de asemenea diferit. Primul câine Terrier Tibetan ajuns în America a fost în anul 1956, importat de către Alice Murphy în Great Falls, Virginia. Dr Grieg a ajutat la dezvoltarrea acestei rase în America. De atunci, rasa a crescut încet dar sigur în popularitate în America de Nord, fiind considerată atât ca și câine de competiție, cât și companion.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Terrier Tibetan este un câine de dimensiuni medii, cu o blană lungă, cu o construcție puternică și pătrățos ca și format. Părul îi cade peste ochi și peste frunte. Coada acoperită de o blană lungă se curbează în sus și cade înspre în spate. Picioarele îi sunt mari, plate și de formă rotundă, care îl ajută să aibă o tracțiune mare. Este un câine bine echilibrat și capabil de mișcări puternice și eficiente.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime între 38 și 41 cm. Greutatea este între 9 și 11 kg. Gâtul îi este lung raportat la restul corpului. Corpul îi este compact, pătrat și puternic, capabil atât de viteză cât și de rezistență. Spatele îi este drept, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă.
Cap:Capul îi este de lungime medie, nici larg, dar nici prea mic. Lungimea de la ochi la vârful nasului este egală cu lungimea de la ochi la osul occipital. Craniul se îngustează ușor de la urechi la ochi. Nu este nici în formă de dom, dar nici absolut plat între urechi. Capul este bine acoperit cu păr lung care cade peste ochi și peste față. Mandibula este acoperită de barbă, nasul îi este negru.
Urechile:Sunt de mărime medie, bine acoperite cu blană în formă de pene și așezate destul de sus pe cap. Sunt ușor depărtate de cap, dar nu atât de mult încât să se miște liber.
Ochii:Sunt de culoare maro închis, de formă ovală, luminoși și expresivi. Sunt de mărime medie și așezați destul de depărtat unul de celălalt.
Coada:Este așezată sus, bogată în blană și purtată într-o curbură peste spate atunci când merge.
Blana:Are o blană dublă, cea interioară având o textură moale și lânoasă. Cea exterioară este fină și lungă, dar niciodată mătăsoasă sau lânoasă. Poate să fie vălurită sau dreaptă. Blana este lungă, dar nu ar trebui să ajungă până la pământ. Este acceptată orice culoare sau combinații de culori.

 

Personalitate:

Numele de terrier le-a fost dat datorită aspectului acestuia, dar din punct de vedere tehnic, acești câini nu sunt terrieri și nici nu prezintă trăsăturile caracteristice terrierilor. Deși sunt la fel de energici și blănoși ca și un terrier, câinii din rasa Terrier Tibetan sunt foarte blânzi și bine crescuți. Sunt niște câini care se adaptează foarte ușor și care pot să trăiască într-un apartament sau pe un domeniu mare. Tot ceea ce au nevoie este o plimbare în fiecare zi și să li se dea oportunitatea de a alerga și de a se juca, cu precădere în zăpadă. Câinii Tibetani au fost crescuți ca și animale de companie, neavând un istoric de vânători, fiind cei mai fericiți atunci când se află în apropierea persoanelor la care țin. Sunt niște câini excelenți pentru orice familie, iubind timpul petrecut alături de familie. Câinii din rasa Terrier Tibetan nu sunt la fel de atletici ca alți terrieri, dar au nevoiede exerciții regulate pentru a-și menține sănătatea, fericirea și temperamentul lor cald. Plimbări zilnice și oportunități regulate de a alerga și a se juca este tot ceea ce acești câini cer. Persoanele active vor putea să îi angajeze pe acești câini în activități de ascultare și agilitate. Sunt niște câini afectuoși și aleg să își arate în mod liber afecțiunea față de persoanele pe care le iubesc. Totuși, dacă nu sunt învățați cu socializarea pe lângă noi persoane, aceștia pot să devină rezervați și destul de timizi. Dacă în continuare nu vă veți ocupa de ei, aceștia pot să devină extra posesivi și să ducă la diverse probleme. Ca și cățel, este indicat să îl puneți în fața multor persoane pentru a scăpa de această problemă. Pentru că este o rasă care are nevoie atât de mult de prezența oamenilor, pot să dezvolte anxietate de separare. Este o rasă care se pretează cel mai bine persoanelor cu un program de muncă flexibil, sau care pot să își petreacă mult timp acasă.

Dresaj

Câinii din rasa Terrier Tibetan sunt destul de dificil de dresat, dar odată ce încep să prindă gustul, aceștia vor învăța repede și vor avea mereu nevoie de noi lecții. Este de ajutor să înceapă dresajul devreme, atunci când terrierul este încă un cățel și este mult mai ușor de modelat. Sesiunile de dresaj ar trebui să fie ținute scurte pentru a-i menține interesul crescut, iar ca și motivator, bunătățurile sunt cele mai indicate. Odată ce realizează că poate să îi iasă ceva din această poveste, câinele Terrier Tibetan va face tot ceea ce îi stă în putință pentru a obține acea bunătate. Natura dulce și sensibilă a câinelui Terrier Tibetan îl face să fie un câine terapeutic excelent. Iubesc oamenii și au nevoie de cât mai multă atenție cu putință. Sunt de asemenea foarte sensibili la emoțiile oamenilor din jurul lor. Au capacitatea de a înțelege atunci când persoana de lângă ei are nevoie de cineva aproape sau de cineva care să îi facă să râdă.

Toaletaj:

Blana lungă a acestui câine are nevoie de un periaj zilnic în timpul adolescenței, iar odată ce trece de 18 luni, puteți să îl periați cam de trei ori pe săptămână. Înainte de a-l peria trebuie să pulverizați apă pe suprafața blănii pentru a evita distrugerea firelor. Asigurați-vă că periați până la piele. După ce ați terminat de periat, trebuie să mai treceți o dată cu un piaptăn pentru a înlătura orice fire moarte rămase.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Terrier Tibetan este o rasă puternică, dar care pot avea parte de anumite condiții de sănătate, la fel ca majoritatea raselor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului.  Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași.

– ectropionul este o afecțiune prin care se modifică poziția pleoapei inferioare prin răsfrângerea către exterior a marginii libere a pleoapei și apariția fundului de sac conjunctival;

entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;

– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din Rasa Soft Coated Wheaten Terrier

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Wheaten are o istorie care duce cel puțin până în anii 1700, când au început să apară numeroase urme ale acestei rase în regiunile Kerry și Cork. Câinii Wheaten se găseau pe tot teritoriul Irlandei, dar majoritari erau în Sud și Sud-Vest, lucru care se întâmpla cu mult timp înainte ca însemnările să arate acest lucru. Se pare că erau o rasă comună, care alerga liberă și care aveau culcușurile în hambare și în căpițe de fân. Era o rasă în care doar cei mai potriviți supraviețuiau. Terrierul Wheaten este cel mai probabil cea mai veche rasă de terrier din Irlanda. La începuturile istoriei Britaniei, doar proprietarii de terenuri – nobilimea – își permitea să dețină câini de vânătoare. Fermierii și pescarii săraci nu aveau voie să dețină un câine mai mare de 40 cm la umeri, și chiar și așa, câinele nu trebuia să coste mai mult de cinci lire. Mai mult, doar nobilimea putea să aibă câini cu coada întreagă – în caz contrar, o taxă urma să fie pusă pe animal, taxă pe care oamenii de rând nu își permiteau să o susțină. Pentru a evita aceste reguli, fermierii aveau câini care nu erau în totalitate recunoscuți ca și câini de vânătoare, valorând sub cinci lire și cu o înălțime mai mică de 40 cm. Câinele din rasa Soft Coated Wheaten Terrier a fost dezvoltat în ciuda tuturor acestor reguli și interziceri. Folclorul Irlandez spune că în anul

 Nume: Soft Coated Wheaten Terrier

Originea: Irlanda

Grupa: Câini Terrieri / de pază

Inaltime: Femela 45 – 47 cm, Mascul 46 – 48 cm

Greutate: Femela 13 – 15 kg, Mascul 15 -18 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani

Culoare: asemenea grâului, cu ușoare inflexiuni de roșu, alb și negru.

Temperament:  Câinii care sunt ținuți în interiorul casei pot să devină anxioși și greu de controlat. Plimbări zilnice și câteva jocuri cu mingea ar trebui să fie de ajuns pentru acest câine. Sunt câini rezistenți, ceea ce înseamnă că pot să meargă alături de voi în drumeții lungi prin pădure.

Dresaj:  Nu îl tratați dur pentru că îl va face defensiv și va sări să muște. Dacă un câine Wheaten își pierde încrederea în stăpân, este foarte greu să o mai recâștigați.

Caracteristici distinctive: Un câine de dimensiuni medii, puternic, bine echilibrat și cu o conformație pătrățoasă. Se distinge prin blana sa moale, mătăsoasă, ușor vălurită și prin dispoziția sa echilibrată.

1588, un câine a înotat pe țărmul Irlandez de pe o navă care s-a scufundat după o întâlnire cu armata Spaniolă. Acest câine se zice că s-a împerecheat cu terrierii nativi, ceea ce a dus la apariția raselor actuale de terrieri irlandezi, incluzând totodată și câinele Wheaten. Majoritatea istoricilor apreciază această poveste, spunând că Wheaten poate să fie identificat cu câteva sute de ani înaintea însemnărilor oficiale. Totuși, astăzi se crede că terrierul Wheaten a precedat cel mai probabil și a contribuit la crearea celorlalte rase de terrieri, incluzând aici rasa Kerry Blue și Irlandezul, în ciuda faptului că acești doi terrieri au fost recunoscuți de către Irish Kennel Club cu mult înainte ca rasa Wheaten să fie recunoscută. De asemenea, se crede că există o legătură între Wheaten și Wolfhound Irlandez, care poate să fie ușor observabilă atunci când aceste două rase sunt puse una lângă alta. Câinele Wheaten a fost un câine de fermă muncitor, folosit de către fermieri, purtându-se totodată ca și gardianul proprietății, al oamenilor și a posesiilor acestora. De asemenea, era un exterminator de mici rozătoare, dar și un câine ciobănesc excelent. Simțurile lor foarte dezvoltate de văz și miros i-au ajutat la vânătoarea de mici rozătoare, iar lătratul lor ascuțit avea rolul să anunțe apropierea oricăror străini. Temperamentul lor echilibrat, dorința de a face pe plac și blana densă i-a făcut să fie adaptabili la aproape orice fel de activitate, incluzând aici și săpatul după dihori și vulpi. Mai mult, Wheaten Terrier a devenit un companion iubit de către familiile fermierilor. Irish Kennel Club nu a recunoscut rasa Soft Coated Wheaten Terrier până în anul 1937. În același an a participat la showul de specialitate organizat de Ziua St Patrick. Rasa a ajuns în America în anul 1946. Conform înregistrărilor, șase pui Wheaten au ajuns din Belfast în Massachusetts în acel an. Lydia Vogles din Springfield a achiziționat doi din acești căței și i-a prezentat la Showul din Madison Square Garden anul următor. Cu toate că acești șase câini au produs un număr de 17 urmași, rasa nu a atras foarte multă atenție sau interes până în anul 1957, atunci când Gramachree Kennel din New York și Sunset Hills Kennel din Connecticut au început o campanie de conștientizare a existenței rasei Wheaten Terrier. Interesul în aceasta rasă a început să crească, iar până în anii 1970 existau mai mulți de 1000 de câini în America crescuți de mai mult de 500 de crescători. Rasa Wheaten a fost admisă în cartea American Kennel Club Stud în anul 1973, același an în care a devenit eligibilă pentru a participa în competițiile AKC la grupa Terrier.

Descriere fizică:

Câinele din rasa Soft Coated Wheaten Terrier este un câine de dimensiuni medii, puternic, bine echilibrat și cu o conformație pătrățoasă. Se distinge prin blana sa moale, mătăsoasă, ușor vălurită și prin dispoziția sa echilibrată. În general, acest câine ar trebui să aibă un aspect fericit, grațios, puternic și cu o coordonare excelentă. Înălțimea câinelui ar trebui să fie undeva între 45 și 48 cm la umeri.  Greutatea femelelor se situează între 13 și 15 kg, iar pentru masculi greutatea este între 15 și 18 kg. Capul le este bine proporționat cu restul corpului, având un aspect dreptunghiular și o lungime moderată. Este puternic, dar fără urme de duritate. Ochii îi sunt de culoare maro roșiatic închis sau maro, de mărime medie, cu o formă de migdală și așezați destul de departe unul de celălalt. Urechile sunt mici înspre medii, lăsate puțin în față, iar interiorul urechii se așează înspre obraz. Craniul este plat și curat între urechi. Pomeții nu trebuie să fie proeminenți. Botul este puternic, bine definit, cu un nas negru și mare. Gâtul îi este de lungime medie, curat, puternic și purtat cu mândrie. Spatele este puternic și drept, iar corpul îi este compat și relativ scurt. Pieptul îi este adânc, iar coastele sunt bine depărtate, dar fără să fie rotunjite. Coada este așezată sus și de obicei este preferată cea scurtă. Coada trebuie să fie ținută la 90 grade față de spate, fie dreaptă, fie cu o ușoară curbură înainte. O caracteristică distinctivă a rasei este blana, care este din abundență, acoperind întregul corp, picioarele și capul. Textura blănii este moale și mătăsoasă, vălurită. Pentru căței și câinii care încă nu au ajuns la maturitate, valurile blănii nu sunt evidente. Culoarea este asemănătoare grâului. Ocazional, se mai găsesc inflexiuni de roșu, alb sau negru.

Personalitate:

Câinele din rasa Soft Coated Wheaten Terrier este un cățel jucăuș toată viața lui. Sunt plini de energie, bucuroși și afectuoși. Nu își pierd niciodată bucuria de a se juca. Sunt mult mai prietenoși și mai ușor de lucrat decât orice altă rasă de terrier, reușind în general să se înțeleagă foarte bine și cu alte rase de câini. Sunt niște câini orientați înspre oameni, cărora le place compania copiilor bine crescuți. Așteaptă să fie invitați la orice activități ale familiei, dorind să participe în totalitate. Chiar dacă nu îi includeți, acești câini se vor auto-invita. Se pot adapta foarte ușor și la viața de oraș, atâta timp cât sunt pregătiți pentru aceste schimbări. Vor umbla în întreaga casă, vor lătra și se vor juca atâta timp cât le permiteți, dar dacă vor vedea pe cineva stând și posibilitatea de a sta în brațe și de a fi mângâiați, atunci cu siguranță vor alege ultima variantă. Vă vor aștepta la ușă în fiecare zi și vă vor întâmpina cu bucurie și cu rotirea lor specifică. Pentru persoanele cărora le place energia și mărimea acestui terrier, dar care caută un temperament echilibrat și jucăuș, Soft Coated Wheaten este rasa ideală pentru voi. Câinii din rasa Soft Coated Wheaten Terrier au nevoie de exerciții moderate pentru a-și menține sănătatea, starea de spirit și personalitatea lor echilibrată. Câinii care sunt ținuți în interiorul casei pot să devină anxioși și greu de controlat. Plimbări zilnice și câteva jocuri cu mingea ar trebui să fie de ajuns pentru acest câine. Sunt câini rezistenți, ceea ce înseamnă că pot să meargă alături de voi în drumeții lungi prin pădure. Câinii Wheaten excelează în agilitate și în mânarea turmelor. Dacă este posibil să îl implicați în una dintre aceste activități, acest câine va aprecia oportunitatea oferită. Câinii Wheaten se înțeleg excelent cu copiii mai în vârstă, care înțeleg granițele sale. Pot să fie prea mult pentru bebeluși, care au tendința de a-i trage de barbă sau de a se furișa lângă ei când mănâncă. Nu sunt recomandați pentru casele cu copii mici. Câinii Wheaten sapă, iar dacă sunt lăsați singuri prea mult timp în curte, vă vor rupe florile și vor săpa sub gard în căutarea de noi aventuri. Gardurile ar trebui să fie înfite bine în pământ, iar timpul petrecut în curte ar trebui să fie supravegheat. Lătratul este de asemenea o problemă pentru Wheaten. Sunt niște câini de pază excelenți, care vă anunță când cineva se apropie, dar vor lătra la orice semn sau sunet observabil în afara ferestrei.

Dresaj

Cu toate că acești câini din rasa Soft Coated Wheaten Terrier nu sunt niște terrieri tipici, aceștia au ceva în comun cu restul terrierilor, mai exact, încăpățânarea. Dresajul poate să fie foarte dificil pentru acești câini, motiv pentru care este indicat să începeți devreme. Sesiunile ar trebui să fie ținute scurte, iar activitățile variate pentru a menține interesul câinelui crescut. Bunătățile sunt un motivator excelent, astfel că trebuie să fiți mereu pregătiți să îi oferiți bunătăți atunci când câinele face ceva corect. Nu îl tratați dur pentru că îl va face defensiv și va sări să muște. Dacă un câine Wheaten își pierde încrederea în stăpân, este foarte greu să o mai recâștigați. Socializarea trebuie de asemenea să înceapă devreme. Sunt în general niște câini care se descurcă bine alături de noi oameni și nu îi deranjează prezența altor câini, dar dacă izolați câinele de lume, acesta nu va mai avea oportunitatea să își dezvolte caracteristicile sociale. Odată ce comenzile de bază au fost învățate, ar trebui să îl implicați în activități mai complexe, cum ar fi de agilitate, de urmărire sau de mânare a turmelor.

Toaletaj:

Fiind o rasă care are o singură blană, respectiv nu are blana interioară, acești câini își pierd blana foarte rar. Este un câine despre care se spune că este non-alergenic, dar în realitate, fiecare câine poartă alergeni cu el. Dacă vreți ca blana să îi fie mereu curată și aranjată, atunci este necesară o periere zilnică, dacă nu, este de ajuns un periaj la câteva zile. Îmbăiatul se face doar atunci când este cu adevărat necesar.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Soft Coated Wheaten Terrier este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;

entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– pietre la rinichi – vor cauza sângerarea uretrei și dureri care îl vor face să urineze foarte des. Chiar dacă pietrele de dimensiuni mici se vor elimina singure, este indicat să se consulte medicul veterinar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Terrier Scoțian

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Cu toate că este o rasă veche, trecutul rasei Terrier Scoțian este oarecum obscur și prea puțin documentat. Originile rasei Scoțiene s-ar putea să dateze până în anul 55 BC, când Pliny cel Bătrân a descris un câine asemănător. Când Romanii au invadat Britania, acesta a scris ”Aceștia au descoperit spre surpriza lor, câini de dimensiuni mici care își urmăreau prada până în pământ”. Romanii au fost cei care au denumit acești câini ”terrarii”, ceea ce înseamnă ”muncitori ai pământului”, fiind derivat de la Terra, cuvântul latin pentru pământ. Câinele din rasa Terrier Scoțian a fost un câine de vânătoare, iar astăzi vânează din instinct. Bătrâna rasă Terrier Scotch este probabil cea mai veche rasă din Scoția și totodată fundația tuturor raselor de terrieri de astăzi. Rasa este dispărută astăzi, dar a fost descrisă ca fiind compusă din câini muncitori, cu multă putere, curaj și rezistență, care puteau să pătrundă în măruntaiele pământului. Rasa era una de culoare neagră sau de culoarea nisipului, de statură mică, puternică, cu păr lung și cu urechi mici și erecte. Dacă depășim acest moment și ne transpunem în anul 1436, aici vom găsi o descriere în cartea lui Don Leslie, “O istorie a Scoției”, a unui câine similar ca și formă cu rasa Terrier Scoțian. La începutul anilor 1800, mulți scriitori scriseseră deja

 Nume: Terrier Scoțian

Originea: Scoția

Grupa: Terrier

Inaltime: Femela 20 – 25 cm, Mascul 23 – 27 cm

Greutate: Femela 8 – 9 kg, Mascul 8 – 10 kg

Speranta medie de viata: până la 11 – 13 ani

Culoare: negru, maro

Temperament:  Acești câini nu sunt chiar pentru oricine, în mare parte din cauză că discriminarea pe care o expun va duce la alegerea unor anumite persoane alături de care să se simtă comfortabil.

Dresaj:  Disciplina și duritatea îl vor face pe acest câine să vă ignore complet și să nu mai respecte nicio regulă. Constanța este obligatorie dacă vreți să aveți un câine Terrier Scoțian bine crescut.

Caracteristici distinctive:  Din profil, craniul îi este plan. Între craniu și bot trebuie să existe un stop, undeva la nivelul ochilor, permițând ochilor să fie așezați mult sub sprânceană, ceea ce de altfel asigură expresia caracteristică Terrierilor Scoțieni.

despre două rase de terrier distincte existente în Britania. Aceste rase erau Terrier Scoțian (identificată ca urmare a blănii sale aspre) și Terrier Englezesc (care avea un păr moale). Undeva în secolul XVII, James I al Angliei a trimis câțiva câini în Franța pentru a-i fi prezentați monarhului Francez. Acești câini se pare că au reprezentat fundația pentru rasa modernă de Terrier Scoțian. Iubirea regelui față de această rasă a ajutat enorm la creșterea în popularitate, care a înflorit în următoarele trei secole. În anii 1800, Scoția avea mulți câini Terrieri. Până la finalul secolului, câinii au fost separați în două grupe diferite, respectiv Terrieri Dandie Dinmont și Terrieri Skye (această din urmă categorie primiseră un nume generic pentru că îl purtau toți terrierii care proveneau din Insula Skye). Rasa Terrier Scoțian a fost grupată sub Terrieri Skye și prezentată în concursuri sub această clasă până în anii 1870. La acea vreme, standardul rasei era deja scris, iar până la finalul secolului Terrierii Skye au fost diviziați în patru categorii diferite, pe care le cunoaștem și astăzi: Terrier Scoțian, Terrier Skye, Terrier West Highland White, Terrier Cairn.

Descriere fizică:

Câinele Terrier Scoțian este un câine de dimensiuni mici, compact, cu picioare scurte, cu o constituție aspră, cu o osatură excelentă și plină de substanță. Capul îi este lung față de restul corpului. Are o blană tare, sârmoasă și rezistentă la intemperii. Aceste caracteristici, împreună cu expresia sa foarte specială, înțepătoare parcă, cu urechile drepte și coada sa sunt elemente definitorii rasei. Aspectul său puternic, încrezător, demn denotă putere într-un pachet mic. Câinele din rasa Terrier Scoțian ar trebui să aibă un corp compact și o osatură grea. În mod normal ar trebui să existe simetrie și echilibru, fără exagerare. Capul îi este mai lung față de restul corpului. Văzut din profil, botul și craniul trebuie să se vadă ca și două linii paralele. Craniul trebuie să fie lung și de lățime medie, acoperit cu păr scurt, tare. Din profil, craniul îi este plan. Între craniu și bot trebuie să existe un stop, undeva la nivelul ochilor, permițând ochilor să fie așezați mult sub sprânceană, ceea ce de altfel asigură expresia caracteristică Terrierilor Scoțieni. Botul trebuie să fie de o lungime aproximativ egală cu craniul. În mod normal, botul câinelui ar trebui să poate să fie cuprins în palma unui bărbat. Nasul îi este negru, indiferent de culoarea blănii, proiectat oarecum deasupra gurii, lăsând impresia că mandibula este mai mare decât maxilarul. Ochii trebuie să fie bine distanțați și așezați adânc sub sprâncene. Ar trebui să fie mici, luminoși și pătrunzători, de formă alungită. Urechile îi sunt mici, erecte și ascuțite. Sunt acoperite cu păr scurt. Corpul îi este relativ scurt, cu coastele ducându-se până aproape la șolduri. Linia spatelui trebuie să fie fermă și dreaptă. Pieptul este larg, foarte adânc și mult adânc între picioarele din față. Coada îi este de aproximativ 15 cm lungime, ridicată fie vertical, fie într-o ușoară curbă, dar niciodată lăsată pe spate. Coada ar trebui să fie groasă la bază, ascuțindu-se gradual, fiind acoperită cu păr scurt, dur. Blana câinelui din rasa Terrier Scoțian este dură, sârmoasă, în timp ce blana interioară este densă și moale. Culoarea este neagră sau asemenea nisipului, cu mici zone albe sau cu fire de păr argintii. Culoarea albă este permisă pe piept și pe bărbie.

Personalitate:

Câinii din rasa Terrier Scoțian, la fel ca celelalte rude ale lor Terrier, sunt niște câini neînfricați, loiali și uneori niște adevărați clowni. Se comportă discriminatoriu când vine vorba de făcut prieteni, astfel că nu ar trebui să vă așteptați ca al vostru câine să se așeze frumos lângă toți prietenii voștri, dar odată ce v-ați împrietenit cu un câine Terrier Scoțian, această prietenie este pe viață. Au o memorie excelentă și dacă au întâlnit o persoană care le-a plăcut, cu siguranță vor recunoaște această persoană mulți ani mai târziu. Sunt niște animale care nu se lasă citite ușor, astfel că adeseori puteți să interpretați greșit expresiile lor. Acești câini nu sunt chiar pentru oricine, în mare parte din cauză că discriminarea pe care o expun va duce la alegerea unor anumite persoane alături de care să se simtă comfortabil. Câinii din rasa Terrier Scoțian se pot adapta la orice condiții de trai, fie un mic apartament, fie o fermă de dimensiuni mari. Au nevoie de exercițiu zilnic, dar o plimbare în jurul cartierului ar trebui să fie de ajuns. Dacă aveți o curte îngrădită, atunci câinele își va găsi singur ocupație, alergând după veverițe, păsări și fluturi. Nu au nici corpul și nici rezistența pentru a alerga sau pentru a face călătorii lungi, ceea ce înseamnă că sunt mai mult făcuți pentru familii care își petrec mult timp în casă. La fel ca alți câini Terrier, și Terrierul Scoțian latră. Vor lătra atunci când cineva se apropie sau doar se plimbă prin fața casei. Vor lătra la câini, pisici, păsări, veverițe, biciclete și mașini. Persoanele care locuiesc în apartament ar trebui să ia acest lucru în considerare, pentru că s-ar putea să deranjeze vecinii. Prezintă de asemenea o dorință de a urmări alte animale, motiv pentru care nu este indicat să mai aveți în casă alte animale. Atunci când este afară, câinele din rasa Terrier Scoțian trebuie să fie ținut în lesă, sau într-o zonă închisă. Pot să fie agresivi față de alți câini. Dacă sunt crescuți alături de alt câine atunci nu ar trebui să aibă probleme, dar câinii străini se pot aștepta la un comportament agresiv din partea acestui micuț.

Dresaj

Câinii din rasa Terrier Scoțian au un respect față de sine foarte mare și își asumă repede rolul de lider al casei. Dresajul trebuie să înceapă devreme și ar trebui să fie realizat oferindu-i câinelui o mulțime de bunătăți pentru a-i menține interesul ridicat. Disciplina și duritatea îl vor face pe acest câine să vă ignore complet și să nu mai respecte nicio regulă. Constanța este obligatorie dacă vreți să aveți un câine Terrier Scoțian bine crescut, pentru că altfel va profita de orice oportunitate pentru a prelua comanda. Trebuie să fie socializați de la o vârstă fragedă pentru a putea accepta vizitatori în casă. Din cauza elementului discriminatoriu, dacă nu sunt socializați corespunzător, vor deveni extrem de suspicioși față de străini.

Toaletaj:

Multă lume crede că rasa Terrier Scoțian este ușor de îngrijit, dar în realitate, acești câini au nevoie de foarte multă îngrijire. Blana trebuie să îi fie aranjată săptămânal pentru un animal de companie și zilnic pentru un câine pentru concurs. Sunt necesare mai multe elemente pentru îngrijirea acestui câine, de la perie deasă, mănușă, piaptăn pentru barbă și foarfece pentru tuns. Câinele tău trebuie să fie tuns cel puțin la două luni dacă vreți să îi mențineți blana scurtă.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Terrier Scoțian este o rasă care prezintă destul de puține condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– atacuri neurologice, cauzate de mai mulți factori și care pot apărea în orice moment. Tremuratul, urinatul subit, privitul în gol, spasme musculare, pierderea conștiinței sunt exemple de posibile astfel de atacuri. Acestea pot fi ținute sub control prin medicamentație, dar nu pot fi stopate;

– rotirea este o formă obsesivă de urmărire a cozii, care de obicei apare la vârsta de șase luni. Acest lucru poate să țină ore în șir, câinele nefiind interesat nici de mâncare și nici de apă. Deși pare o joacă, această rotire este de fapt o criză, care poate să fie tratată pe cale medicamentoasă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Schnauzer Pitic

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Schnauzer Pitic provine din rasa puțin mai mare de Schnauzer. Se crede despre această rasă că printre strămoșii săi se regăsesc și rasele Affenpinscher și Poodle. Unele persoane consideră că în genele acestei rase se regăsesc Pinscherul Pitic, Terrierii Wire Fox și Zwergspitz, care au contribuit la dezvoltarea și la apariția lor. Picturile găsite de-a lungul timpului arată câini din rasa Schnauzer încă din anii 1400. Totuși, până în jurul anilor 1800, rasa Schnauzer nu au fost privită ca și rasă distinctă. Crescătorii de câini Schnauzer și Affenpinscher, Georg Riehl și Heinrich Schott au fost cei care au început miniaturizarea Schnauzerilor. Ei au început să încrucișeze câinii din rasa Schnauzer cu alți câini asemănători dar de dimensiuni mici. De asemenea, foloseau pentru reproducere câinii de dimensiunile cele mai mici din progeniturile obținute. În anul 1888, primul câine din rasa Schnauzer Pitic a fost înregistrat în cartea Germană a câinilor. Primul show canin la care a apărut și rasa Schnauzer Pitic a fost în anul 1899. În Nordul Americii, această nouă rasă a început să fie crescută abia în jurul anilor 1924. Din acel moment a crescut în popularitate vertiginos. În anul 1925 a fost format Clubul Pinscher Sârmos din America, în care au fost acceptați atât rasa Schnauzer Pitic

 Nume: Schnauzer Pitic

Originea: Germania

Grupa: Câini Terrieri / de pază

Inaltime: Femela 30 – 35 cm, Mascul 32 – 36 cm

Greutate: Femela 5 – 7 kg, Mascul 5 -7 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani

Culoare: negru, gri și variațiuni între aceste două culori.

Temperament:  Au nevoie de plimbări zilnice și de o doză bună de alergare cel puțin o dată pentru săptămână, lucru care îi va face să fie fericiți atât în apartament cât și la fermă.

Dresaj:  Sunt câini care pot fi motivați cu ajutorul mâncării, iar sesiunile de dresaj ar trebui să fie menținute scurte și cu activități diversificate datorită faptului că se pot plictisi repede.

Caracteristici distinctive: Blana trebuie să fie sârmoasă, dură și densă. Este formată dintr-o blană interioară densă și o blană exterioară scurtă, așezată pe corp.

cât și rasa Schnauzer Standard. În anul 1926, rasa a primit numele de Schnauzer, fiind totodată inclusă în categoria câinilor terrieri. Anul următor, crescătorii câinilor din rasa Schnauzer s-au hotărât să împartă acești câini în două categorii, respectiv Schnauzer Pitic și Schnauzer Standard.  A urmat ca în anul 1933, și Clubul Schnauzer din America să se împartă în două alte cluburi, respectiv Clubul Schnauzer Standard și Clubul Schnauzer Pitic American. Ambele rase au început să participe în categoria terrier. Abia în anul 1945, după cel de-al doilea război mondial, rasa Schnauzer Standard a fost mutat din categoria Terrier în categoria Câini de muncă. Câinele din rasa Schnauzer Pitic a fost dezvoltat ca și un câine pentru fermă, având foarte bune calități de vânător de rozătoare. Se simte bine atât în zonele rurale, cât și în mediul urban. Statura sa mică îl face excelent pentru traiul în apartament, factor care de altfel i-a atras mare parte din popularitate. Câinele din rasa Schnauzer Pitic din zilele noastre este un animal de companie plin de carismă, fiind tot timpul vesel și devotat stăpânilor săi. Această rasă excelează și ca și câine de pază și de protecție, având un auz foarte ascuțit și un lătrat puternic.

Descriere fizică:

Câinele din rasa Schnauzer Pitic este, după cum îi spune și numele, un câine de dimensiuni mici, dar puternic, ușor îndesat, nu subțire. Este un câine elegant, cu o blană aspră și mersul flexibil, agil, libertin și cu o acoperire mare. Picioarele din spate se întind cât de departe posibil, iar picioarele din față sunt cele care asigură direcția. Craniul îi este puternic și lung, arătând forța acestui câine. Fruntea îi este plată, fără să aibă riduri orizontale sau verticale. Nasul este negru și bine dezvoltat. Buzele îi sunt negre, moi și apropiate de maxilar. Colțurile buzelor sunt închise. Are un număr de 42 de dinți, și o mușcătură de tip foarfece. Ochii îi sunt de dimensiune medie, ovali, așezați înspre în față, negri și cu o expresie vivace. Urechile sunt așezate destul de sus, ținute căzut. Nu ar trebui să fie în vârful capului. Gâtul îi este puternic, musculos și arcuit, fiind într-o bună corespondență cu forța pe care o emană câinele. Corpul se alungește ușor înspre în spate. Spatele îi este puternic, scurt, ceea ce îi conferă câinelui aspectul de compact. Pieptul nu este foarte larg, oval în diametru. Picioarele îi sunt puternice, drepte, nefiind apropiate unul de celălalt. Blana trebuie să fie sârmoasă, dură și densă. Este formată dintr-o blană interioară densă și o blană exterioară scurtă, așezată pe corp. Blana exteiroară este aspră și dreaptă. Blana de pe picioare pare a fi mai puțin aspră în textură. În zona urechilor și a frunții, blana are o lungime mult mai mică.

Personalitate:

Câinele din rasa Schnauzer Pitic poartă cu el o personalitate puternică într-un corp micuț. La fel ca și celelalte rase de câini terrieri, aceștia consideră că ei conduc lumea, că în jurul lor se învârte soarele, astfel că încearcă să atragă tot timpul atenția asupra lor. Sunt niște ghemotoace de blană încăpățânate, cărora nu le place nimic mai mult decât să alerge afară și să se joace cu oamenii pe care îi iubesc. Câinii Schnauzer Pitic sunt niște adevărați clowni, puși pe șotii tot timpul. Sunt foarte deștepți și își vor folosi inteligența pentru a realiza diverse activități cum ar fi să deschidă dulapuri sau sertare pentru a ajunge la mâncare, la jucării sau la perechea favorită de papuci. Se înțeleg foarte bine cu alte animale domestice, chiar dacă uneori va alerga după pisică, fără să fie un pericol pentru vreunul dintre animale. Sunt niște câini perfecți pentru familiile active, fiind totodată o alegere potrivită pentru persoanele care au pentru prima dată un câine. Câinii din rasa Schnauzer Pitic se descurcă excelent atât în oraș, cât și la fermă. Au nevoie de plimbări zilnice și de o doză bună de alergare cel puțin o dată pentru săptămână, lucru care îi va face să fie fericiți atât în apartament cât și la fermă. Dacă este ținut în curte, atunci ar trebui să fie închis cu gard, pentru că acești terrieri vor face orice pentru a evada și pentru a alerga liberi. Pentru că la început erau vânători de rozătoare, câinii din rasa Schnauzer Pitic pot fi folosiți în mod productiv în cadrul fermei, punându-i să elimine toate animalele nepoftite. Le place să sape în pământ, și mai ales le place să sape după rozătoare, să ajungă la cuibul lor și să le distrugă. Aceste activități îi vor ține mintea ocupată și corpul în mișcare, iar ca și bonificație, va aprecia timpul de calitate petrecut alături de stăpânii lui. Ca și parte din comportamentul lui, câinele Schnauzer Pitic va lătra excesiv, va săpa și va intra în urmărirea oricăror ființe pe care le consideră posibilă pradă. De asemenea, îl veți vedea lătrând la câini de talie mare, și îl veți vedea cum sunt suspicioși față de străini, considerându-se câini mult mai mari față de dimensiunea lor reală. Lătratul este un comportament care nu poate să fie limitat nici prin dresaj. Sunt câini de pază alerți, care vor suna alarma ori de câte ori vor considera că este necesar. Nu sunt potriviți pentru casele cu copii mici. Ei vor înțelege compania copiilor mai mari, dar cu cei mici, Schnauzerii nu reușesc să se înțeleagă. Copiii, la rândul lor nu înțeleg care sunt limitele peste care nu ar trebui să treacă, lucru care ar putea să ducă la înțepături sau chiar mușcături.

Dresaj

Câinii din rasa Schnauzer Pitic sunt foarte ușor de dresat pentru că sunt niște câini foarte inteligenți și cărora le place să își folosească mintea. Sunt extrem de independenți și de încăpățânați, motiv pentru care dresajul poate să fie o adevărată provocare. Nu este indicat să fie făcut dresajul de către persoana cu o personalitate mai slabă. Câinilor din rasa Schnauzer Pitic nu le place să li se spună ce au de făcut și caută tot timpul să fie în comandă. Dresajul ar trebui să fie făcut într-o manieră calmă și consistentă, fiind de asemenea necesar să se înceapă încă de când sunt câinii mici. Sunt câini care pot fi motivați cu ajutorul mâncării, iar sesiunile de dresaj ar trebui să fie menținute scurte și cu activități diversificate datorită faptului că se pot plictisi repede. Odată ce a fost stabilită linia de comandă și comenzile de bază învățate, câinele Schnauzer Pitic ar trebui să fie avansat la dresajul care include comenzi de agilitate.

Toaletaj:

Blana dublă a câinilor din rasa Schnauzer Pitic nu se schimbă aproape de loc. Din acest motiv, multă lume consideră această rasă ca fiind perfectă pentru casă, în special atunci când este vorba despre o persoană care suferă de astm. Câinii ar trebui să fie aranjați lunar sau cel mult la două luni, pentru a le permite să arate excelent. Acest lucru ar trebui să fie făcut de către un profesionist, pentru că este un proces destul de complicat. Trebuie periat de două sau de trei ori pe săptămână pentru a nu permite blănii să se încâlcească, în special în zona feței și a picioarelor. Este indicat să îi spălați barba după ce mănâncă.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Schnauzer Uriaș este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;

entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– megaesofag este un defect în structura esofagului care duce la regurgitarea mâncării, hipersalivație, anorexie, tuse.;

– pietre la rinichi – vor cauza sângerarea uretrei și dureri care îl vor face să urineze foarte des. Chiar dacă pietrele de dimensiuni mici se vor elimina singure, este indicat să se consulte medicul veterinar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Sealyham Terrier

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Acest mic și unic Terrier a fost denumit după Sealyham, proprietatea pe care Căpitanul în rezervă John Edwardes, cel care a pus bazele rasei, o avea în Țara Galilor. Pământul lui din Sealy Ham, situat pe Râul Seal, în colțul sudvestic al Țării Galilor, era foarte bogat în vânat de dimensiuni mici. Din 1850 până în 1890, acesta a dezvoltat o rasă de terrier mică, albă și rezistentă care era excelentă în vânătoarea de vulpi, bursuci și vidre. Câinele trebuia să fie destul de mic și de dur pentru a putea vâna atât deasupra pământului dar și în vizuinile aflate în pământ. De asemenea, era necesar să poată să țină pasul cu vânătorii și cu caii acestora. Pentru a obține această frumoasă rasă, Căpitanul Edwardes a încrucișat Bull Terrier, Cheshire Terrier (dispăruți între timp), Staffordshire Bull Terrier, West Highland White Terrier, Wire-Haired Fox Terrier, Dandie Dinmont Terrier și chiar și Welsh Corgies. Noua rasă era menită să fie mai curajoasă, mai neînfricată și mai determinată decât orice altă rasă de terrier. Arbitrii nu au reușit să afle combinația exactă a raselor care au contribuit la obținerea acestui câine din rasa Sealyham Terrier, dar au fost de acord cu faptul că Edwardes a creat un câine excelent care era pregătit pentru orice tip de vânătoare. După ce Căpitanul Edwardes a murit în anul 1891, au apărut alte persoane care au ales să continue

 Nume: Sealyham Terrier

Originea: Anglia

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 22 – 27 cm, Mascul 22 – 27 cm

Greutate: Femela 9 – 10 kg, Mascul 10 – 11.5 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani

Culoare: alb integral, alb-crem și eventual cu câteva marcaje pe urechi și pe cap

Temperament:  Câinii din rasa Sealyham pot să se adapteze la orice tip de casă, fie un apartament de dimensiuni mici sau o fermă de dimensiuni mari. Au nevoie de exerciții zilnice, dar în general, o plimbare prin jurul cartierului ar trebui să le acopere nivelul de activitate.

Dresaj:  Dresajul ar trebui să înceapă devreme și ar trebui să fie realizat cu multe recompense pentru a le menține concentrarea. Dacă apelați la o disciplină dură, câinele va alege să nu mai asculte nicio comandă.

Caracteristici distinctive: Spatele îi este drept și puternic. Coada este scurtă și purtată mereu ridicată. Blana este rezistentă la apă, compusă dintr-o blană interioară moale, densă și o blană exterioară tare, sârmoasă.

și să perfecteze rasa Sealyham Terrier. Rasa a debutat pentru prima dată în Haverfordwest în anul 1903. În Ianuarie 1908, Clubul Sealyham Terrier din Havefordwest a fost demarat de un grup de iubitori ai rasei din Țara Galilor. Clubul Kennel al Angliei a recunoscut rasa în 1910, la fel cum și Clubul Kennel din America a făcut un an mai târziu, în 1911. Clubul American Sealyham Terrier a fost fondat în 1913.  Astăzi, câinii din rasa Sealyham sunt mereu prezenți în showurile de profil, precum și în concursurile de agilitate, ascultare, urmărire și în evenimentele în care trebuie să își dovedească potențialul. Sunt niște câini de terapie excelenți și niște animale de companie perfecte. Pentru un câine relativ mic, câinele din rasa Sealyhams are o voce puternică și sunt niște câini de pază foarte buni. Nu este o rasă comună, dar în ciuda rarității sale, se descurcă foarte bine în ring. A devenit în timp mai puțin agresiv și mult mai prietenos, odată cu introducerea în lumea câinilor de companie.

Descriere fizică:

Rasa Sealyham ar trebui să fie dovada de putere și determinare într-un câine, tot timpul atent și alert, cu o substanță extraordinară și fără să fie deloc împiedicat. Capul îi este lung, larg și puternic, fără să aibă trăsături aspre. Trebuie să fie totuși în echilibru cu restul corpului, unindu-se ușor cu gâtul și cu restul corpului. Lungimea capului ar trebui să fie de aproximativ trei sferturi din înălțimea la umeri, sau cu un inch mai lung decât gâtul. Craniul îi este ușor plat, cu o înclinare între sprâncene și continuându-se înspre bot cu un stop moderat. Nasul îi este negru, cu nări largi. Ochii îi sunt foarte închiși la culoare, așezați adânc în craniu și destul de depărtat unul de celălalt, de mărime medie, formă ovală și cu o expresie specifică terrierilor. Urechile îi sunt împachetate și ținute atârnând de-a lungul capului, ajungând până în apropierea obrajilor. Sunt rotunjite la vârfuri și în general situate la nivelul ochilor. Gâtul îi este muscular, fără să fie rigid, cu o întindere bună și așezat ferm pe umeri. Umerii sunt așezați înspre în spate și puternici, dar nu foarte musculoși. Sunt suficient de largi pentru a permite o largă libertate de mișcare. Picioarele din față sunt puternice, cu o osatură foarte bună. Pieptul coboară destul de jos între picioare. Corpul îi este puternic, destul de scurt și plin de substanță, ceea ce îi permite o flexibilitate mare. Spatele îi este drept și puternic. Coada este scurtă și purtată mereu ridicată. Blana este rezistentă la apă, compusă dintr-o blană interioară moale, densă și o blană exterioară tare, sârmoasă. Culoarea este alb integral sau alb-crem și eventual cu câteva marcaje pe urechi și pe cap.

Personalitate:

Proprietarii de câini din rasa Sealyham Terrier spun despre acest câină că ”Odată ce ai avut un Sealyham, nu vei mai dori să ai o altă rasă”. Acești câini de dimensiuni mici au o personalitate extrem de puternică, nefiindu-le teamă să facă orice pentru a obține un zâmbet din partea voastră. Câinii Sealyham Terrier sunt mai puțin activi decât alte rase de terrier, fiind totodată și niște câini care vă vor confrunta atunci când se consideră nedreptățiți. Vor lătra, dar este destul de improbabil să provoace alți câini în afară de verii lor terrieri. Câinii Sealyham sunt niște câini de companie excelenți pentru familiile de diferite mărimi. Sunt perfecți pentru persoanele în vârstă, pentru că nu au nevoie de foarte mult exercițiu. Pot de asemenea să trăiască și cu persoane singure, fiind destul de independenți pentru a putea fi lăsați afară în timpul zilei. Totodată sunt niște câini de familie excelenți, fericiți să se urce în brațele voastre și să doarmă alături de voi. Câinii din rasa Sealyham pot să se adapteze la orice tip de casă, fie un apartament de dimensiuni mici sau o fermă de dimensiuni mari. Au nevoie de exerciții zilnice, dar în general, o plimbare prin jurul cartierului ar trebui să le acopere nivelul de activitate. Acești câini sunt mai puțin activi decât alte rase de terrier, fiind adeseori denumiți niște câini de canapea. Nu au nici rezistența și nici nu sunt destul de atletici pentru a alerga sau pentru a face drumeții lungi, ceea ce înseamnă că sunt mult mai potriviți pentru familiile care au o viață mai sedentară. Câinii din rasa Sealyham Terrier sunt posesivi în ceea ce privește hrana și jucăriile, ceea ce îi face să fie mai puțin ideali pentru familiile care au copii mici. Copiii care vor lua jucăriile acestui câine sau care se apropie de el atunci când mănâncă pot să fie lătrați sau chiar mușcați. Sunt mult mai ușor de ținut în case cu copii mai în vârstă, care înțeleg și pot să respecte limitele acestui câine. Au de asemenea o dorință foarte mare pentru a urmări prada, astfel că nu vor putea să fie ținuți în case în care mai sunt pisici sau alte animale de dimensiuni mici. Atunci când sunt afară, ar trebui să fie ținuți în lesă sau în zone îngrădite tot timul, atât pentru siguranța sa, cât și pentru siguranța altor animale. Dacă îi țineți în curte, trebuie să fiți atenți pentru că au obiceiul de a săpa tot ce prind în cale. Sunt niște câini agresivi față de alți câini necunoscuți. Pot să se înțeleagă foarte bine cu un câine alături de care a crescut, dar câinii străini vor fi întâmpinați cu lătrături și gălăgie.

Dresaj

Câinii din rasa Sealyham Terrier nu sunt pentru persoanele care pot să fie convinse să își încalce propriile lor reguli. Dresajul ar trebui să înceapă devreme și ar trebui să fie realizat cu multe recompense pentru a le menține concentrarea. Dacă apelați la o disciplină dură, câinele va alege să nu mai asculte nicio comandă. Constanța este o obligație dacă vreți să aveți un câine Sealyham Terrier dresat și cu un comportament excelent. Vor căuta orice portiță de a prelua comanda, iar acest lucru se poate întâmpla doar dacă lăsați garda jos și îi arătați că unele reguli pot să fie încălcate.

Toaletaj:

Câinele din rasa Sealyham Terrier trebuie să fie periat de cel puțin trei ori pe săptămână, dacă nu chiar zilnic, cu o perie aspră pentru a-i menține pielea sănătoasă și blana lucioasă. Folosiți un piaptăn de oțel pentru a-i descâlci cu blândețe blana. O baie la aproximativ șase săptămâni este indicată pentru a-l face să miroasă frumos. Dacă doriți să aveți un câine cu o blană cu un aspect îngrijit, atunci este indicat să îi oferiți un toaletaj complet. Cel mai ușor mod este de a-l duce la un profesionist în domeniu.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli și afecțiuni curente:

Rasa Sealyham Terrier este o rasă în general sănătoasă, dar este indicat ca în momentul în care optați pentru un câine din această rasă, să vă interesați cu privire la istoricul acestuia. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din Rasa Rat Terrier

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Rat Terrier aparţine Americii şi a apărut ca urmare a încrucişărilor dintre Fox Terrier, Bull Terrier, Manchester Terrier şi Old English White Terrier. Acestea sunt doar câteva dintre rasele care au fost folosite pentru obţinerea câinelui Rat Terrier. Fiind atât un câine pentru fermă, cât şi un vânător, nevoia tot mai stringentă a fermierilor de a avea un câine Rat Terrier care să prindă prada şi să elimine pericolele impuse de rozătoare, i-au făcut pe aceştia să adauge noi gene. Acestea se întâmplau între anii 1910 – 1920. Un câine din rasa Rat Terrier a apărut şi în filmul „The Little Colonel”, cu Shirley Temple în anii 1930. În zona Vestului Mijlociu, rasa Rat Terrier a fost încrucişată cu Whippets şi cu Greyhound Italian pentru a obţine un câine mult mai versatil şi rapid, capabil să combată şi să elimine problema pe care fermierii o aveau din cauza iepurilor. Noul şi îmbunătăţitul Rat Terrier era capabil să ţină pasul cu iepurii de câmp, dovedindu-şi necontenit valoarea. În regiunile de Sud şi Centrale ale Americii, rasa Rat Terrier a fost încrucişată cu Beagle pentru a obţine un câine cu o personalitate mai mult orientată înspre vânătoarea în haită. Aici câinele Rat Terrier şi-a obţinut puternicul său simţ al mirosului. Viteza sa a venit fără îndoială în urma încrucişării cu rasa Whippet. În anii 1920, câinii din rasa Fox Terrier de

 Nume: Rat Terrier

Originea: Statele Unite ale Americii

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 25 – 40 cm, Mascul 30 – 45 cm

Greutate: Femela 4,5 – 9 kg, Mascul 5 – 10 kg

Speranta medie de viata: până la 13 – 18 ani

Culoare: pătat în două culori combinat cu alb.

Temperament:  Este un câine perfect pentru familiile active. Chiar dacă sunt câini de dimensiuni mici, aceştia au nevoie de mult exerciţiu pentru a rămâne sănătoşi fizic şi mental şi pentru a-şi păstra un temperament echilibrat.

Dresaj:  Aceşti câini de dimensiuni mici sunt printre cele mai încăpăţânate rase care există, neavând nici cea mai mică dorinţă de a face pe plac cuiva.

Caracteristici distinctive: Este un câine compact, dur, de mărime mică-medie, parţial colorat, un câine care dă dovadă de eleganţă, viteză, putere şi echilibru. În cadrul concursurilor sunt acceptate cicatrici (dovadă a spiritului său de vânător/luptător) şi chiar câţiva dinţi lipsă.

Descopera mai mult

Ce înseamnă iubirea unui câine față de stăpânul său?

Caini/Stiai ca? Scris de

Asemănătoare lui Hachiko, povestea de față are în prim plan un câine răpus de durere, un câine pentru care stăpânul său reprezenta centrul Universului, acea ușă care se deschidea în fiecare dimineață și care părea că nu se mai închide niciodată. Bobby este povestea tristă a unui câine, povestea unui animal de companie care și-a arătat recunoștința față de stăpânul său în cel mai bun și sincer mod cu putință. Bobby și povestea sa a reușit să impresioneze o lume întreagă, să aducă lacrimi în ochii celor mai puternici oameni, arătându-le acestora ce înseamnă respectul, credința și atașamentul. Descopera mai mult

Rasa Norwich Terrier

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa Norwich Terrier este originară din zona Angliei de Est, situată la Nord de Londra. Orașul Norwich, de la care provine și denumirea rasei, se află în Norfolk. În perioada anilor 1880, studenții care învățau la Universitatea Cambridge își făcuseră un obicei, o modă din a avea terrieri de mici dimensiuni ca și animale de companie. În final, rasa Norwich Terrier a devenit mascota lor oficială. La începutul secolului XX, Frank ”Roughrider” Jones, crescător a unui Terrier Glen of Imaal și a unei cățele de tip Cairn, și-a încrucișat câinii cu un terrier din Norwich, pe nume Rags. Acesta din urmă era cunoscut ca fiind un exemplar superb și un vânător de rozătoare excelent. După Jones, au urmat și alții care au ales să își încrucișeze câinii cu terrieri din Norwich, Cambridge și Piața Harborough pentru a dezvolta o rasă mică, încăpățânată și neînfricată. Această nouă rasă a fost recunoscută de către Clubul Kennel Englezesc în anul 1932 sub denumirea de Norwich Terrier. La această rasă au contribuit probabil și rasele Border Terrier, Cairn Terrier, precum și alte rase de terrieri cu blana roșcată din Irlanda. Totuși, Rags este exemplarul care rămâne cunoscut ca și fondatorul indiscutabil al rasei Norwich Terrier. La începuturile rasei, au existat

 Nume: Norwich Terrier

Originea: Anglia

Grupa: Câini Terrier / de vânătoare

Inaltime: Femela 22 – 26 cm, Mascul 22 – 26 cm

Greutate: Femela 5 – 6 kg, Mascul 5 – 6 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: toate nuanțele de roșu, galben-pai, maro, negru.

Temperament:  Nu vor obosi niciodată să se joace cu mingea, reușind să facă acest exercițiu cu o vigurozitate extraordinară chiar și după ce au ajuns în zona senioratului.

Dresaj:  Odată ce comenzile de bază au fost învățate, câinii din rasa Norwich Terrier ar trebui să fie învățați comenzi avansate și elemente de agilitate.

Caracteristici distinctive: Este una dintre cele mai mici rase de terrieri de muncă. În cadrul concursurilor de profil sunt acceptate cicatricile obținute în urma luptelor duse în timpul vânătorii.

Descopera mai mult

Mergi Sus