un blog despre animale de companie

Tag archive

ciobanesc

Rasa de Câini Ciobănesc Caucazian

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Ciobănesc Caucazian mai este cunoscută și sub denumirile de Câinele de Munte Caucazian sau Câinele Lup. Ipotetic vorbind, singurul posibil strămoș al acestei rase ar putea să fie Câinele Tibetan. Nu trebuie să fie confundat cu rasa Tibetan Mastiff de astăzi, care este de altfel o reconstrucție a unei rase mult mai vechi. Se discută în termeni ipotetici pentru că în cele mai multe cazuri, datele existente cu privire la strămoșii raselor de câini de astăzi s-ar putea să fie mult diferite față de ceea ce regăsim și cunoaștem azi. Se știe despre cadoul primit de către Împăratul Chinez în anul 1121 BC, și anume un câine Tibetan. Acești câini au fost împrăștiați în regiunea Asiatică și Mongolă. Prin Mesopotamia, vechii ciobani și câinii lor ciobănești au ajuns în Grecia și în Roma antică, de unde s-au împrăștiat ulterior în întreg continentul. Se crede că regiunea Dierbent, actual teritoriul Daghestan (regiunea Caucaziană) a jucat un rol important în migrarea câinilor ciobănești. Astfel, putem să spunem că istoria câinilor Ciobănești Caucazian are cel puțin 2500 ani vechime. Regiunea Daghestan, fiind una particulară din punct de vedere geografic, social și istoric, a reușit să obțină o rasă unică de câini care să se potrivească perfect la caracteristicile zonei. Rasa a fost denumită Ciobănescul Caucazian. Dar zona Caucaziană diferă din perspectivă climatică și a condițiilor geografice. În zonele muntoase izolate, erau apreciați câinii alerți, agresivi și protectori. Astfel, având caracteristicile fizice necesare, acești câini au

 Nume: Ciobănesc Caucazian

Originea:  Regiunea Caucaziană

Grupa: Câini ciobănești

Inaltime: Femelă/Mascul 60 – 73 cm

Greutate: între 45 și 100 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: toate culorile, exceptând negrul

Temperament:  Nu este un câine de apartament, fiind un câine de dimensiuni mari, aceștia au nevoie de mult spațiu pentru a-și consuma energia. Curtea trebuie să fie îngrădită bine pentru că nu vă doriți să scape și să înceapă să urmărească persoanele despre care cred că le-au călcat proprietatea.

Dresaj:  Având în vedere cât sunt de mari, dacă sunt scăpați de sub control, nu veți mai reuși să îi faceți să vă asculte. Dresajul ar trebui să înceapă cel mai târziu la vârsta de 7 – 8 luni.

Caracteristici distinctive: Are o constituție armonioasă, mare, puternică, cu un sistem osos generos și cu o musculatură puternică. Blana de pe cap și picioare ar trebui să fie mai scurtă și mai deasă. Coada este acoperită în totalitate cu blană densă și groasă.

fost creați pentru a se apăra de doi inamici: lupii și străinii. Cele două trăsături principale pe care câinii le-au obținut de la acești doi inamici au fost agresivitatea și ura față de străini. Acești câini au fost învățați de-a lungul timpului să fie atenți cu persoanele din arealul lor și să vadă orice persoană străină ca fiind o prezență rea. Această agresivitate față de străini i-au făcut să fie niște paznici de invidiat în lumea canină. Pe de altă parte, de-a lungul lungilor călătorii alături de turmele de vite sau oi, câinii Ciobănești Caucazieni erau complet izolați în ceea ce privește contactul cu alte persoane în afară de ciobanul lor. Acest aspect a contribuit la creșterea loialității câinelui față de stăpân, fiind recunoscuți ca o rasă de câini care se atașează de o singură persoană. Câinii crescuți în zonele înalte au fost nevoiți să își dezvolte o cutie toracică mai mare din cauza aerului rarefiat. Frigul i-a obligat să își dezvolte o blană călduroasă, iar terenul dificil i-a făcut să aibă picioarele mai scurte și corpul mai lung. Mediul în care acest câine a fost dezvoltat a dus la crearea unui câine Ciobănesc Caucazian incredibil de adaptabil la diverse condiții. Astfel, drumurile lungi și extrem de dificile pe care le făcea alături de turme au dus la crearea abilității de conservare a energiei. Condițiile de viață dificile și lipsa hranei i-a obligat să învețe să folosească fiecare moment disponibil pentru a se odihni și pentru a-și reface energia. Câinele Ciobănesc Caucazian modern urmează niște reguli bine definite: se plimbă la pas, nu le place să se joace și preferă să stea întinși. Mănâncă foarte puțin și beau puțină apă. În același timp, acești câini sunt recunoscuți pentru abilitatea lor de atacuri fulger din poziția culcat, după care să revină rapid în aceeași poziție. Undeva în perioada anilor 1900, statul comunist USSR a început să folosească câini din rasa Ciobănesc Caucazian ca și gardieni pentru prizonierii din lagăre. În anii 1960, Germania de Est a folosit rasa pentru patrulare de-a lungul zidului Berlinului. În 1989, la căderea zidului, mai bine de 7000 de câini de patrulare au fost dispersați și oferiți familiilor care și-au dorit un astfel de câine.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Ciobănes Caucazian are o constituție armonioasă, mare, puternică, cu un sistem osos generos și cu o musculatură puternică. Dimorfismul sexual este evident la această rasă, unde masculii sunt impozanți, masculini, cu capul mare, comparativ cu femelele.
Corp:Înălțimea acestui câine este intre 60 -70 cm pentru femele și 63 – 73 cm pentru masculi. Greutatea se situează între 45 – 100 kg pentru masculi și 35 – 80 kg pentru femele. Spatele îi este drept, larg și ferm. Pieptul îi este lung, larg, cu coaste bine depărtate. Picioarele îi sunt musculoase. Mersul îi este libertin, elastic, cu o putere de tracțiune mare în picioarele din spate. Mersul la trap este cel mai natural pentru câine.
Cap:Capul îi este mare, masiv și lat în zona obrajilor. Craniul îi este de asemenea masiv și larg, cu fruntea aproape dreaptă. Stopul este vizbil, dar nu destul de bine marcat. Nasul este negru, mare. Botul este larg și adânc, ascuțit ușor înspre nas.
Urechile:Sunt de mărime medie, groase, de formă triunghiulară, așezate depărtat una de cealaltă și destul de sus pe cap. Partea interioară a urechii este căzută înspre obraji. În mod tradițional, în țara de origine, urechile îi sunt tăiate.
Ochii:Sunt de dimensiune medie, de formă ovală, așezați nu prea adânc și plasați oblic și destul de departe unul de celălalt. Culoarea este situată într-o gamă variată de maro, de la închis la alună.
Coada:Este ținută curbată sau spirală. Când este în repaus este ținută în jos, iar când câinele este alert, coada poate să fie ținută deasupra spatelui.
Blana:Este dreaptă, aspră, cu o blană interioară bine dezvoltată. Lungimea blănii exterioare cât și a celei interioare nu ar trebui să fie mai mică de 5 cm. Blana de pe cap și picioare ar trebui să fie mai scurtă și mai deasă. Coada este acoperită în totalitate cu blană densă și groasă. Orice culoare plină sau pătată este acceptată, cu excepția negrului complet.

 

Personalitate:

Câinele din rasa Ciobănesc Caucazian este cunoscut ca fiind un câine inteligent, cu toate că poate să fie destul de încăpățânat și de dificil de citit câteodată. Un ciobănesc Caucazian este tot timpul în alertă, ascultă și privește tot timpul ce se întâmplă în jurul lui. Sunt foarte apreciați ca fiind câini de pază în multe părți ale lumii. Dacă sunt ținuți în casă, aceștia sunt niște câini calmi, blânzi și iubitori, dornici doar să fie parte din familie. Cu toate acestea, instinctele lor naturale de pază și protecție sunt foarte puternice, astfel că un câine Caucazian tinde să fie suspicios față de orice persoană pe care nu o cunoaște și același lucru poate să fie spus și despre orice câine pe care îl vede pentru prima dată. Sunt cunoscuți ca fiind foarte temperați și de încredere. Sunt foarte rapizi și au niște simțuri foarte bine dezvoltate. Câinii Caucazieni ajung greu la maturitate, lucru care trebuie să fie avut în vedere atunci când se începe dresajul. Nu este un câine pentru persoanele care nu au mai avut câini, pentru că trebuie să li se înțeleagă nevoile foarte bine. Din păcate, mulți crescători nu realizează cât de mari cresc acești câini, alegând de multe ori să îi abandoneze. Sunt niște câini sociabili și care se înțeleg bine cu animalele alături de care au crescut. În ceea ce privește natura lor jucăușă, pentru că ajung la maturitate abia în jurul vârstei de 3 ani, acești câini vor dori mereu să se joace cu voi. Este ideal să îi învățați să se joace afară, nu în casă. Nu este un câine de apartament, fiind un câine de dimensiuni mari, aceștia au nevoie de mult spațiu pentru a-și consuma energia. Curtea trebuie să fie îngrădită bine pentru că nu vă doriți să scape și să înceapă să urmărească persoanele despre care cred că le-au călcat proprietatea. În general nu suferă de anxietate din cauza separării, cu condiția să nu fie lăsat foarte mult timp singur. Sunt niște câini care latră de plăcere, iar vocea lor este una joasă, gravă. Dacă aveți vecini sensibili, atunci acest lucru ar putea să fie o problemă. Le place să înoate și se vor arunca în apă ori de câte ori au ocazia, mai ales în zilele călduroase de vară.

Dresaj

Câinii din rasa Ciobănesc Caucazian sunt inteligenți, dar încăpățânați, motiv pentru care trebuie să începeți dresajul devreme. Trebuie să îi arătați cine este liderul în casă și faptul că trebuie să își cunoască locul în ”haită”. Având în vedere cât sunt de mari, dacă sunt scăpați de sub control, nu veți mai reuși să îi faceți să vă asculte. Dresajul ar trebui să înceapă cel mai târziu la vârsta de 7 – 8 luni. Mai puteți să îi duceți în clase de dresaj pentru căței, care îi va ajuta să cunoască și alți căței, lucru foarte important din punct de vedere al socializării.

Toaletaj:

Câinele din rasa Ciobănesc Caucazian are o blană dublă, formată dintr-una interioară și una exterioară. Pentru a menține această blană sănătoasă, trebuei să îl periați de cel puțin două ori pe săptămână. O dată pe an, câinele Caucazian trece printr-o perioadă de schimbare masivă a blănii. În această perioadă, băile calde și periajul des este indicat pentru a-l ajuta să treacă mai repede aceste momente neplăcute atât pentru câini, cât și pentru voi.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Ciobănesc Caucazian este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distrofia corneană reprezintă o afecțiune progresivă moștenită a ambilor ochi. Corneea, stratul exterior al ochiului este cel mai afectat. Există trei tipuri de distrofie corneană, în funcție de locația în care este identificată: epiteliul cornean, stromale cornean și endoteliul cornean;

– seboreea uscată apare ca bucăți de piele (mătreață) în zona capului și a urechilor. Zonele bolnave trebuie spălate cu săpun medicinal iar mâncarea să conțină proteine și cât mai puține grăsimi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Collie

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Collie a apărut ca fiind o rasă muncitoare, în niciun caz folosit pentru paza animalelor ci pentru managerierea lor, pentru direcționarea turmelor către zonele de destinație. Originea lor exactă este necunoscută, dar se crede despre ei că au ajuns în Insulele Britaniei cu ajutorul Romanilor acum mai bine de 2000 de ani. Rasa care există astăzi este cel mai probabil originară din Scoția sau Nordul Angliei. De-a lungul vremii, deținătorii acestei rase extrem de muncitoare erau mult prea mândri de câinele de lângă ei, negândindu-se la evidențe istorice scrise. Abia la începutul secolului XIX iubitorii acestei rase au început să țină evidențe ale exemplarelor rasei și să o promoveze. În anul 1860, la a doua ediție a show-ului canin ”Scotch Sheep Dogs”, rasa Collie deținea deja câteva distincții importante. În anul 1867, un câine pe nume Old Cockie s-a născut, câine despre care se crede că și-a lăsat amprenta asupra rasei Collie, introducând factorii genetici care au dus la apariția blănii de samur, semnul distinctiv al rasei. Rasa Collie cu blană fină se crede că a apărut dintr-un câine pe nume Trefoil, născut în anul 1873. Într-o vizită în

 Nume: Collie

Originea: Scoția sau Nordul Angliei

Grupa: Câini de companie / ciobănesc la origine

Inaltime: Femela 55 – 60 cm, Mascul 58 – 65 cm

Greutate: Femela 22 – 28 kg, Mascul 25 – 32 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 14 ani

Culoare: combinație între negru și alb sau între negru, maro și alb.

Temperament:  Este un câine loial, inteligent, neînfricat, un actor excelent, un star de televiziune ale cărui aventuri au încântat publicul timp de aproape două decenii.

Dresaj: Câinii din rasa Collie sunt animale sensibile, motiv pentru care dacă sunt tratați dur ar putea să devină timizi și fricoși.

Caracteristici distinctive: Toate caracteristicile rasei, printre care expresia, mersul, blana, inteligența, eleganța, fac din rasa Collie una dintre cele mai frumoase și apreciate rase din lume.

Scoția, Regina Victoria a fost captivată de către câinii din rasa Collie, începând din acel moment să sponsorizeze dezvoltarea rasei, în ambele variante. Acest ajutor a dus imediat la creșterea popularității rasei. Standardul rasei a fost stabilit în anul 1886 în Anglia. Se crede că rasa Borzoi a fost încrucișată cu Collie la un moment dat de-a lungul istoriei, aducându-și astfel contribuția la silueta elegantă, la picioarele lungi și la botul neobișnuit de ascuțit. În mai 1877, primul Collie a fost prezentat în Statele Unite, în cadrul celui de-al doilea eveniment canin în cadrul Clubului Westminster din New York. Veniți din curtea reginei Victoria, rasa Collie și-a făcut repede simțită prezența în sânul familiilor bogate din America. Unul dintre cei mai cunoscuți bancheri din lume, J.P. Morgan, a înființat un adăpost pentru această rasă, începând să importe din Anglia exemplare chiar și la prețuri exorbitante. Jumătate de secol mai târziu, Americanii au devenit cei care au început să exporte exemplare din rasa Collie, de data aceasta către Japonia. În anul 1886 s-a format Clubul Collie din America, care a devenit foarte activ în promovarea rasei. Faima rasei Rough Collie a pășit pe culmi în momentul în care a fost aleasă pentru rolul principal în seria de filme TV ”Lassie”. Șapte filme au fost realizate între anii 1943 și 1951, urmate de un lung serial TV, filmat pe parcursul a două decenii. Rasa Collie de astăzi nu mai este un câine muncitor, ci a devenit unul dintre cei mai apreciați câini, atât ca și inteligență dar și ca și companion, având o afinitate deosebită pentru copii.

Descriere fizică:

Rasa de câini Collie este formată din câini activi, puternici, care combină într-un mod excelent forța, viteza și eleganța. Mersul denotă o totală lipsă de efort când accelerează, la fel și în cazul schimbărilor de direcție sau când schimbă viteza de alergare. Aceste caracteristici sunt necesare câinilor ciobănești. Blana poate să fie de două tipuri, ambele având o blană interioară deasă și moale. Blana exterioară la varietatea cu blană moale este scurtă, tare la atingere și dreaptă. În cazul varietății cu blana aspră, aceasta este dreaptă, deasă și lungă, în special pe coamă. Expresia collie-ului este o referință a rasei, depinzând de altfel foarte mult de forma și de proporționalitatea capului și a botului, împreună cu caracteristicile ochilor și a urechilor. Acestea din urmă sunt elemente puternic expresive ale rasei. Când câinele este în repaus le ține atârnate spre spate, iar când este în stare de alertă sau când este atent, le ține ridicate, ascuțite și puțin înspre în față. Toate caracteristicile rasei, printre care expresia, mersul, blana, inteligența, eleganța, fac din rasa Collie una dintre cele mai frumoase și apreciate rase din lume.

Personalitate:

Cu siguranță fiecare dintre noi a văzut cel puțin un episod din serialul TV ”Lassie”. Este un câine loial, inteligent, neînfricat, un actor excelent, un star de televiziune ale cărui aventuri au încântat publicul timp de aproape două decenii. Imaginea de Lassie rămâne un excelent ambasador pentru întreaga rasă Collie, fiind o replică perfectă pentru fiecare câine din această rasă. Starul TV a arătat de-a lungul timpului inteligența de care un câine poate să dea dovadă și tenacitatea acestuia. Collie este un câine extraordinar pentru o familie, iubind necondiționat oamenii, și fiind foarte răbdători și iubitori cu copiii. Câinele din rasa Collie are nevoie de un nivel moderat de exerciții, doar atât cât să se mențină sănătos și fericit. Nu sunt câini care să fie ținuți în apartament. Au nevoie de plimbări zilnicie și alergări cel puțin săptămânale. De asemenea, trebuie tot timpul să fie angrenați în activități care să le țină mintea ocupată. Câinele Collie este inteligent și are nevoie atât de stimulare mentală cât și de sănătate fizică. Fără aceste activități care să îi țină preocupați, câinii din rasa Collie vor deveni anxioși și vor dezvolta un comportament distructiv. Rasa Collie se atașează de oamenii pe care îi iubesc și urăsc să fie lăsați singuri foarte mult timp. Deși se înțeleg foarte bine cu alte animale de companie, câinii din rasa Collie preferă compania omului. Când sunt singuri sau plictisiți, Collie va lătra excesiv și va roade tot ce îi iasă în cale. Rușinea este o caracteristică psihică a câinelui Collie, care dacă nu a fost învățat de mic cu socializarea, poate duce la timiditate sau chiar frică față de străini. Socializarea de mic este necesară pentru ca acest câine să învețe să înțeleagă oamenii necunoscuți și noi situații. Atitudinea pozitivă atunci când un Collie prezintă încredere, poate să ducă la întărirea acesteia și să țină timiditatea departe. Mulțumită prestației Hollywood-iene a lui Lassie, Collie a devenit o rasă populară, dovedind inteligență și capacitatea de a fi un companion loial.

Dresaj:

Rasa Collie este una dintre cele mai ușoare rase de dresat, deși câteodată pot să fie încăpățânați. Tot timpul ar trebui să fie tratați cu blândețe, cu atitudine pozitivă și cu dest de multe bunătățuri. Câinii din rasa Collie sunt animale sensibile, motiv pentru care dacă sunt tratați dur ar putea să devină timizi și fricoși. Imediat ce au deprins comenzile de bază, câinii din rasa Collie ar trebui să fie lăsați să avanseze la comenzi tot mai complexe și la activități care presupun agilitate.

Toaletaj:

Necesarul de îngrijire a unui Collie depinde de varietatea din care face parte. În general, câinii din rasa Collie sunt câini curați, cu un miros de câine minim. Blana lungă a Collie-ului are nevoie de un periaj consistent cel puțin de două ori pe săptămână, sau chiar mai des dacă doriți să îi păstrați aspectul de Lassie. Pentru varietatea cu blană moale, este de ajuns un periaj pe săptămână. Trebuie îmbăiați ori de câte ori este nevoie. În general, proprietarii de Collie cu blana aspră obișnuiesc să îngrijească acest câine prin intermediul unui profesionist.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Collie este o rasă puternică, rezistentă, dar care este predispus la unele boli, unele dintre ele specifice rasei. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dermatomiozita este o boală autoimună, care se caracterizează prin slăbiciunea mușchilor și erupții cutanate. Studiile au arătat că aproape 70% dintre Collie ar putea să fie purtători ale bolii. În acest moment se caută genele care poartă această boală;

– nasul Collie este cunoscut ca dermatita solară nazală, care se manifestă prin decolorarea nasului sau decojirea acestuia. Dacă nu este tratată, această condiție poate să ducă la dureri sau chiar la cancer.

– anomalia ochilor Collie-ului este o condiție moștenită care uneori poate să ducă la pierderea vederii. Această condiție poate să cauzeze schimbări și apariția unor anormalități în interiorul ochiului: hipoplasia coroidală, colobomul (o fisură localizată la nivelul irisului), stafilomul (subțierea sclerei la nivelul polului posterior). Anomalia ochilor apare de obicei în jurul vârstei de doi ani.

– episclerita nodulară este o afecțiune inflamatorie, neinfecțioasă a episclerei. Acesta este un țesut între conjunctivă și scleră. Poate să cauzeze probleme corneei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Scottish Deerhound

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Acești câini mari, neastâmpărați și bărboși sunt cunoscuți în Scoția de multe secole. La începutul dezvoltării sale, câinele din rasa Scottish Deerhound a fost aproape identic cu Irish Wolfhound, ceea ce de altfel a contribuit și la stabilirea numelui. De-a lungul timpului, mărimea câinelui a fost modificată, devenind mai mic, pe măsură ce principala sa pradă a devenit căprioara, care este mult mai mică și mai plăpândă decât un lup. Totuși, atunci când lupii au început să dispară din pădurile Marii Britanii, câinele din rasa Scottish Deerhound a devenit foarte apreciat ca și câine de vânătoare de căprioare. Acest câine a fost identificat ca și Deerhound în secolul XVI. Din acel moment, indiferent de mărimea câinelui, sau de blana acestuia, rasa a putut să fie recunoscută ca și Deerhound. Ar trebui să semene cu un Greyhound cu blana aspra și de mărime mare, dar cu o osatură mai bine dezvoltată. Este foarte similar cu Irish Wolfhound, dar este mai mic, mai alungit, mai ușor și reflectă contribuția pe care Greyhound au avut-o asupra strămoșilor săi. Astăzi, în Franța acest câine se numește Levrier Ecossais; în Germania este Schottischer Hirschhund; în Spania este Lebrel Escoces. Câinele din rasa Scottish Deerhound a fost recunoscut de către American Kennel Club în anul 1886, ca făcând parte din grupul câinilor de vânătoare.  Acest câine a fost tot timpul unul versatil și valoros.

 Nume: Scottish Deerhound

Originea: Scoția

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 71 – 75 cm, Mascul 76 – 81 cm

Greutate: Femela 34 – 43 kg, Mascul 39 – 48 kg

Speranta medie de viata: până la 8 – 11 ani

Culoare: gri închis

Temperament:  Nici măcar nu le va trece prin cap acestor câini să latre dacă cineva se apropie de casă, ci din contră, va întâmpina persoana respectivă cu o mișcare agitată din coadă, arătând fericire să interacționeze cu cineva.

Dresaj: Dacă nu va asculta comenzile, nu trebuie să îl tratați cu duritate. Sunt niște câini sensibili care vor răspunde la un tratament dur închizându-se în totalitate în ei însiși.

Caracteristici distinctive: Coada îi este relativ lungă, ajungând aproape până la pământ atunci când stă în picioare. Atunci când câinele este nemișcat, coada îi atârnă drept sau ușor curbat, iar când este în mișcare aceasta se ridică, dar niciodată nu depășește linia spatelui.

La începuturile apariției sale, nicio persoană care avea un rang mai mic de Earl nu putea să aibă un astfel de câine, ceea ce a făcut să crească interesul pentru deținerea unui astfel de câini. Se spune că dacă un nobil era condamnat la moarte, aceștia puteau să se salveze oferind celor care l-au condamnat un câine Deerhound, ceea ce a crescut foarte mult valoarea câinilor. Din păcate, unicitatea acestei rase, precum și eforturile proprietarilor de a nu-l înstrăina, au pus de multe ori în pericol existența rasei. Atât în Anglia cât și în Sudul Scoției, marii câini Deerhound au devenit tot mai rari, în timp ce un Greyhound cu o blană mult mai delicată și alte rase similare au început să devină tot mai populare. Highlands din Scoția a fost singurul loc în care populația de căprioare a rămas consistentă, ceea ce a atras o mulțime de câini din rasa Deerhound. Conducătorii din Highland au pretins exclusivitate asupra creșterii și deținerii acestor câini începând cu anii 1700, ceea ce din nou a dus la scăderea numărului de câini existenți. Apariția armelor de foc și a pământurilor îngrădite au diminuat necesitatea câinilor Deerhound. Din fericire, în 1820, doi frați pe nume Archibald și Duncan McNeill au început să își îndrepte atenția înspre revitalizarea rasei, eforturi care în curând aveau să fie răsplătite. Regina Victoria a devenit o iubitoare a acestor câini. Astfel, câinele din rasa Deerhound și-a recâștigat statusul pentru un timp, până când primul război mondial a distrus majoritatea marilor proprietăți din Anglia și Scoția, reducând totodată și populația de Deerhound. Cel de-al doilea război mondial a cauzat o foamete atât de mare încât era foarte greu pentru deținătorii acestor câini să le ofere mâncare. Din fericire, datorită eforturilor susținute a câtorva iubitori ai rasei, viitorul rasei Scottish Deerhound este asigurat. Câinele din rasa Scottish Deerhound este un vânător excelent, cu o extraordinară versatilitate. Acesta are un nas excelent și poate să ia urma unui vânat de la o distanță foarte mare. Acest câine poate să vâneze singuri sau în perechi. Scottish Deerhound-ul de astăzi nu este permis să vâneze în Statele Unite căprioare sau alt vânat care nu este aprobat. Totuși, pot fi folosiți împotriva lupilor, coioților și a iepurilor. Au fost denumiți ”cele mai perfecte creaturi ale Raiului”.

Descriere fizică:

Rasa de câini Scottish Deerhound ar trebui să aibă un cap mai larg în zona urechilor, micșorându-se înspre ochi. Botul îi este ascuțit, iar întregul cap îi este alungit, cu craniul mai degrabă drept decât rotund. Părul de pe cap ar trebui să fie de lungime moderată și mai moale decât restul blănii. Nasul îi este negru și ușor acvilin. Urechile îi sunt așezate destul de sus pe cap, iar când sunt aflate în repaus se lasă pe spate. Urechile îi sunt moi, lucioase, asemena blănii unui șoarece și cu cât sunt mai mici, cu atât mai bine. Ochii îi sunt de culoare maro închis sau alună. Ar trebui să aibă o privire intrigată atunci când sunt în alertă. Conformația generală a acestui câine este una mare și osoasă. Pieptul este mai degrabă adânc decât lat, cu o putere pulmonară foarte mare. Șalele îi sunt bine arcuite și puțin coborâte înspre coadă. Nu este acceptat spatele drept pentru că nu ajută atunci când câinele trebuie să urce dealuri. Gâtul îi este lung și puternic, capabil să tragă după el prada. Umerii trebuie să fie bine identificați, cu omoplații înspre în spate și fără prea multă distanță între ei. Coada îi este relativ lungă, ajungând aproape până la pământ atunci când stă în picioare. Atunci când câinele este nemișcat, coada îi atârnă drept sau ușor curbat, iar când este în mișcare aceasta se ridică, dar niciodată nu depășește linia spatelui. Blana este aspră pe corp și pe gât, și de o lungime de aproximativ 10 cm. Pe cap, piept și burtă este mult mai moale. Blana are în general culoarea gri închis. Sunt acceptați și câinii cu blana de culoare galbenă sau roșiatică, dar în general este apreciată cu cât este mai închisă la culoare. Înălțimea acestor câini este de 76 – 81 cm pentru masculi și de aproximativ 71 cm pentru femele. Greutatea lor este de 38 – 49 kg pentru masculi și 34 – 43 kg pentru femele.

Personalitate:

Rasa de câini Scottish Deerhound au fost adeseori descriși ca fiind câinii perfecți. Sunt niște câini care în mod natural se comportă foarte bine și mai presus de toate, sunt animale foarte tăcute. Acest lucru nu le permite de altfel să fie niște câini de pază foarte buni. Nici măcar nu le va trece prin cap acestor câini să latre dacă cineva se apropie de casă, ci din contră, va întâmpina persoana respectivă cu o mișcare agitată din coadă, arătând fericire să interacționeze cu cineva. Le face plăcere exercițiile și sunt fericiți să aibă parte de plimbări lungi și de alergat, dar imediat ce exercițiile au luat sfârșit, aceștia pot să fie găsiți cuibăriți pe cea mai confortabilă sofa. Le place compania altor câini și se descurcă excelent în casele în care sunt mai multe animale de companie, cu toate că felinele și câinii de dimensiuni mici le aduc aminte acestora de nevoia lor de a urmări prada. Sunt o alegere perfectă pentru persoanele care au pentru prima dată un câine și care au un stil de viață activ. Câinii din rasa Scottish Deerhound sunt niște atleți desăvârșiți. Au apărut pentru a vâna căprioare și cerbi care sunt de obicei de două ori mai mari decât acești câini. Sunt construiți pentru stamină și rezistență. Au nevoie de câteva plimbări zilnice și ar trebui să le fie permis să alerge de câte ori este posibil. Persoanele care aleargă se vor bucura de compania acestor câini care pot să țină pasul la lungi sesiuni de alergat. Deși sunt niște câini care se comportă perfect în casă, nu le fac plăcere spațiile strâmte sau mici, cum sunt apartamentele. Mărimea lor, de altfel arată faptul că au nevoie de spațiu. Acești câini au un instinct natural de a urmări prada. Nu ar trebui să fie lăsați din lesă sau într-o zonă care nu este îngrădită pentru că vor intra în urmărirea a orice mișcă, inclusiv mașini. Atunci când trăiește în aceeași casă cu o felină, este posibil să distrugă într-o zi totul, doar pentru că s-a angrenat în urmărirea acesteia. Atunci când sunt plictisiți, vor mesteca tot ce prind în cale. Atâta timp cât o să îi oferiți câinelui destul timp pentru alergat, energia lui va fi disipată, iar timpul petrecut în interiorul casei va însemna doar relaxare și somn.

Dresaj:

Rasa Scottish Deerhound este una care poate fi destul de ușor dresată. Reușesc să învețe noi comportamente și noi comenzi destul de repede, mai ales atunci când motivarea este dată de mâncare și diverse recompense. Unii dintre ei pot totuși să fie destul de încăpățânați și să ignore în totalitate regulile. Partea bună este că acești câini nu sunt distructivi și nu au un comportament urât, ceea ce înseamnă că indiferent dacă este dresat sau nu, este destul de ușor să conviețuiești cu acest câine. Practicarea dresajului necesită multă răbdare și timp, iar dacă le aveți pe acestea două, veți observa o schimbare în câinele vostru. Dacă nu va asculta comenzile, nu trebuie să îl tratați cu duritate. Sunt niște câini sensibili care vor răspunde la un tratament dur închizându-se în totalitate în ei însiși. Dresatul pentru traiul în casă este un proces lung pentru câinele Deerhound. Încă de mici trebuie să fie învățați, iar unii proprietari aleg să nu aducă un câine în casă până când acesta nu a fost dresat.

Toaletaj:

Rasa de câini Scottish Deerhound își pierde blana în mod consistent pe întreaga perioadă a anului. Periați blana cu o perie de sârmă o dată sau de două ori pe săptămână pentru a îndepărta firele moarte, pentru a stimula circulația și pentru a distribui uleiurile pielii. Periți întotdeauna în direcția în care firul de păr crește. La final, mai treceți o dată cu un piaptăn de metal, pentru a vă asigura că nu au mai rămas fire încâlcite. Puteți să folosiți același piaptăn și pentru burtă, piept și părul de pe față. Îmbăiați-l ori de câte ori este necesar pentru a îndeprăta praful, mizeria sau mirosul canin. O baie îi va face pentru o vreme blana să fie mai moale, dar își va recăpăta în câteva zile asprimea.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli și afecțiuni curente:

Rasa de câini Scottish Deerhound este o rasă în general sănătoasă, cu puține boli cunoscute ca fiind particulare lor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei.

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– deficiența Factor VII cauzează sângerări excesive sau chiar fatale, provenite din zgârieturi mici sau în urma intervențiilor chirurgicale. Un test ADN poate să identifice dacă prezintă această deficiență;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Ciobănesc de Shetland

Caini/Rase de caini Scris de

Rasa Samoyed

Informaţii generale:

Câinele din rasa Ciobănesc de Shetland provine, așa cum îi spune și numele, din Insulele Shetland, care se găsesc între Scoția și Norvegia, la aproximativ 50 de mile Nord de Scoția și puțin sub cercul Arctic. Aceste insule sunt totodată casa mai multor rase de animale, cum ar fi Poneii de Shetland și Oile de Shetland. Mulți ani, Ciobănescul de Shetland a fost denumit Toonie, nume care provine din cuvântul Norvegian ”fermă”. Fermierii au crescut această rasă, combinând Border Collie cu câini de dimensiuni mai mici, pentru a obține un câine capabil să lucreze și să apere turmele de oi Shetland. Unele persoane speculează faptul că una dintre îndatoririle pe care acești câini le aveau era să protejeze mieii de atacurile păsărilor. Se poate observa foarte ușor că majoritatea câinilor Shetland au o pasiune de a urmări păsările, iar unii dintre ei au tendința de a urmări avioanele sau elicopterele pe care le văd zburând deasupra lor. La începutul anilor 1800, câinii din rasa Shetland au fost aduși în Anglia și în Scoția, acolo unde au fost considerați niște Collie în miniatură. Pe Insulele Shetland, fermierii începuseră să reproducă acești câini Shetland pentru a fi chiar mai mici și mai pufoși, tocmai pentru a putea să îi vândă vizitatorilor de pe insulă. Există câteva zvonuri cu privire la o posibilă încrucișare cu un Prinț Charles Spaniel și rase de câini Pomeranian,

 Nume: Ciobănesc de Shetland

Originea: Insulele Shetland / Între Scoția și Norvegia

Grupa: Câini de muncă

Inaltime: Femela 33 – 40 cm, Mascul 35 – 42 cm

Greutate: Femela 7 – 8 kg, Mascul 7 – 8 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani

Culoare: maro/albastru/alb

Temperament:  Sunt niște câini foarte inteligenți și își vor folosi atât mintea cât și corpul, apreciind oportunitatea de a învăța noi lucruri pe măsură ce le exersează. Exercițiile corespunzătoare vor ocupa creierul acestor câini și îi vor ajuta să rămână calmi în interiorul casei.

Dresaj:  Vor prinde comenzile foarte repede și sunt niște câini cu o dorință foarte mare de a face pe plac. Tratamentul pozitiv și o mulțime de recompense este tot ceea ce au nevoie în sesiunile de dresaj.

Caracteristici distinctive: Capul, văzut de sus trebuie să fie lung, cu un aspect plan începând de la urechi până la nas. Expresia acestui câine trebuie să fie alertă, blândă, inteligentă și mereu întrebătoare.

care au fost lăsați pe insulă de către turiști. Au existat de-a lungul timpului atât de multe încrucișări, încât la finalul sec XIX, locuitorii insulei au început să observe că aspectul original al acestui câine începe să dispară. Au început astfel o serie de discuții și acțiuni pentru a aduce înapoi aspectul original al Ciobănescului de Shetland. Trei tipuri de crescători au început să își facă apariția: cei care credeau că trebuie să se încrucișeze doar câini din rasa Collie, cei care doreau să încrucișeze puținii câini Shetland care mai existau între ei, și în final cei care continuau să încrucișeze câinii fără să le pese de evoluția rasei. Într-un final, în showurile de profil de la începutul sec XX, erau prezentate exemplare din toate cele trei versiuni de încrucișări. În anul 1909, Clubul Kennel Englezesc a recunoscut această rasă. 28 de câini din rasa Sheltland au fost înregistrați în acel an ca și Collie Shetland. Patru dintre ei apar în continuare în pedigree-ul multor campioni moderni: doi masculi denumiți Lerwick Tim și Trim și două femele pe nume Inverness Topsy și Inga. Primul Sheltie care a fost înregistrat de către Clubul American Kennel a fost Lord Scott în anul 1911. Crescătorii de Collie din Anglia nu erau foarte fericiți în ceea ce privește numele rasei, ceea ce i-a determinat să protesteze pentru schimbarea numelui, ceea ce s-a și întâmplat. Noua denumire a rasei a fost stabilită Ciobănescul de Shetland. Acest câine a creat controverse atât în Marea Britanie, cât și în SUA timp de mai mulți ani, cu privire la standardul rasei. Ca și efect, multe cluburi de Ciobănești de Shetland au fost formate pentru a susține diverse opinii. În final, în anul 1930, cluburile din Scoția și cele Englezești s-au pus de comun acord și au decretat faptul că acest câine  ”ar trebui să semene cu un collie în miniatură”. Crescătorii din America au importat câini Ciobănești Sheltand din Anglia până în anii 1950, dar până în acel moment, câinii ciobănești Sheltand din America și Anglia începuseră să difere mult ca și aspect și mărime. Pe măsură ce rasa devenea tot mai cunoscută, numărul lor creștea în America. în anii 1970, popularitatea lor a explodat ca urmare a listării lor în top zece cei mai populari câini. Astăzi, popularitatea lor se situează în top 20 dintr-o listă de 155 de rase.

Descriere fizică:

Câinele Ciobănesc de Shetland, la fel ca și Collie, are trăsături ale Border Collie-ului din Scoția, care a fost transportat pe insula Shetland și încrucișat cu alte rase cu părul lung, mici și inteligente, a fost redus la mărimi foarte mici. Astăzi, această rasă are aceași mărime și aspect general ca și  Rough Collie și la fel cum Poneiul Shetland seamănă cu rase mari de cai. Cu toate că asemănarea dintre Ciobănescul Shetland și Rough Collie există, totodată sunt prezentate și diferențe care trebuie să fie notate. Câinele Ciobănesc Shetland este mic, alert, cu o blană aspră și lungă, un câine de muncă. Trebuie să fie agil, rezistent. Aspectul exterior trebuie să fie simetric și să nu apară deloc disproporționat. Masculii trebuie să aibă un aspect masculin, iar femelele unul feminin. Ca și aspect general, corpul ar trebui să îi fie de lungime medie, dar mare parte a acestei lungimi este datorată lățimii umerilor și a șoldurilor, care lasă impresia de lungime, pentru că spatele este unul scurt. Capul, văzut de sus trebuie să fie lung, cu un aspect plan începând de la urechi până la nas. Expresia acestui câine trebuie să fie alertă, blândă, inteligentă și mereu întrebătoare. Ochii îi sunt de mărime medie, cu margini mai negre la culoare, așezați oarecum oblic pe craniu. Culoarea trebuie să fie închisă. Urechile îi sunt mici și felxibile, așezate în partea de sus a capului, purtate semi erecte, cu vârfurile îndreptate înspre înainte. Vârful craniului trebuie să fie plat, fără proeminențe. Obrajii îi sunt de asemenea plați și ar trebui să se completeze ușor într-un bot bine rotunjit. Botul și craniul trebuie să fie de aceeași lungime, punctul de echilibru fiind colțul ochilor. Nasul îi este negru, iar buzele mici. Gâtul îi este musculos, arcuit și destul de lung pentru a-și purta capul cu mândrie. Spatele îi este foarte musculos și scurt. Pieptul adâncit, cu coastele bine depărtate. Coada îi este destul de lungă astfel că atunci când este lăsată să atârne ar trebui să ajungă până la genunchii picioarelor din spate. Atunci când este ținută în repaus, coada îi este lăsată să atârne sau prezintă o ușoară curbură. Blana trebuie să fie dublă, cu cea exterioară compusă din păr lung, drept și aspru; blana interioară este scurtă, lânoasă și atât de densă încât conferă întregii blăni o calitate anume. Părul de pe față, vârfurile urechilor și de pe picioare ar trebui să fie fin. Blana de pe coadă este lungă și abundentă. Culoarea este negru, albastru și între galben și mahon; corpul acestui câine este marcat cu cantități diferite de alb sau maro.

Personalitate:

Câinii din rasa Ciobănesc de Shetland sunt niște câini pentru toate tipurile de familii. Aceștia își iubesc familiile și vor să fie incluși în toate activitățile, atât în interior cât și în exterior. Se înțeleg excelent cu copiii și le face o deosebită plăcere să se joace în exterior. Câinii Shetland sunt foarte inteligenți și pot să fie dresați foarte repede. Sunt de cele mai multe ori campioni în arenele de competiții în ceea ce privește ascultarea, agilitatea și munca. Pentru familiile active care preferă un câine de dimensiuni mici, ciobănescul de Shetland este unul excelent. Aceștia sunt destul de mici pentru a locui în apartament, atâta timp cât stăpânii își iau angajamentul că îi vor oferi destul de mult exercițiu. Au nevoie de plimbări zilnice și de oportunități pentru a alerga cât de des este posibil. Se descurcă foarte bine cât timp sunt în lesă, dar atunci când sunt lăsați liberi ar trebui să fie ținuți într-o zonă îngrădită. Există în ei o nevoie puternică de a gestiona turme, ceea ce îi va face să încerce să controleze grupuri de copii, animale și chiar mașini. Dacă este posibil, câinii Shetland ar trebui să fie implicați în dresaj avansat de agilitate și de ascultare. Sunt niște câini foarte inteligenți și își vor folosi atât mintea cât și corpul, apreciind oportunitatea de a învăța noi lucruri pe măsură ce le exersează. Exercițiile corespunzătoare vor ocupa creierul acestor câini și îi vor ajuta să rămână calmi în interiorul casei. Un câine plictisit va lătra obsesiv, ceea ce poate să îi enerveze pe vecini, mai ales atunci când este vorba de un bloc de apartamente. Lătratul câinelui Ciobănesc de Shetland este o adevărată marcă înregistrată pentru această rasă. Este foarte strident și pe o tonalitate înaltă, ceea ce în general este destul de enervant. Este esențial să fie dresat pentru a nu lătra. Socializarea este de asemenea foarte importantă pentru acest câine, pentru că este obișnuit să alerteze pe toată lumea atunci când cineva se apropie. Din acest motiv, este indicat să înțeleagă cine este prieten și cine este dușman. Această rasă este una foarte populară, ceea ce a dus la încrucișări între câini din această rasă fără să se țină cont de temperamentul lor. O astfel de practică înseamnă că o mulțime de câini Shetland au un temperament instabil. Este crucială investigarea inițială a vânzătorului.

Dresaj

Câinii din rasa Ciobănesc de Shetland sunt foarte ușor de dresat  datorită nivelului mare de inteligență pe care îl posedă. Vor prinde comenzile foarte repede și sunt niște câini cu o dorință foarte mare de a face pe plac. Tratamentul pozitiv și o mulțime de recompense este tot ceea ce au nevoie în sesiunile de dresaj. Câinii Shetland nu trebuie să fie tratați dur, pentru că vor deveni defensivi. Aceștia sunt niște câini meniți să iasă în evidență tot timpul și le place să fie în centrul atenției. Dresajul pentru comenzi speciale poate să fie o metodă foarte bună pentru a menține câinele Shetland sănătos din punct de vedere mental și totodată pentru a realiza legătura necesară între tine și el.

Toaletaj:

Blana frumoasă a câinelui ciobănesc de Shetland are nevoie de cel puțin un periaj săptămânal cu o perie specială. Asigurați-vă că ajungeți cu peria până pe piele, și niciodată să nu periați o blană uscată. Folosiți o sticlă spray cu apă pentru a înmuia blana înainte de a o peria. Astfel, nu veți distruge firul de păr. Blana din spatele urechilor are tendința de a se încâlci. În general acest lucru se poate rezolva cu ajutorul periei. În perioada de schimbare a blănii, câinele are nevoie de un periaj mai des. În general, câinele își schimbă blana o dată pe an. Blana acestui câine nu absoarbe apa și nici nu reține murdăria, motiv pentru care o îmbăiere este necesară doar rareori.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Ciobănesc de Shetland este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.

Câini din rasa Ciobănesc Pirinean

Caini/Rase de caini/Stiai ca? Scris de

 

Informaţii generale:

Ciobănescul Pirinean (Pyrenean Shepherd) este o rasă de câini foarte veche, a cărei origini s-au pierdut în istoria sa lungă. Aceşti câini au trăit în munţii din Sudul Franţei timp de multe mii de ani. Există poveşti mitice care sugerează că această rasă provine din urşii şi vulpile din Pirinei, acest câine fiind cel original din desenele făcute pe pereţii peşterilor din Lascaux de către populaţia Cro-Magnon. De fapt, ştim că oase de câini de dimensiuni mici se găsesc în număr foarte mare în cimitirile antice din perioada Neolitică. De asemenea, datorită faptului că turmele de oi şi de capre din Munţii Pirinei erau extrem de dezvoltate în jurul anilor 6000 BC, ecosistemul regiunii a fost intens transformat de supra-înverzire. De-a lungul secolelor, creşterea turmelor de animale a fost o activitate principală a economiei din zona Sudului Franţei şi Spania. Acest stil de viaţă antic a rămas activ chiar şi în zilele noastre. Mulţi câini din rasa Ciobănesc Pirinean au în continuare grijă de turmele existente în Munţii Pirinei. Această rasă este o versiune mai mică a câinelui ciobănesc Catalan Francez. Fiind crescuţi pentru a controla şi a manageria mişcarea turmelor de oi în perioada lunilor călduroase, aceşti câini lucrează în general în tandem cu mai marele câine din rasa Marele Pirinei, a cărui principal rol a fost ca şi gardian

 Nume: Ciobănesc Pirinean

Originea: Franţa

Grupa: Câini ciobăneşti

Inaltime: Femela 40 – 50 cm, Mascul 43 – 53 cm

Greutate: Femela 7 – 10 kg, Mascul 9 – 15 kg

Speranta medie de viata: până la 15 – 17 ani

Culoare: toate culorile și varietățile de culori.

Temperament:  Pot să devină protectivi dacă oamenii lor au fost ameninţaţi. Sunt nişte câini entuziaşti şi companioni afectuoşi pentru persoanele active.

Dresaj:  Instinctele lor de turmă sunt integrate adânc în rădăcinile lor, ieşind la iveală încă de la o vârstă fragedă. Aceşti câini ştiu cum să managerieze turmele de oi, chiar şi fără să aibă ca şi exemplu un câine mai în vârstă.

Caracteristici distinctive: Un câine aflat în condiţii perfecte de muncă este unul cu oase uşoare, corect proporţionat şi echilibrat şi nu trebuie să fie supraponderal. Capul are o formă triunghiulară, fiind relativ mic în comparaţie cu restul corpului.

Descopera mai mult

Câini din Rasa Puli

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Puli este o rasă antică, cu o istorie care se întinde pe o perioadă de mai mult de 2000 ani. Unii consideră că un câine asemănător cu Puli a existat cu mai bine de 6000 ani în urmă. Alţii cred că rasa de câini Puli a apărut ca şi descendenţi din Terrierul Tibetan. La începutul secolului, echipele care excavau după petrol în zona cunoscută acum ca şi Iraq – tărâmul unei civilizaţii străvechi, denumită Sumeria – au descoperit mormântul unui bărbat care a fost îngropat cu un câine de dimensiuni medii şi o oaie. Printre artifactele găsite în mormânt, aceştia au găsit şi o funie de păr lung şi aspru, care datorită timpului petrecut acolo devenise aproape alb. Aspectul acelei funii de păr semăna foarte mult cu părul câinelui din rasa Puli de astăzi. Se crede despre bărbatul îngropat acolo că era un cioban care a fost înmormântat alături de ciobănescul său favorit şi de o oaie. Există indicaţii că Sumerienii au folosit câinii din rasa Puli pentru a păzi turmele de oi. Plăcile de argilă găsite în excavaţiile din oraşul Eridu conţineau legi Sumeriene cu privire la animale. Unele dintre acestea conţineau linii care făceau referire la rasa Puli şi la Komondor, un alt câine ciobănesc. De asemenea, în aceleaşi excavaţii, s-a descoperit o statuetă intactă a unui Puli. În urmă cu mai bine de 1100 de ani, triburile Maghiare au adus

 Nume: Puli

Originea: Ungaria

Grupa: Câini ciobăneşti

Inaltime: Femela 30 – 40 cm, Mascul 35 – 45 cm

Greutate: Femela 11 – 13 kg, Mascul 11 – 13 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare: negru, varietăţi de gri şi alb

Temperament:  Câinii Puli nu sunt câini leneşi, ci din contră, sunt câini care au nevoie de foarte mult exerciţiu pentru a-şi menţine sănătatea intactă, pentru a fi fericiţi şi pentru a avea un comportament echilibrat.

Dresaj:  Odată ce ierarhia a fost stabilită şi câinele Puli a reuşit să stăpânească comenzile de bază, ar trebui să mergeţi mai departe la activităţile de agilitate.

Caracteristici distinctive: Caracteristicile sale principale sunt blana şi mersul distinctiv. Agilitatea, combinată cu puterea mentală şi fizică, are o importanţă principală în caracteristica acestei rase de câini seculare.

Descopera mai mult

Câini din Rasa Ciobănesc Polonez Lowland

Caini Scris de

 

Informaţii generale:

Acest câine este neobișnuit de blând pentru o rasă de ciobănesc. Ciobănescul Polonez Lowland își folosește doar ochii și doar câteva mișcări din umeri pentru a manageria turmele de oi. La începutlui Sec XVI, marinarii Polonezi au dus un mascul și două femele în Scoția, unde i-au vândut pentru un berbec și pentru o oaie. Acești trei câini ciobănești au reprezentat începutul rasei în Insulele Britanice. În timp, acești trei câini au contribuit la apariția unor alte rase asemănătoare, cum este Bearded Collie, Old English Sheepdog, Welsh Collie și Old Welsh Grey. După ce Polonia și-a recâștigat independența după primul război mondial, iubitorii acestei rase au început să lucreze la dezvoltarea ei. Din nefericire, cel de-al doilea război mondial a cauzat extincția aproape în totalitate a rasei Ciobănesc Polonez Lowland. În anul 1950, Clubul Crescătorilor Polonezi au căutat exemplare care au supraviețuit războaielor, cu precădere cele care au existat în adăposturile de câini de dinainte de ce de-al doilea război mondial. Din fericire, această acțiune a ajutat la salvarea rasei. Dr Danuta Hryniewicz, un doctor veterinar din Polonia de Nord, este considerată a fi persoana căreia i se datorează readucerea rasei din pragul extincției. Ea a căutat în toată Polonia după exemplare din această rasă, reușind să identifice șase femele și doi masculi a căror calitate era destul de bună pentru a putea să înceapă refacerea rasei.

 Nume: Ciobănesc Polonez Lowland

Originea: Polonia

Grupa: Câini ciobănești / de pază

Inaltime: Femela 43 – 48 cm, Mascul 45 – 50 cm

Greutate: Femela 17 – 19 kg, Mascul 17 – 19 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: negru, gri, gri cu alb, ciocolatiu.

Temperament:  Sunt niște animale de companie perfecte pentru familiile active și pentru cei care au mai avut câini înainte. Câinii din rasa Ciobănesc Polonez Lowland au nevoie de foarte multă activitate pentru a rămâne sănătoși și fericiți.

Dresaj:  Dresajul ar trebui să înceapă foarte devreme pentru a se stabili ierarhia de leadership, și ar trebui să fie realizat cu foarte mult calm și cu răbdare.

Caracteristici distinctive: Ochii îi sunt de mărime medie, ovali și de culoare maro. În general, câinele care are blana mai închisă la culoare are ochii mai deschiși de culoare. Sprâncenele îi sunt închise la culoare.

Descopera mai mult

Cui nu îi plac promoțiile?

Caini/Stiai ca? Scris de

Pentru că știm că tuturor le place să negocieze, să se târguiască, am creat aici mediul perfect în care să găsiți cele mai bune oferte, cele mai mari promoții și cele mai accesibile produse pentru animalul tău de companie.

Fiecare produs pe care îl achiziționezi este o bucurie pentru animalul tău de companie, un motiv în plus pentru care să nutrească sentimente puternice de afecțiune față de tine, stăpânul său. Nu ezita niciodată atunci când vine vorba de câinele, pisica, papagalul sau iepurele pe care îl țineți în casă și cu care vă petreceți o mare parte din zi. Descopera mai mult

Rasa Ciobănesc Old English

Caini/Rase de caini/Stiai ca? Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa Ciobănesc Old English este o rasă de câini relativ modernă, având o istorie care nu depășește două secole. O pictură din Gainsborough, realizată în anul 1771, îl prezenta pe Ducele de Buccleuch cu brațele în jurul gâtului unui câine care părea a fi un specimen foarte frumos de câine din rasa Ciobănesc Old English. Se crede că Ciobănescul Old English a apărut pentru prima dată în comitatele Devon și Somerset, și apoi în Duchy de Cornwall. A apărt prin încrucișarea unor câini din acea zonă cu alte rase europene existente la acea dată. Necunoscându-se cu exactitate care îi sunt strămoșii, iubitorii acestei rase se adâncesc adeseori în specule pe marginea subiectului. Unii oferă destul credit rasei Bearded Collie Scoțiene, în timp ce alții vorbesc despre Rusescul Owtchar (Ovtcharka) ca fiind cel mai important strămoș. Alții consideră că această rasă ar fi apărut din rasa Italiană Bergamasco, un câine ciobănesc din interiorul continentului, sau din rasa Briard Francez sau Scottish Deerhound. Indiferent care i-ar fi predecesorii, acest câine era folosit pentru ghidarea turmelor de oi și de vaci către piețe la începutul secolului XVIII. Acești câini puteau fi văzuți trăgând căruțe sau greutăți. La acea vreme, câinii ciobănești erau exceptați de

 Nume: Ciobănesc Old English

Originea: Anglia

Grupa: Câini ciobănești / de pază

Inaltime: Femela 50 – 58 cm, Mascul 52 – 60 cm

Greutate: Femela 22 – 30 kg, Mascul 24 – 35 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: orice nuanță de gri sau albastru, cu pete albe pe cap, gât, burtă.

Temperament:  În ceea ce privește copiii, câinii Ciobănești Old English se descurcă excelent, fiind răbdători și blânzi, pregătiți oricând pentru o joacă în curte.

Dresaj:  Pentru că rolul lor principal este ghidarea turmelor, acești câini sunt învățați să ia singuri decizii, să gândească independent.

Caracteristici distinctive: Mersul său prezintă o anumită rostogolire, asemănătoare mersului unui urs. Atunci când aleargă sau când merge la trap, câinele pare a nu depune niciun efort.

Descopera mai mult

Cele mai populare animale din literatura universală

Stiai ca? Scris de

În literatura universală, începând cu anii 1800, au fost alese diferite caractere din regnul animal pentru a face parte din intriga sau din povestirile care se derulaumain_WHITEFANG2 pe pagini întregi. Aceste cărți au fost acele cărți cu care am crescut, alături de care am copilărit, iar majoritatea dintre ele erau nelipsite de pe rafturile bibliotecii părinților noștri.

Ce s-a schimbat între timp? De ce nu mai vorbește nimeni despre Colț Alb sau despre Black Beauty? Oliver Twist avea un câine pătat. Moby Dick era balena care ne speria pe toți, iar Lassie era câinele pe care îl iubea toată lumea.

Nu sunt doar animale de companie cele care apar în cărți, ci sunt și animale sălbatice, balene, tigri sau lei. De cele mai multe ori, acestea sunt prezentate în ipostaze umane, simbiotice, capabile să vorbească, extrem de inteligente și pline de spiritualitate. Fiecare autor a încercat să surprindă cât mai bine animalul pe care îl folosea ca și personaj, oferindu-i o personalitate și construind în jurul său o adevărată intrigă, o pânză de paianjen, un labirint în care odată intrat, erai nevoit să citești cartea până la capăt pentru a afla care era destinul animalului.

Descopera mai mult

Mergi Sus