un blog despre animale de companie

Tag archive

câini

Rasa de Câini Black Mouth Cur

Stiai ca? Scris de

 

Informaţii generale:

Despre rasa de câini Black Mouth Cur nu se știe cu exactitate când sau unde a apărut. Tot ceea ce se știe este că acești câini au fost dezvoltați ca și câini de muncă, pentru fermă, în zona Sudică a Statelor Unite ale Americii. Cuvântul Cur tradus înseamnă potaie, corcitură sau javră. Cu toate acestea, în Statele Unite ale Americii, Black Mouth Cur este o rasă de sine stătătoare, nu o corcitură. Acești câini sunt membrii unei grupe de câini specifice, de câini de muncă pentru ferme. Se aseamănă mult cu un Terrier sau cu un câine de vânătoare, dar în final este un câine menit să muncească. Cu toate că acești câini prezintă o varietate largă, sunt în general de mărime medie înspre mare, cu urechile lăsate, foarte atletici, energici, inteligenți, protectori și cu niște instincte de vânătoare și de muncă puternice. În mod tradițional, acești câini erau găsiți în zonele rurale, acolo unde fermierii aveau cu adevărat nevoie de ei. Drept urmare, nu au fost ținute înregistrări cu privire la dezvoltarea lor, iar originea lor este de asemenea pierdută. Datorită similarității lor cu alte tipuri de câini corcituri din Europa, se consideră că sunt descendenți ai acestor câini, veniți odată cu coloniștii pe teritoriul American. Este foarte probabil ca acești câini Black Mouth Cur Americani să fie descendenți din rasa acum dispărută de British Cur. Primele utilizări scrise ale cuvântului Cur datează din anii 1200, fiind derivații ale cuvântului Curdogge. Se crede că provine fie din cuvântul germanic ”curren” care înseamnă ”a mârâi” sau din cuvântul Celtic ”cu”, care înseamnă ”câine”. Într-o anumită

 Nume: Black Mouth Cur

Originea:  Anglia/Sudul Americii

Grupa: Câini de muncă sau de vânătoare

Inaltime: Femelă/Mascul 40 – 58 cm

Greutate: între 15 și 43 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 18 ani

Culoare: de la roșu, galben sau maro, până la negru

Temperament:  Din cauza protectivității teritoriale crescute, acești câini latră destul de mult. Fiind un câine de muncă, acesta ar trebui să fie capabil să lucreze fără probleme în grupuri mici de câini. Astfel, majoritatea câinilor sunt sociabili și acceptă prezența altor câini sau a altor animale alături de ei.

Dresaj:  Mulți dintre ei sunt încăpățânați și complet dezinteresați în sesiunile de dresaj. Chiar și cei care sunt puțin mai interesați nu vor răspunde la comenzi dacă ei consideră că acestea au fost date de cineva care este sub poziția lor.

Caracteristici distinctive: Gâtul îi este ușor arcuit, puternic, musculos și de lungime moderată.  Un câine Black Mouth Cur este în general pătrățos sau ușor mai lung decât înalt. Spatele îi este larg, puternic și drept. Coastele sunt adânci și depărtate. Văzut din față, pieptul îi este musculos și larg.

perioadă existau mai multe varietăți de câini Black Mouth în insulele Britanice, fiind categorisite în câini de pază, de vânătoare și pentru turme. Cele mai multe înregistrări arată că zonele în care erau cel mai des întâlniți erau Țara Galilor, Scoția, Irlanda și Anglia de Nord. Această conexiune cu Celții a fost observată de mai mulți cercetători , ceea ce înseamnă că șansele ca și cuvântul Cur să fie unul Celtic. Europenii au început să-și ducă câinii în America de Nord încă din primele expediții. Chiar și Columb a dus cu el câini de vânătoare în Caraibe. În perioada corăbiilor cu pânze era foarte costisitor să se transporte câini peste Oceanul Atlantic, iar drumul era atât de dificil încât puțini câini supraviețuiau. Odată ajunși pe noul pământ, acești câini trebuiau să se adapteze repede la noile condiții. În acea perioadă, doar câinii care reușeau să supraviețuiască puteau să își transmită genele mai departe și chiar dacă reușeau să supraviețuiască, trebuiau să mai treacă un test, respectiv cel de câine de muncă în ferme. În perioada secolului XX, numeroase varietăți de câini Black Mouth Cur au fost dezvoltate. Una dintre cele mai faimoase linii de câini Black Mouth Cur este Linia Ladner. Familia Ladner din Sudul Mississippi a crescut câini Black Mouth pe o perioadă de mai mult de 100 ani și continuă să crească și astăzi. Printre cele mai cunoscute varietăți regionale sunt și Alabama Black Mouth și Florida Black Mouth. Ultimii 150 ani au însemnat și schimbări majore în această rasă. Pe măsură ce urbanizarea este tot mai mare, tot mai multe rase tradiționale rurale încep să dispară. Cele care totuși reușesc să rămână sunt în general transformate în câini de companie. Totuși, în cazul Black Mouth Cur acest lucru nu s-a întâmplat, fiind o rasă care în continuare este crescută pentru muncă.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Black Mouth Cur este un câine de vânătoare și de muncă foarte rapid, puternic. Este un câine de dimensiuni mari, fiind un câine musculos, atletic, dar datorită numeroaselor varietăți în care poate să existe, mărimea poate să difere substanțial.
Corp:Înălțimea acestui câine este intre 40 -53 cm pentru femele și 45 – 58 cm pentru masculi. Greutatea se situează între 20 – 43 kg pentru masculi și 15 – 36 kg pentru femele. Gâtul îi este ușor arcuit, puternic, musculos și de lungime moderată.  Un câine Black Mouth Cur este în general pătrățos sau ușor mai lung decât înalt. Spatele îi este larg, puternic și drept. Coastele sunt adânci și depărtate. Văzut din față, pieptul îi este musculos și larg.
Cap:Capul îi este mare, dar proporțional cu mărimea corpului. Când este văzut din lateral, botul îi este ușor mai scurt decât craniul și se observă un stop evident. Craniul îi este plat și larg, ascuțindu-se ușor înspre bot. Obrajii îi sunt musculoși și proeminenți.
Urechile:Îi sunt mereu lăsate, de lungime scurtă înspre medie, late la bază și așezate destul de sus.
Ochii:Sunt de mărime medie înspre mari, așezați destul de departe unul de celălalt, putând să aibă culoarea verde, galben sau maro.
Coada:Este ținută în jos și poate să fie de orice lungime. Blana de pe coadă poate să varieze între moale și ușor vălurită.
Blana:Îi este scurtă, densă și așezată aproape de corp. Textura poate să varieze mult, de la aspră la foarte fină. Culoarea poate să fie de asemenea foarte diferită, de la roșu, galben sau maro, până la negru. Puține puncte de culoare albă sunt acceptate, în general sub bărbie, în jurul nasului sau pe gât, piept și picioare.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Black Mouth Cur sunt câini de vânătoare și pentru fermă, având caracteristicile acestor două grupe. Acest câine este faimos pentru loialitatea sa, fiind un câine care creează o legătură puternică cu familiile lor. Fiecare individ arată un alt tip de afecțiune. Unii dintre ei sunt niște câini care au nevoie de atenție constantă, în timp ce alții sunt destul de indiferenți. Atunci când sunt socializați de mici cu copiii, majoritatea câinilor se vor comporta foarte bine și vor fi toleranți atunci când se joacă. Totuși, în general nu este un câine care să se joace frumos cu copiii, motiv pentru care nu ar trebui să fie un câine pentru familiile care au copii mici. Acești câini au un instinct protectiv foarte puternic, în special când vine vorba despre proprietatea pe care o păzește. Drept urmare, au și o poziție suspicioasă în fața străinilor. Fără socializare, câinii Black Mouth Cur pot să devină chiar agresivi. Din cauza protectivității teritoriale crescute, acești câini latră destul de mult. Fiind un câine de muncă, acesta ar trebui să fie capabil să lucreze fără probleme în grupuri mici de câini. Astfel, majoritatea câinilor sunt sociabili și acceptă prezența altor câini sau a altor animale alături de ei. Majoritatea acestor câini sunt dominanți, iar datorită proectivității față de teritoriul pe care îl acoperă, acestora le face mai multă plăcere să se joace în parc alături de alți câini, decât acasă la ei. Nu este neaparat o rasă căreia să îi placă să se lupte, dar din când în când aceștia se vor angrena în unele dispute. Sunt câini care datorită instinctelor de vânătoare puternice vor urmări animalele care le ies în cale. Sunt niște muncitori neistoviți, cărora le face plăcere să petreacă ore în șir în câmp, având grijă de turme. Este un câine cu un nivel de energie crescut, care are nevoie de activități susținute zilnice. Câinii care nu au parte de activități zilnice vor dezvolta probleme de comportament, lătrat în exces, comportament distructiv și chiar agresivitate. Este un companion excelent pentru jogging, dar trebuie din când în când să îl lăsați liber, afară din lesă. Sunt câini care rămân cu același nivel de energie până în ultimii ani de viață. Este un artist în a scăpa din orice tip de spații. Nevoia lor de alerga în câmpuri deschise îi face să încerce să scape din zona închisă în care se află. Trebuie să aveți grijă la tipul de gard pe care îl aveți.

Dresaj

Câinii din rasa Black Mouth Cur sunt niște câini foarte inteligenți și cunoscuți ca fiind câini care rezolvă problemele. Totuși, acești câini sunt destul de dificil de dresat. Le place să facă lucrurile în felul lor, nu așa cum spun alții. Mulți dintre ei sunt încăpățânați și complet dezinteresați în sesiunile de dresaj. Chiar și cei care sunt puțin mai interesați nu vor răspunde la comenzi dacă ei consideră că acestea au fost date de cineva care este sub poziția lor. Acest lucru înseamnă că trebuie tot timpul să mențineți o poziție dominantă. De asemenea, este o rasă care răspunde negativ la acțiuni corective, fiind atent doar atunci când există o recompensă. Nu însemană că acest câine nu poate să fie dresat. Din contră, este capabil să învețe foarte multe comenzi. În schimb, înseamnă că este posibil să ia mai mult timp pentru a fi dresat decât alte rase.

Toaletaj:

Acești câini își schimbă blana destul de moderat în timpul anului și mai mult înainte de iarnă și de vară. În general, au nevoie de foarte puțină îngrijire. Un periaj o dată pe săptămână ar trebui să fie de ajuns. Mulți câini Black Mouth pot să trăiască o viață întreagă fără să fie periați.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Black Mouth Cur este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10 sfaturi de călătorie împreună cu câinele tău

Caini/Stiai ca? Scris de

Luna august aduce, pentru mulți dintre noi, concediul de odihnă sau chiar o a doua repriză de concediu. Fie că vorbim despre o săptămână sau mai mult, fie că vorbim despre un frumos șir de weekend-uri la munte sau la mare, în mod cert vacanța nu e completă fără prietenii noștri canini.

Așadar, iată 10 sfaturi esențiale pe care să le urmezi atunci când călătorești împreună cu câinele tău.

  1. Asigură-te că locul de cazare este unul dog-friendly. Dacă acest lucru nu este specificat explicit, ia legătura cu personalul și verifică regulamentul lor privind animalele de companie. Și în situațiile în care în prezentarea locației este menționat explicit că animalele de companie sunt binevenite, poate fi o idee bună să le furnizezi toate informațiile necesare despre câinele tău, în special privind rasa și talia sa.
  2. Dacă urmează să călătorești în străinătate, verifică regulile țării respective privind animalele de companie, actele necesare și politicile spațiilor publice. În majoritatea cazurilor vei avea nevoie de pașaportul blănosului, carnetul său de sănătate cu vaccinările la zi și, eventual, avizul medicului veterinar că este sănătos și apt de călătorie. Sunt țări care solicită dovada deparazitării interne sau externe, pe lângă dovada vaccinului antirabic, respectiv țări care impun carantina pe o anumită durată de la intrarea în teritoriu. Verifică bine toate aceste condiții.
  3. Informează-te despre posibilele pericole de sănătate în zona unde călătorești și ia măsurile de precauție necesare. O discuție cu medicul veterinar înainte de călătorie și un control de rutină sunt absolut esențiale în prevenirea posibilelor infestări cu patogeni diferiți de cei pentru care îți tratezi blănosul în mod obișnuit sau pentru care este adaptat sistemul său imunitar. Spre exemplu, leishmanioza este o boală răspândită în țările mediteraneene și purtată de flebotomi (sau muștele de nisip), care poate fi letală. Atât schimbările climatice, cât și faptul că tot mai mulți câini călătoresc în străinătate alături de familiile lor fac ca această boală să apară sporadic și pe teritoriul României.
  4. Tratează-ți prietenul canin împotriva paraziților externi. Și la noi în țară există o sumedenie de motive pentru care să fie imperativ necesară protecția repelentă – astfel încât puricii, căpușele și țânțarii să fie îndepărtați înainte de a-ți mușca prietenul patruped. Dacă mergeți în vacanță la munte, sunteți pe teritoriul căpușelor. Acestea prosperă în păduri, în zonele umede cu vegetație abundentă și înaltă. Animalele sălbatice, mai ales angelicele căprioare, contribuie nespus de mult la bunăstarea populațiilor de căpușe în pădurile montane. Așadar, nu lăsa sănătatea blănosului la voia întâmplării și asigură-te că a fost tratat cu pipeta repelentă Vectra 3D cu cel puțin câteva zile înainte să plecați de acasă. Și la mare e necesar același tip de protecție repelentă: țânțarii au același program de plimbare ca și voi, dimineața și seara. Ei pot transmite o boală numită dirofilarioza, transmițând prin mușcătura lor viermi (Dirofilaria spp.) ce cresc în corpul animalelor infestate provocând probleme de sănătate grave. Poți preveni toate aceste neplăceri cu ajutorul pipetei repelente Vectra 3D. Dacă știi că ar fi timpul de o nouă pipetă cât timp sunteți plecați, nu aștepta întoarcerea acasa: ia una la tine și aplic-o mai degrabă înainte de expirarea termenului de acțiune a celei anterioare. Paza bună trece primejdia rea.

    sursa poză Nuestro Perro
  5. Microciparea câinilor este o condiție obligatorie pentru călătoria în străinătate (pe lângă obligativitatea la nivel national).
  6. Oricum ai călători, hrănește-ți câinele mai puțin și mai devreme, astfel încât să nu i se facă rău în timpul transportului. Medicul veterinar îți poate recomanda anumite remedii împotriva răului de mișcare, respectiv un sedativ ușor, dacă este necesar. O plimbare lungă și o sesiune de joacă intensă vor ajuta atât la digestie, cât și la consumarea energiei blănosului astfel încât să fie liniștit pe drum.
  7. Păstrează la îndemână câteva dintre jucăriile sale preferate, recompense și, neapărat, bolul de apă și apă proaspătă și rece – drumul cu mașina permite oricâte opriri sunt necesare.
  8. Asigură câinele cu centura de siguranță și hamul, sau invită-l pentru puțin timp în cutia de transport înainte de a trece cu mașina prin stațiile de taxare. Câinele poate crede că e momentul de ieșit la joacă atunci când cobori geamul pentru a plăti, și se poate accidenta sau chiar pierde dacă manifestă puțin mai mult entuziasm J
  9. Pentru orice călătorie cu avionul, vei avea nevoie de o cutie de transport aprobată International Air Transportation Association (IATA) . În funcție de talia câinelui tău, acesta poate călători alături de tine în cabină sau nu. Informează-te și evaluează bine dacă merită efortul pentru câinele tău. Dacă va călători cu tine în cabină, vei avea nevoie de o botniță, chiar și pentru cel mai mic și cuminte cățel, așa că asigură-te că ai una confortabilă pentru el. Nu rezerva un loc la culoar pentru că vei fi rugat să te muți, și păstrează în vedere că nu toți pasagerii se simt confortabil în prezența câinilor. Ia legătura cu compania aeriană cu suficient timp înainte de călătorie și discută despre condițiile de zbor cu un animal de companie.
  10. Notează-ți de acasă numărul de telefon și adresa celui mai apropiat medic veterinar sau centru de urgențe veterinare din zona unde urmează să călătorești, sau cere recomandarea medicului tău de acasă. Nu-i de dorit să ajungi la medic în vacanță, dar e și mai puțin de dorit să ai nevoie de medic și să nu îl poți găsi imediat.

Prietenii noștri canini sunt exploratori entuziasmați ai locurilor noi, și deseori ne reamintesc și nouă cum să privim lumea ca și când am vedea-o pentru prima dată. Vă dorim, așadar, misiuni de explorare pline de success și în deplină siguranță!

Câini din Rasa Weimaraner

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Weimaraner de astăzi este o rasă obținută după mulți ani de încrucișări selective, atente și zeci de ani de încrucișări între elemente ale aceleiași rase pentru a seta tiparul rasei. Istoricii canini sunt de acord că printre strămoșii câinelui Weimaraner se află și Boodhound, cel mai probabil prin asocierea acestuia cu Scweisshund Roșu. Câinele Weimaraner prezintă strămoși dintre mai multe rase de vânătoare germane, incluzând aici Pointer Shorthaired German, care este aparent similar ca și constituție a corpului. Unele autorități canine sugerează că Weimaraner a apărut dintr-o mutație albino existentă la o rasă antică de câini de vânătoare Germani. Alți experți ai acestei rase consideră că Weimaraner provine din German Braken, sau din încrucișarea cu mai multe rase de pointeri și chiar cu unii câini de vânătoare Francezi. Indiferent de momentul apariției sale, câinele Weimaraner este în mod general recunoscut ca fiind dezvoltat în forma sa actuală încă din anii 1810, atunci când era bine cunoscut la curtea Marelui Duce Karl August de Weimar, în Germania Central-Estică. Nobilii curții practicau mai multe tipuri de vânătoare și s-au decis să dezvolte o rasă capabilă să participe la toate acestea și implicit să aibă toate trăsăturile necesare: un nas foarte bun, vedere excelentă, viteză superioară, rezistență, curaj, inteligență

 Nume: Weimaraner

Originea:  Germania

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 58 – 65 cm, Mascul 60 – 68 cm

Greutate: între 25 și 38 kg

Speranta medie de viata: până la 11 – 13 ani

Culoare: gri, auriu-gri

Temperament:  Sunt niște câini versatili, cărora le face plăcere să se plimbe, să alerge, să meargă în drumeții și să vă acompanieze atunci când ieșiți cu bicicleta. Nu știu toți să înoate, dar dacă învață, îi va plăcea să sară și în apă din când în când.

Dresaj:  Sunt câini încăpățânați și machiavelici, putând oricând să plece de lângă voi dacă încep să fie plictisiți de activitatea pe care o faceți. Începeți dresajul câinelui încă de mic, pentru a-l face să înțeleagă cine este liderul în casă.

Caracteristici distinctive: Ar trebui să aibă o statură grecească, în care să se întâlnească grațiozitatea, viteza, rezistența și echilibrul. Capul este lung și aristocratic, cu un stop moderat și cu o frunte destul de proeminentă. Expresia sa trebuie să fie blândă, inteligentă și atentă.

și determinare. Devreme în cadrul dezvoltării rasei, sportivii foloseau Pointerul Weimar pentru vânătoarea de animale mari, incluzând aici cerbi, lei de munte, lupi, urși, porci mistreți și pisici de munte. Entuziaștii rasei din acea perioadă erau în general oameni înstăriți care vânau pentru experiență, nu pentru profit. Câinele din rasa Weimaraner era un câine pentru oamenii bogați. În anul 1897, a fost realizat Clubul German Weimaraner cu scopul de a proteja rasa și pentru a preveni achiziția acestor câini de către publicul larg, acei așa numiți ”oameni de rând”. Clubul Weimaraner a realizat un standard al rasei care să acopere necesitățile vânătorilor, un standard care făcea extrem de dificilă achiziția unui câine Weimaraner în Germania și aproape imposibil de a-l obține din orice altă țară. Clubul avea reguli stricte în ceea ce privește persoanele care pot să achiziționeze un câine Weimaraner. Puii care nu erau aprobați de către membrii clubului nu puteau să fie înregistrați în registrul de câini, iar cei care nu corespundeau standardelor fizice și de temperament ale clubului trebuiau să fie eliminați. Evident, doar membrii clubului puteau să dețină un câine Weimaraner. Aceste acțiuni nu au fost menite să promoveze rasa. Pe măsură ce vânatul de dimensiuni mari a devenit tot mai rar în Germania, câinele din rasa Weimaraner a început să fie tot mai mult utilizat pentru a speria și pentru a aduce înapoi păsările vânate, fie de pe pământ sau din apă. A devenit cunoscut și apreciat pentru gura sa cu mușcătură foarte atentă. În anul 1929, Howard Knight, un sportiv american și crescător de câini din Providence, Rhode Island, a fost acceptat în Clubul Weimaraner German, dar doar după ce a petrecut mult timp la vânătoare cu membrii clubului, dovedindu-le acestora dedicația sa pentru rasa de câini. A importat o pereche de Weimaraner în America, câini care fuseseră inițial sterilizați de crescătorii lor din Germania, pentru a nu putea să se reproducă. Din fericire, acest lucru nu l-a oprit pe Knight, care s-a luptat timp de nouă ani pentru a obține câini care să se poată reproduce. Chiar înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Knight a achiziționat un mascul pe nume Mars și două femele pe nume Dorle și Aura. Acești trei câini au devenit cunoscuți ca fiind fondatorii rasei Weimaraner Americană. Knight a fost cel care a fondat primul club Weimaraner în America în anul 1941, unde a fost și președinte. În anul 1943, rasa Weimaraner a fost recunoscută oficial de către Clubul Kennel American, ca membru în Grupa Sportivă. Câinele Weimaraner a ajuns în Marea Britanie în anii 1950 și astfel a început ascensiunea pentru recunoașterea mondială. Astăzi, auriul câine Weimaraner continuă să fie utilizat în țara sa natală și peste tot prin lume ca și câine de vânătoare care poate să ia urma vânatului, să o sperie și să o recupereze.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Weimaraner este un câine de dimensiuni medii, cu trăsături fine, aristocratice. Ar trebui să aibă o statură grecească, în care să se întâlnească grațiozitatea, viteza, rezistența și echilibrul. Peste toate, conformația acestui câine ar trebui să prezinte abilitatea de a munci la viteze mari și rezistență în timpul vânătorii.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime între 58 – 65 cm pentru femele și 60 – 68 pentru masculi. Greutatea este între 25 și 38 kg. Gâtul îi este destul de scurt, puternic. Spatele îi este drept, așezat pe o linie dreaptă, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă.
Cap:Capul este lung și aristocratic, cu un stop moderat și cu o frunte destul de proeminentă. Expresia sa trebuie să fie blândă, inteligentă și atentă. Este preferat nasul gri.
Urechile:Sunt lungi și lobulare, ușor împăturate și așezate sus pe cap. Atunci când atârnă, acestea ar trebui să cadă până la aproximativ 5 cm de vârful nasului.
Ochii:Sunt de culoare albastru sau gri-albăstrui, așezați destul de depărtat unul de celălalt pentru a indica o bună dispoziție și inteligență. Atunci când sunt dilatați ca urmare a bunei dispoziții, ochii par a fi negri.
Coada:Este scurtă, la maturitate măsurând aproximativ 15 cm, fiind purtată în așa fel încât să arate încrederea în sine.
Blana:Este scurtă, moale, într-o singură culoare, respectiv gri, gri-auriu, cu tente mai deschise la culoare în zona capului și a urechilor.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Weimaraner sunt niște câini atletici, cu o mulțime de energie în ei, ceea ce le aduce un aer de eleganță oriunde s-ar afla. Au ajuns foarte populari în ultimii ani datorită lui William Wegman, care a început să fotografieze Weimaraners în costume și peruci, realizând scene care îi arată comportându-se ca niște oameni. Această rasă nu este pentru oricine, indiferent de cât de drăgălași și expresivi sunt. Câinii Werimaraner sunt niște câini care cer foarte multă atenție, un leadership puternic și o mulțime de exerciții pentru a le menține personalitatea echilibrată. Sunt niște câini de vânătoare pe care sportivii se pot baza, și mulți oameni îi folosesc la vânătoare pentru a lua urma vânatului și pentru a-l aduce la vânător. Cu toate că sunt activi și au nevoie de mult timp petrecut afară, Weimaraner își dorește să trăiască în interior alături de familia sa și să absoarbă oricât de multă afecțiune poate să primească. Pentru familiile cărora le face plăcere să iasă în exterior, câinele Weimaraner este excelent. Aceștia au nevoie de cel puțin o oră de activitate viguroasă în fiecare zi. Sunt niște câini versatili, cărora le face plăcere să se plimbe, să alerge, să meargă în drumeții și să vă acompanieze atunci când ieșiți cu bicicleta. Nu știu toți să înoate, dar dacă învață, îi va plăcea să sară și în apă din când în când. Nu lăsați câinele Weimaraner în curtea casei de unul singur pentru că o va distruge cu siguranță și apoi va încerca să scape de acolo. Acești câini vor deveni distructivi dacă nu au parte de destul exercițiu, ceea ce înseamnă că trebuie să ieșiți cu el afară cât se poate de mult timp. Sunt câini care vor alerga după tot ceea ce mișcă, ceea ce înseamnă că animalele de dimensiuni mici vor fi în pericol în preajma acestui câine. Trebuie să țineți câinele în lesă tot timpul și asigurați-vă că gardul curții este în perfectă stare. Se înțeleg bine cu alți câini atunci când sunt crescuți de mici alături de ei, în caz contrar, nu vor accepta prezența altui mascul în casă. Cât sunt mici sunt destul de greoi și neîndemânatici, dărâmând tot prin casă. Fără exercițiu și dresaj, tânărul cățel Weimaraner nu va avea un comportament prea bun.

Dresaj

Câinii din rasa Weimaraner sunt destul de dificil de dresat. Sunt câini încăpățânați și machiavelici, putând oricând să plece de lângă voi dacă încep să fie plictisiți de activitatea pe care o faceți. Începeți dresajul câinelui încă de mic, pentru a-l face să înțeleagă cine este liderul în casă – dacă nu va înțelege cine este liderul, își va asuma în mod natural poziția de lider. Dresajul ar trebui să fie făcut cu ajutorul a multor recompense și bunătăți, dar realizat cu un aer încrezător. Disciplina dură îl va face pe acest câine să vă ignore în totalitate, astfel că trebuie să vă asigurați că dresajul este realizat de cea mai răbdătoare persoană din casă. Crescătorii începători de câini ar trebui să consulte un dresor profesionist capabil să înțeleagă nuanțele personalității câinelui Weimaraner.

Toaletaj:

Câinele din rasa Weimaraner este unul dintre câinii cel mai ușor de întreținut. Chiar dacă se aruncă în noroi, în scurt timp va fi din nou curat. Periajul săptămânal ar trebui să fie de ajuns pentru a-i menține blana sănătoasă.  Îmbăiaţi-l ori de câte ori e nevoie. De obicei îi place să se arunce în tot ceea ce găsește pe drum sau în curte, ceea ce îl face adeseori să miroasă mai urât.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Weimaraner este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din rasa copoi negri și maro

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Copoii negri și maro au fost crescuți pentru a fi câini folosiți ori la muncă ori ca și câini de vânătoare. În timp ce bogații proprietari de terenuri din sudul Americii organizau vânători de vulpi călare folosind copoi importați, colonialiștii din clasa mijlocie au dezvoltat o rasă proprie de câini de muncă. Această rasă a fost creată pentru a oferi rezultate bune în muncă și nu pentru aspectul fizic. S-a urmărit cu precădere ca această rasă de câine să fie capabilă de a pune pe masa familiei mâncarea de care aveau nevoie. Copoii au fost dezvoltați pentru a localiza și pentru a urmări prada, cu precădere pe timpul nopții, în timp ce lătrau într-un ritm alarmant. În America de Nord, Copoii negri și maro era folosiți pentru a vâna ratonii, pumele, căprioare, cerbi, porci mistreți și chiar și urși. Se crede că această rasă are strămoși în Bloodhound, Talbot Hound și Foxhound, toți copoii fiind importați din Anglia. În America, Copoii au fost folosiți pentru a identifica urmele încă din anii 1700.  Odată cu dezvoltarea orașelor și pe măsură ce lumea rurală devenea tot mai prețioasă, acest câine a reușit să demonstreze o capacitate de adaptare uluitoare, reușind să își creeze un mediu prielnic traiului în orice zonă ar fi existat. Nu s-a dat

Nume: Copoi negru și maro

Originea: USA

Grupa: Copoi, câine de vânătoare

Inaltime: Femela 58 – 64 cm, Mascul 62 – 68 cm

Greutate: Femela 34 – 40 kg, Mascul 38 – 45 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: negru și maro

Temperament:  Neținând cont de mărimea lor, Copoii negri și maro se consideră adeseori ca fiind câini de ținut în brațe, și nu ezită nicio clipă să se cuibărească în cele mai mici locuri, doar pentru a sta lângă persoanele pe care le iubește.

Dresaj: Pot fi încăpățânați și niște câini manipulatori datorită ochilor lor atât de expresivi și a feței lungi și parcă mereu triste.

Caracteristici distinctive: Au un nas mare, buze lăsate, late și urechi care atârnă. Au ochii rotunzi, maro, care deseori poartă cu ei o notă de tristețe.

niciodată la o parte din calea participării la orice activitate care îl poate implica și pe el. Astfel, Copoiul a devenit un câine foarte ascultător, excelent în a se conforma, un câine agil, căruia îi face plăcere să facă jogging, să iasă în natură, să fie babysitter, să urmărească vânatul sau să păzească.

Descriere fizică:

Copoiul negru și maro este un câine mare, puternic, un câine de vânătoare cu o blană scurtă, deasă, care îl protejază de condițiile meteorologice nefavorabile. De obicei, câinii aceștia sunt tot atât de lungi pe cât sunt de înalți, dar bineînțeles, excepțiile sunt prezente și aici. Această rasă are strămoși în rasa Bloodhound, ceea ce se poate vedea în mărimea lor și în forma pe care corpul lor o are. Au un nas mare, buze lăsate, late și urechi care atârnă. Au ochii rotunzi, maro, care deseori poartă cu ei o notă de tristețe. Coada Copoiului negru și maro este lungă, puternică, fiind ușor de observat că atunci când este pe câmpul de vânătoare, o poartă ridicată la un unghi drept. După cum le și spune numele, copoii au culorile negru și maro.

Personalitate:

Copoiul negru și maro este un câine care se face plăcut și care în final reprezintă o remarcabilă personalitate alături de familie, indiferent de mărimea acesteia sau de vârsta la care vă doriți un câine. Sunt jucăuși la fel ca și niște cățeluși, ajungând la maturitate abia târziu, după ce au ajuns adulți. Nu necesită foarte mult exercițiu, fiind fericit dacă are posibilitatea de a se relaxa în jurul casei. În ceea ce privește copiii, copoii au un comportament excelent, fiind foarte răbdători și deloc dominanți. Singura problemă care poate apărea este îmbătrânirea, moment în care copoii devin destul de apatici, fără prea mult chef de joacă. Neținând cont de mărimea lor, Copoii negri și maro se consideră adeseori ca fiind câini de ținut în brațe, și nu ezită nicio clipă să se cuibărească în cele mai mici locuri, doar pentru a sta lângă persoanele pe care le iubesc. Copoii nu necesită activități sportive, ci din contră, odată ajunși adulți, aleg de cele mai multe ori să se relaxeze în sufragerie sau să se așeze pe canapea alături de dumneavoastră, din nou neținând cont de mărimea lor. Având un grad ridicat de adaptabilitate, se pot descurca excelent în condiții de apartament. Când este dus afară, este indicat să se țină în lesă, sau să fie într-o curte închisă. În cazul în care simte un miros, va fi curios să descopere de unde provine și din cauza faptului că ascultă selectiv, nu va răspunde comenzilor dumneavoastră. Sunt niște companioni excelenți pentru pentru vânători și pentru fermieri. Sunt atât de încăpățânați încât vor urmări orice pradă, pe orice tip de teren, pe orice vreme și nu se vor opri până când nu o vor avea în dinți. Câinii de vânătoare sunt de obicei câini care nu latră, iar Copoii negri și maro nu fac nicio excepție de la acest lucru. Le place să cânte atunci când aud mașini de poliție sau pompieri, și totodată atunci când sunt lăsați singuri pentru perioade lungi de timp. În timpul mesei, copoii vor lăsa destul de multe urme de salivă, ceea ce nu va arăta tocmai frumos. Fiți mereu pregătiți pentru a curăța în urma lor.

Dresaj:

Fiind câini mari, Copoii negri și maro pleacă de la premisa că ei sunt lideri prin definiție, ceea ce înseamnă că dresorul trebuie încă din primul moment să le demonstreze că nu este așa. Pot fi încăpățânați și niște câini manipulatori datorită ochilor lor atât de expresivi și a feței lungi și parcă mereu triste. A dresa un copoi negru și maro nu este o muncă pentru orice dresor. La fel ca șimulte alte rase, Copoiul negru și maro este un câine sensibil și necesită un dresaj realizat cu încredere, susținut și totodată blând. Un dresaj având la bază agresivitatea poate să ducă la unu comportament destul de sfios din partea câinilor, iar unii dintrei ei pot ajunge chiar să se închidă complet în ei înșiși. Cu o atitudine pozitivă, recompense dese și multă răbdare veți reuși să aveți rezultate excelente cu această rasă.

Toaletaj:

Copoii negri și maro au o blană scurtă, deasă și uleioasă, care are menirea de a-i proteja de intemperii și de ciulinii insistenți. Acest tip de blană se întâlnește îndeosebi la câinii de vânătoare, ajutându-i să se descurce cât se poate de bine în condiții aspre de teren. Culoarea de bază este negru iar maroul se poate găsi deasupra ochilor, pe piept, pe picioare și în partea din spate a coapselor.  O mănușă pentru periaj este cea mai bună opțiune atunci când doriți să îl îngrijiți. Trebuie să îl periați de două sau de trei ori pe zi pentru a înlătura părul desprins și pentru a distribui uniform emulsiile uleioase ale pielii. Deși își pierd blana pe întreaga durată a anului, există două anotimpuri în care o fac cu preponderență, respectiv primăvara și toamna. Nu îmbăiați câinele mai mult decât este necesar pentru că îndepărtarea uleiurilor poate duce la iritații sau la alergii.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța în fiecare zi pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine. Urechile necesită o atenție deosebită și ar trebui să fie verificate săptămânal pentru apariția iritațiilor sau a mirosurilor neplăcute, ceea ce ar putea să arate apariția unor infecții. Când îi verificați sănătatea urechilor, folosiți vată îmbibată într-un lichid de curățat urechile pentru a preveni apariția infecțiilor.

Boli si afectiuni curente:

Copoiul negru și maro este un câine foarte rezistent, motiv pentru care este rar predispus la boli. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:

– boli ale ochilor: cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași. Glaucomul este o altă afecțiune a ochilor destul de des întâlnită la această rasă;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală.

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Ciobănesc Caucazian

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Ciobănesc Caucazian mai este cunoscută și sub denumirile de Câinele de Munte Caucazian sau Câinele Lup. Ipotetic vorbind, singurul posibil strămoș al acestei rase ar putea să fie Câinele Tibetan. Nu trebuie să fie confundat cu rasa Tibetan Mastiff de astăzi, care este de altfel o reconstrucție a unei rase mult mai vechi. Se discută în termeni ipotetici pentru că în cele mai multe cazuri, datele existente cu privire la strămoșii raselor de câini de astăzi s-ar putea să fie mult diferite față de ceea ce regăsim și cunoaștem azi. Se știe despre cadoul primit de către Împăratul Chinez în anul 1121 BC, și anume un câine Tibetan. Acești câini au fost împrăștiați în regiunea Asiatică și Mongolă. Prin Mesopotamia, vechii ciobani și câinii lor ciobănești au ajuns în Grecia și în Roma antică, de unde s-au împrăștiat ulterior în întreg continentul. Se crede că regiunea Dierbent, actual teritoriul Daghestan (regiunea Caucaziană) a jucat un rol important în migrarea câinilor ciobănești. Astfel, putem să spunem că istoria câinilor Ciobănești Caucazian are cel puțin 2500 ani vechime. Regiunea Daghestan, fiind una particulară din punct de vedere geografic, social și istoric, a reușit să obțină o rasă unică de câini care să se potrivească perfect la caracteristicile zonei. Rasa a fost denumită Ciobănescul Caucazian. Dar zona Caucaziană diferă din perspectivă climatică și a condițiilor geografice. În zonele muntoase izolate, erau apreciați câinii alerți, agresivi și protectori. Astfel, având caracteristicile fizice necesare, acești câini au

 Nume: Ciobănesc Caucazian

Originea:  Regiunea Caucaziană

Grupa: Câini ciobănești

Inaltime: Femelă/Mascul 60 – 73 cm

Greutate: între 45 și 100 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: toate culorile, exceptând negrul

Temperament:  Nu este un câine de apartament, fiind un câine de dimensiuni mari, aceștia au nevoie de mult spațiu pentru a-și consuma energia. Curtea trebuie să fie îngrădită bine pentru că nu vă doriți să scape și să înceapă să urmărească persoanele despre care cred că le-au călcat proprietatea.

Dresaj:  Având în vedere cât sunt de mari, dacă sunt scăpați de sub control, nu veți mai reuși să îi faceți să vă asculte. Dresajul ar trebui să înceapă cel mai târziu la vârsta de 7 – 8 luni.

Caracteristici distinctive: Are o constituție armonioasă, mare, puternică, cu un sistem osos generos și cu o musculatură puternică. Blana de pe cap și picioare ar trebui să fie mai scurtă și mai deasă. Coada este acoperită în totalitate cu blană densă și groasă.

fost creați pentru a se apăra de doi inamici: lupii și străinii. Cele două trăsături principale pe care câinii le-au obținut de la acești doi inamici au fost agresivitatea și ura față de străini. Acești câini au fost învățați de-a lungul timpului să fie atenți cu persoanele din arealul lor și să vadă orice persoană străină ca fiind o prezență rea. Această agresivitate față de străini i-au făcut să fie niște paznici de invidiat în lumea canină. Pe de altă parte, de-a lungul lungilor călătorii alături de turmele de vite sau oi, câinii Ciobănești Caucazieni erau complet izolați în ceea ce privește contactul cu alte persoane în afară de ciobanul lor. Acest aspect a contribuit la creșterea loialității câinelui față de stăpân, fiind recunoscuți ca o rasă de câini care se atașează de o singură persoană. Câinii crescuți în zonele înalte au fost nevoiți să își dezvolte o cutie toracică mai mare din cauza aerului rarefiat. Frigul i-a obligat să își dezvolte o blană călduroasă, iar terenul dificil i-a făcut să aibă picioarele mai scurte și corpul mai lung. Mediul în care acest câine a fost dezvoltat a dus la crearea unui câine Ciobănesc Caucazian incredibil de adaptabil la diverse condiții. Astfel, drumurile lungi și extrem de dificile pe care le făcea alături de turme au dus la crearea abilității de conservare a energiei. Condițiile de viață dificile și lipsa hranei i-a obligat să învețe să folosească fiecare moment disponibil pentru a se odihni și pentru a-și reface energia. Câinele Ciobănesc Caucazian modern urmează niște reguli bine definite: se plimbă la pas, nu le place să se joace și preferă să stea întinși. Mănâncă foarte puțin și beau puțină apă. În același timp, acești câini sunt recunoscuți pentru abilitatea lor de atacuri fulger din poziția culcat, după care să revină rapid în aceeași poziție. Undeva în perioada anilor 1900, statul comunist USSR a început să folosească câini din rasa Ciobănesc Caucazian ca și gardieni pentru prizonierii din lagăre. În anii 1960, Germania de Est a folosit rasa pentru patrulare de-a lungul zidului Berlinului. În 1989, la căderea zidului, mai bine de 7000 de câini de patrulare au fost dispersați și oferiți familiilor care și-au dorit un astfel de câine.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Ciobănes Caucazian are o constituție armonioasă, mare, puternică, cu un sistem osos generos și cu o musculatură puternică. Dimorfismul sexual este evident la această rasă, unde masculii sunt impozanți, masculini, cu capul mare, comparativ cu femelele.
Corp:Înălțimea acestui câine este intre 60 -70 cm pentru femele și 63 – 73 cm pentru masculi. Greutatea se situează între 45 – 100 kg pentru masculi și 35 – 80 kg pentru femele. Spatele îi este drept, larg și ferm. Pieptul îi este lung, larg, cu coaste bine depărtate. Picioarele îi sunt musculoase. Mersul îi este libertin, elastic, cu o putere de tracțiune mare în picioarele din spate. Mersul la trap este cel mai natural pentru câine.
Cap:Capul îi este mare, masiv și lat în zona obrajilor. Craniul îi este de asemenea masiv și larg, cu fruntea aproape dreaptă. Stopul este vizbil, dar nu destul de bine marcat. Nasul este negru, mare. Botul este larg și adânc, ascuțit ușor înspre nas.
Urechile:Sunt de mărime medie, groase, de formă triunghiulară, așezate depărtat una de cealaltă și destul de sus pe cap. Partea interioară a urechii este căzută înspre obraji. În mod tradițional, în țara de origine, urechile îi sunt tăiate.
Ochii:Sunt de dimensiune medie, de formă ovală, așezați nu prea adânc și plasați oblic și destul de departe unul de celălalt. Culoarea este situată într-o gamă variată de maro, de la închis la alună.
Coada:Este ținută curbată sau spirală. Când este în repaus este ținută în jos, iar când câinele este alert, coada poate să fie ținută deasupra spatelui.
Blana:Este dreaptă, aspră, cu o blană interioară bine dezvoltată. Lungimea blănii exterioare cât și a celei interioare nu ar trebui să fie mai mică de 5 cm. Blana de pe cap și picioare ar trebui să fie mai scurtă și mai deasă. Coada este acoperită în totalitate cu blană densă și groasă. Orice culoare plină sau pătată este acceptată, cu excepția negrului complet.

 

Personalitate:

Câinele din rasa Ciobănesc Caucazian este cunoscut ca fiind un câine inteligent, cu toate că poate să fie destul de încăpățânat și de dificil de citit câteodată. Un ciobănesc Caucazian este tot timpul în alertă, ascultă și privește tot timpul ce se întâmplă în jurul lui. Sunt foarte apreciați ca fiind câini de pază în multe părți ale lumii. Dacă sunt ținuți în casă, aceștia sunt niște câini calmi, blânzi și iubitori, dornici doar să fie parte din familie. Cu toate acestea, instinctele lor naturale de pază și protecție sunt foarte puternice, astfel că un câine Caucazian tinde să fie suspicios față de orice persoană pe care nu o cunoaște și același lucru poate să fie spus și despre orice câine pe care îl vede pentru prima dată. Sunt cunoscuți ca fiind foarte temperați și de încredere. Sunt foarte rapizi și au niște simțuri foarte bine dezvoltate. Câinii Caucazieni ajung greu la maturitate, lucru care trebuie să fie avut în vedere atunci când se începe dresajul. Nu este un câine pentru persoanele care nu au mai avut câini, pentru că trebuie să li se înțeleagă nevoile foarte bine. Din păcate, mulți crescători nu realizează cât de mari cresc acești câini, alegând de multe ori să îi abandoneze. Sunt niște câini sociabili și care se înțeleg bine cu animalele alături de care au crescut. În ceea ce privește natura lor jucăușă, pentru că ajung la maturitate abia în jurul vârstei de 3 ani, acești câini vor dori mereu să se joace cu voi. Este ideal să îi învățați să se joace afară, nu în casă. Nu este un câine de apartament, fiind un câine de dimensiuni mari, aceștia au nevoie de mult spațiu pentru a-și consuma energia. Curtea trebuie să fie îngrădită bine pentru că nu vă doriți să scape și să înceapă să urmărească persoanele despre care cred că le-au călcat proprietatea. În general nu suferă de anxietate din cauza separării, cu condiția să nu fie lăsat foarte mult timp singur. Sunt niște câini care latră de plăcere, iar vocea lor este una joasă, gravă. Dacă aveți vecini sensibili, atunci acest lucru ar putea să fie o problemă. Le place să înoate și se vor arunca în apă ori de câte ori au ocazia, mai ales în zilele călduroase de vară.

Dresaj

Câinii din rasa Ciobănesc Caucazian sunt inteligenți, dar încăpățânați, motiv pentru care trebuie să începeți dresajul devreme. Trebuie să îi arătați cine este liderul în casă și faptul că trebuie să își cunoască locul în ”haită”. Având în vedere cât sunt de mari, dacă sunt scăpați de sub control, nu veți mai reuși să îi faceți să vă asculte. Dresajul ar trebui să înceapă cel mai târziu la vârsta de 7 – 8 luni. Mai puteți să îi duceți în clase de dresaj pentru căței, care îi va ajuta să cunoască și alți căței, lucru foarte important din punct de vedere al socializării.

Toaletaj:

Câinele din rasa Ciobănesc Caucazian are o blană dublă, formată dintr-una interioară și una exterioară. Pentru a menține această blană sănătoasă, trebuei să îl periați de cel puțin două ori pe săptămână. O dată pe an, câinele Caucazian trece printr-o perioadă de schimbare masivă a blănii. În această perioadă, băile calde și periajul des este indicat pentru a-l ajuta să treacă mai repede aceste momente neplăcute atât pentru câini, cât și pentru voi.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Ciobănesc Caucazian este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distrofia corneană reprezintă o afecțiune progresivă moștenită a ambilor ochi. Corneea, stratul exterior al ochiului este cel mai afectat. Există trei tipuri de distrofie corneană, în funcție de locația în care este identificată: epiteliul cornean, stromale cornean și endoteliul cornean;

– seboreea uscată apare ca bucăți de piele (mătreață) în zona capului și a urechilor. Zonele bolnave trebuie spălate cu săpun medicinal iar mâncarea să conțină proteine și cât mai puține grăsimi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din rasa Vizsla

Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Vizsla a fost folosită de către vânătorii nomazi Maghiari, care îi trimiteau să sperie păsările pentru vânătoare, alături de ulii. De asemenea, aceștia erau folosiți pentru a găsi și a trimite păsările sau alte animale în capcanele pregătite de vânători. Câinii Vizsla erau folosiți de către baronii locali atât ca și câini de vânătoare, cât și ca și companioni. Odată cu apariția armelor de foc, tipul de câini necesari pentru vânătoare s-a schimbat înspre unii care erau mai rapizi, dar destul de invizibili încât să nu sperie prada, cu un nas foarte bun pentru urmărit, o vedere foarte bună, precum și capacitate mare de a aduce prada. Majoritatea istoricilor canini consideră că strămoșii câinelui Vizsla includ cel mai probabil Câinele de vânătoare Transilvănean, precum și Câinele Galben Turcesc, care sunt astăzi dispăruți. De asemenea, se consideră că Vizsla Unguresc precede câinele de vânătoare German, Weimaraner, cu toate că unii consideră că Vizsla provine dintr-o încrucișare între Weimaraner și alte rase de pointer. La finalul anilor 1800, câinele din rasa Vizsla a fost aproape de extincție. Un studiu făcut asupra numărului de câini Vizsla existenți în Ungaria a arătat că doar doisprezece câini Vizlsa rămăseseră în țară în acea perioadă. Acest lucru a dus la eforturi concentrate pentu a salva și a repune pe picioare această frumoasă rasă.

 Nume: Vizsla

Originea:  Ungaria

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 53 – 58 cm, Mascul 55 – 61 cm

Greutate: Între 20 – 30 kg

Speranta medie de viata: până la 11 – 13 ani

Culoare: auriu ruginiu

Temperament:  Le face plăcere să aibă timp pentru a se apropia mai mult de oamenii la care ține, dar apreciază foarte mult și să aibă oportunitatea de a fi nevoit să gândească atunci când trebuie să facă un exercițiu. Anxietatea cauzată de separare este foarte comună în cazul câinilor Vizsla

Dresaj:  Sesiunile ar trebui să fie conduse cu ajutorul bunătăților și a recompenselor, iar dacă nu vă va asculta, puteți să arătați o doză de fermitate în raport cu el.

Caracteristici distinctive: Coada îi este scurtă, moale, densă și așezată aproape de corp, fără să prezinte o blană interioară lânoasă. Culoarea este în general auriu ruginiu în mai multe variante.

Persoanele care consideră că această rasă provine din rasa Weimaraner susțin teoria că rasa Vizsla a fost încrucișată cu alte rase de pointeri în acea perioadă, cu scopul de a ajuta la revenirea rasei. Autoritățile Ungare refuză să creadă și să accepte această teorie. La fel ca multe alte rase, Vizsla a avut parte de un declin rapid în număr în timpul celor două războaie mondiale, fiind din nou în pragul exctincției. Câțiva iubitori ai rasei au refuzat să lase rasa să dispară și au luat cu ei acești câini când au fugit din țară înainte ca Rusia să își înceapă ocupația în 1945. Alți câini Vizsla au supraviețuit în Turcia, Cehoslovacia și în Sudul Rusiei. Primii câini Vizsla au ajuns în America de Nord în anii 1950. Un club american a fost fondat în anul 1954. Rasa Vizsla a fost recunoscută de către AKC în anul 1960. Primul câine care a fost de trei ori campion AKC a fost un Vizsla, un titlu obținut la ascultare și conformare. De asemenea, primul câine care a fost de cinci ori campion la ascultare, agilitate, teren, vânător, a fost tot un Vizsla. Câinele Vizsla de astăzi este foarte competitiv în toate disciplinele, incluzând aici conformarea, testele de vânătoare, ascultarea, agilitatea și testele de câmp. Au fost folosiți și în arheologie, dar și în operațiuni de căutare și salvare, fiind recunoscuți pentru eforturile lor din Septembrie 11, 2001. Sunt foarte ușor de dresat și au fost utilizați ca și câini de terapie, de ghidare, de serviciu, pentru vamă și în operațiuni de căutare și salvare.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinii din rasa Vizsla sunt câini de mărime medie, cu blana scurtă, niște câini de vânătoare excelenți. Au o constituție robustă, iar blana le este de culoare auriu ruginiu înspre maro. Sunt agili și energici, niște câini puternici cu o rezistență foarte bună.
Corp:Masculii au o înălțime situată între 55 și 61 cm, în timp ce femelele au o înălțime situată între 53 și 58 cm. Greutatea este între 20 și 30 kg. Gâtul îi este puternic, muscular, de lungime medie. Corpul îi este puternic și bine proporționat și cu un aspect pătrat.
Cap:Craniul este destul de larg între urechi, cu o linie mediană coborând înspre frunte. Stopul dintre craniu și bot este moderat. Botul este de lungime egală sau chiar mai scurt decât craniul atunci când este văzut din profil. Nasul are culoarea blănii.
Urechile:Sunt fine, mătăsoase și destul de lungi, cu vârfurile rotunjite. Sunt așezate destul de jos pe craniu și atârnă aproape de obraji.
Ochii:De mărime medie iar culoarea acestora ar trebui să fie aceeași cu culoarea blănii.
Coada:Este așezată ușor sub nivelul spatelui, mai groasă la rădăcină și stopată la aproximativ o treime din mărime. În mod ideal, aceasta ar trebui să ajungă la nivelul încheieturilor, iar când este în mișcare, ar trebui să fie ținută orizontal, nicidecum vertical sau curbat deasupra spatelui.
Blana:Îi este scurtă, moale, densă și așezată aproape de corp, fără să prezinte o blană interioară lânoasă. Culoarea este în general auriu ruginiu în mai multe variante.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Vizsla sunt niște câini care vor să fie în jurul oamenilor în fiecare minut al zilei. Acest tip de atașament se datoarează în principal rădăcinilor de câini de vânătoare pe care acest câine le are. Pe câmpul de vânătoare, nu se îndepărtează prea mult de vânător, cu care creează o puternică conexiune. Câinii Vizsla sunt perfecți pentru familiile care au un stil de viață activ. Vânătorii pot să îi utilizeze pentru a urmări și a scoate la iveală prada, iar dacă este ținut acasă, acesta este un companion excelent pentru bicicletă, hiking și alergare. Sunt destul de ușor de dresat, fiind perfecți pentru familiile active, cărora le place să iasă în aer liber. Câinii din rasa Vizsla au nevoie de cel puțin o oră de activități susținute în fiecare zi pentru a-și menține tonusul și sănătatea la un nivel ridicat. Dacă nu au parte de activitate susținută, acești pot să devină distructivi și anxioși. Fuga în curtea din spatele casei este o opțiune, dar de obicei acești câini au nevoie de un scop. Acest scop poate să fie de exemplu căratul unui rucsac atunci când aleargă alături de voi. Câinii Vizsla preferă ca toate exercițiile să fie susținute alături de persoana pe care o iubește. Acești câini se descurcă excelent în activitățile organizate, cum ar fi munca de câmp, agilitate, urmăritul prăzii. Le face plăcere să aibă timp pentru a se apropia mai mult de oamenii la care ține, dar apreciază foarte mult și să aibă oportunitatea de a fi nevoit să gândească atunci când trebuie să facă un exercițiu. Anxietatea cauzată de separare este foarte comună în cazul câinilor Vizsla. Acești câini au nevoie de oameni în jurul lor tot timpul, în caz contrar vor deveni depresivi și anxioși, ceea ce se traduce prin mestecat distructiv, urlat și lătrat excesiv. Înainte de pleca pentru o perioadă mai lungă de timp, asigurați-vă că și-a primit porția de exerciții care să îi ajungă până vă întoarceți. Cel mai indicat este ca un câine Vizsla să trăiască într-o casă în care cineva este tot timpul prezent, fie că este o fermă sau o casă în care cineva este tot timpul acolo. Sunt niște câini gălăgioși. Vor lătra, urla, se vor plânge și vor face tot timpul zgomote de-a lungul zilei. Dacă vă doriți un câine silențios, Vizsla nu este pentru voi. Sunt predispuși la lătrat excesiv, ceea ce înseamnă că este indicat să îl dresați în acest sens.

Dresaj

Câinii din rasa Vizsla sunt relativ ușor de dresat, dar unii dintre ei pot să fie destul de încăpățânați. Pentru a obține rezultate bune trebuie să începeți dresajul cât mai devreme și trebuie să fiți pregătiți să arătați un lidership calm și asertiv tot timpul. Nu sunt câini dominanți, dar câinii Vizsla au tendința de a testa limitele, mai ales atunci când nu își primesc doza de exercițiu. Sesiunile ar trebui să fie conduse cu ajutorul bunătăților și a recompenselor, iar dacă nu vă va asculta, puteți să arătați o doză de fermitate în raport cu el. Odată ce câinele Vizsla a învățat comenzile de bază, puteți să treceți la comenzi mai avansate. Socializarea ar trebui să fie parte din regimul de dresaj, pentru că un câine Vizsla poate să fie prea protector cu familia sa. Dacă are o personalitate ușor de gestionat, acest câine poate să fie un câine de terapie excelent.

Toaletaj:

Câinii din rasa Vizsla sunt destul de ușor de îngrijit. Nu are un miros puternic de câine și are nevoie de un periaj săptămânal cu o perie de cauciuc pentru a-i îndepărta firele de păr moarte. Nu are nevoie să fie îmbăiat foarte des, dar atunci când o faceți este indicat să folosiți un șampon special pentru câini.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Vizsla este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii,

– cherry eye (cireașa din ochiul câinelui) se manifestă ca o umflătură roșie la nivelul ochiului, denumită prolapsul pleoapei a treia. Apariția acestei umflături se datorează faptului că spre deosebire de oameni, câinele are trei pleoape. Cea de-a treia este ascunsă în unghiul intern al ochiului;

– urolitiaza este o boală întâlnită destul de frecvent, în urma căreia la nivelul aparatului urinar se formează unele concrețiuni minerale care sunt eliminate prin urină. Acestea port să producă leziuni la nivelul căilor urinare, ceea ce duce la dureri puternice în timpul urinării.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Azawakh

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Azawakh face parte din categoria câinilor de vânătoare, având foarte bine dezvoltată capacitate de a lua urma vânatului. Este o rasă de tip Afro-Asiatică, originară din Mali, Nigeria și Burkina Faso. Fiind crescuți în zona Sahel din deșertul Sahara, acești câini au fost denumiți după Valea Azawakh, care înseamnă ”pământul de la nord”. Sunt paznicii, vânătorii și companionii triburilor de Tuaregi, precum și alte triburi din sudul Sahelului. Rasa a fost importată pentru prima dată în Iugoslavia la începutul anilor 1970 de către Dr Pecar, un diplomat Yugoslav, care muncea în Burkina Faso. Câinii aceștia nu puteau fi cumpărați, motiv pentru care dr Pecar a primit masculul său ca și dar de la nomazi. Mai târziu a obținut și o femelă Azawakhs după ce și-a oferit serviciile de vânător, omorând un elefant care teroriza tribul. Soldații francezi, precum și civilii au jucat de asemenea un rol important în exportul acestor câinii în Europa. Câinii Azawakh și-au făcut debutul în America la jumătatea anilor 1980. Primii pui au fost obținuți în 31 Octombrie 1987, de către Gisela Cook-Schmidt. Acești primi câini Azawakh Americani au fost de culoare roșie sau maro și cu pete albe. Primii câini pătați au ajuns în America în anul 1989, iar primii pui pătați obținuți au fost în 27 Noiembrie 1990 de către Deb Kidwell. La jumătatea anilor 1990, un mascul parțial colorat a fost importat din Burkina Faso. Istoria în cadrul showurilor de profil a început imediat ce câinii Azawakh au

 Nume: Azawakh

Originea:  Mali, Nigeria, Burkina Faso

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 58 – 68 cm, Mascul 63 – 73 cm

Greutate: între 15 și 25 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 13 ani

Culoare: culoarea nisipului, roșu închis cu pete albe

Temperament:  Nu sunt câini care să se lipească de oameni. Sunt mulțumiți în general să știe că sunt alături de familia lor și nu au nevoie de foarte mult contact fizic. Câinii Azawakhs sunt atenți și protectivi cu familia lor și cu proprietatea în care trăiește.

Dresaj:  Pedepsele sau alte metode mai dure nu vor ține la acest câine mândru și independent. Începeți să dresați câinele încă de când este mic, dacă se poate din prima zi de când ajunge acasă. Chiar și la opt săptămâni este capabil să absoarbă tot ceea ce îl învățați.

Caracteristici distinctive: Structura sa osoasă, precum și cea musculară este ușor vizibilă sub pielea fină și întinsă. Acest câine are un corp dreptunghiular dar cu latura mai lungă pe verticală datorită picioarelor sale. Mersul acestui câine denotă agilitate și ușurință.

ajuns în Europa. Au fost prezentați pentru prima dată la începutul anilor 1970 ca și varietate pentru rasa Sloughi. În 1 Ianuarie 1981, au fost acceptați ca și rasă bona fide și au fost denumiți ”Sloughi-Azwakhs”. În anul 1986, câinii din rasa Azwakh au fost recunoscuți ca și rasă unică, moment în care s-a renunțat și la cuvântul Soughi din denumirea rasei. În America, câinii Azawakh sunt recunoscuți de către United Kennel Club, de International All Breed Kennel Club of America, de States Kennel Club, de American Rare Breed Association și de multe alte cluburi. Până în anul 2011, rasa de câini Azawakh a reușit să avanseze până la grupa Diverse, putând să participe la toate evenimentele permise pentru această grupă. Asociația Americană Azawakh este clubul părinte al acestei rase în America. Din păcate, în cadrul showurilor de profil, această rasă poate să fie prezentată doar în culorea nisipului, roșu închis și pătat. Orice altă culoare înseamnă descalificare. Istoria lor ca și câini pentru scenă este încă la începuturi, dar trebuie să i se recunoască prezența sa regală.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Azawakh este un câine elegant, cu picioare lungi, ceea ce lasă impresia de o finețe exemplară. Structura sa osoasă, precum și cea musculară este ușor vizibilă sub pielea fină și întinsă. Acest câine are un corp dreptunghiular dar cu latura mai lungă pe verticală datorită picioarelor sale. Mersul acestui câine denotă agilitate și ușurință. Prezintă un anumit tip de elganță, elasticitate chiar și când atunci când merge la pas. Când este la galop, acest câine lasă impresia că plutește fără niciun efort deasupra solului.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime între 58 – 68 cm pentru femele și 63 – 73 pentru masculi. Greutatea este între 15 și 25 kg. Gâtul îi este lung, elegant și muscular, ușor arcuit. Spatele îi este drept și ușor ridicat înspre șolduri. Pieptul îi este bine dezvoltat ca și lungime și adâncime, dar fără să atingă nivelul genunchilor. Coastele îi sunt lungi, vizibile și ușor curbate în jos înspre stern.
Cap:Craniul îi este aproape drept, mai degrabă alungit. Lățimea craniului ar trebui să fie mai mică de jumătate din lungimea capului. Zona occipitală este pronunțată. Botul îi este lung, drept și ușor ascuțit. Culoarea nasului este asemănătoare cu culoarea blănii.
Urechile:Sunt așezate destul de sus. Fiind destul de largi la bază, urechile sunt mereu căzute aproape de craniu. Forma lor este de triunghi, cu vârful ușor rotunjit. Baza urechilor crește atunci când câinele este atent.
Ochii:Au forma de migdală și sunt destul de mari. Culoarea ochilor este asemănătoare cu culoarea blănii.
Coada:Este așezată jos, fiind subțire, alungită și ascuțită. Lungimea cozii ar trebui să fie până sub genunchi. Este acoperită cu același tip de păr ca și pe restul corpului. Este ținută în jos, cu vârful ușor ridicat.
Blana:Părul este scurt, ajungând aproape să nu aibă deloc în zona burții. Culoarea este în general cea a nisipului sau roșu închis, cu pete albe. Este acceptată și varianta pătată.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Azawakh se atașează puternic de o singură persoană sau familie, arătându-le doar acestora că este afectuos, blând și jucăuș. Puii trebuie să fie plasați în case încă de la o vârstă fragedă pentru a se adapta la acest mediu. Pentru un câine mai în vârstă care trebuie să facă o astfel de schimbare poate să fie mult mai dificil. Nu sunt câini care să se lipească de oameni. Sunt mulțumiți în general să știe că sunt alături de familia lor și nu au nevoie de foarte mult contact fizic. Câinii Azawakhs sunt atenți și protectivi cu familia lor și cu proprietatea în care trăiește. Majoritatea câinilor de vânătoare nu au acest instinct de protejare, dar Azawakh vor lătra la orice străin, vocea lor fiind destul de intimidantă. Persoanele care nu fac parte din familie vor fi întâmpinate cu o atitudine care variază de la indiferență la o ușoară prietenie. Oricât de multă socializare ar primi, câinele din rasa Azawaks nu va fi niciodată prieten cu oricine îi iese în cale. Nu este stilul său. Este un câine rezistent, cu o toleranță ridicată la durere. Este dificil de văzut dacă un câine Azawakh a fost rănit sau este bolnav. Trebuie din când în când să îi verificați cu atenție corpul pentru a nu avea vreo unghie scoasă, vreo tăietură sau orice altfel de rană care ar face pe oricare alt câine să plângă și să urle neîncetat. Cu toate că este ideal să aveți o curte închisă cu un gard, câinele din rasa Azawakh nu va face exerciții de unul singur. Este necesar să îl duceți la o alergare de jumătate de oră sau chiar o plimbare pentru a vă asigura că își va menține corpul muscular și elegant. După această ieșire, va fi mai mult decât încântat să stea liniștit pe canapea tot restul zilei. Câinii Azawakhs au un instinct natural de a urmări prada. Dacă vreți să stea cuminți în jurul altor câini sau a pisicilor, aceștia trebuie să fie crescuți împreună de la o vârstă fragedă. Chiar și așa, nu este indicat să îi lăsați singuri, nesupravegheați. Trebuie totuși să țineți cont de faptul că un câine Azawakh care se înțelege bine cu câinii și pisicile din curtea voastră nu va face la fel cu animalele din curtea vecinului. Copiii care aleargă în apropierea acestui câine pot de asemenea să fie urmăriți. Un câine Azawakh care a pus ochii pe o pradă are doar un singur gând în minte și va face tot posibilul pentru a prinde acea pradă. Are o viteză impresionantă și o rezistență de invidiat.

Dresaj

Câinii din rasa Azawakh sunt foarte inteligenți și învață foarte repede. Trebuie să fie dresați cu ajutorul mesajelor și recompenselor pozitive. Pedepsele sau alte metode mai dure nu vor ține la acest câine mândru și independent. Începeți să dresați câinele încă de când este mic, dacă se poate din prima zi de când ajunge acasă. Chiar și la opt săptămâni este capabil să absoarbă tot ceea ce îl învățați. Nu așteptați până ajunge să aibă 6 luni pentru a începe dresajul pentru că va fi deja mult prea încăpățânat și independent. Dacă este posibil, trebuie să îl duceți la clase de dresaj începând cu săptămâna 10. De asemenea, socializarea ar trebui să fie cuvântul de bază în cazul acestui câine. Trebuie să țineți cont și de faptul că multe astfel de clase de dresaj cer ca toți câinii să fie cu vaccinurile la zi – ceea ce de altfel recomandă și medicii veterinari. Pe lângă dresajul formal, puteți să începeți să vă dresați câinele acasă și să îl expuneți în multe situații de socializare. Vorbiți cu crescătorul de câini, descrieți-i exact ceea ce vreți să obțineți de la câinele vostru și dacă este posibil, solicitați-i asistență în alegerea unui cățel. Crescătorii văd cățeii în fiecare zi și pot să facă recomandări bazate pe stilul și personalitatea voastră.

Toaletaj:

Dacă vreți să aveți un câine cu o blană care este ușor de îngrijit, atunci câinele din rasa Azawakh este exact ceea ce aveți nevoie. Necesită o periere săptămânală și o baie ocazională dacă se aruncă în ceva murdar.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Azawakh este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

pestele in hrana animalelor de companie

Cum deosebim peștele “bun” de peștele “mai puțin bun” din hrana uscată a animalelor de companie.

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Hrana uscată, bobițele, cronțănele sau oricum o numim, hrana uscată este din ce în ce mai folosită pentru animăluțele noastre. Aroma, compoziția, sursa de proteină diferă de la o marcă la alta.

Principalele componente pentru hrana de pește sunt:

Făina de pește

Făina de pește este o pulbere fină și uscată, formată prin topirea și măcinarea atât a peștelui întreg, cât și a oaselor și organelor comestibile din pește procesat. Aceasta poate fi listata în mai multe moduri, cu sau fără speciile de pește utilizate. De exemplu, făina din carne de cod ar putea fi numită “făină de pește“, “făină de pește oceanic”, “făină de pește alb”, “făină de cod”, “cod deshidratat” sau “cod uscat”. Făina de pește are de obicei un miros puternic, pe care câinii îl iubesc, însă proprietarii, mai puțin.

Cât de mult afectează procesul de preparare, calitatea nutrițională a peștilor este o chestiune de dezbatere, dar majoritatea nutriționiștilor sunt de acord că este puțin probabil ca făina de pește să fie la fel de benefică din punct de vedere nutrițional pentru câini ca ingredientele de pește proaspăt.

Este totuși o sursă excelentă de aminoacizi naturali, bio-adecvați (blocurile de proteine), grăsimi și anumite minerale și vitamine. Mai mult decât atât, deoarece făina de pește are în jur de 5-7% apă, este mult mai concentrată decât peștele proaspăt (care conține aproximativ 70% apă) și, prin urmare, este nevoie de mult mai puțină, cantitativ. De exemplu, 20% din pește proaspăt ar echivala doar cu aproximativ 6,5% făină de pește. Acesta este un aspect important atunci când se compară conținutul de carne al alimentelor uscate pentru câini. Făina de pește uleios (spre deosebire de peștele alb) conține, de asemenea, uleiuri de pește abundente, inclusiv omega-3 și omega-6.

ATENȚIE! Dacă specia de pește nu este menționată, termenul general “făină de pește” înseamnă că ar putea să provină din orice combinație de specii de pești. Termenii generali sunt adesea utilizați de către producătorii de alimente pentru câini, în loc de a numi fiecare ingredient, fie pentru că rețeta se schimbă regulat fie pentru că denumirea ingredientelor ar putea să nu fie la fel de atrăgătoare pentru client.

Antioxidanții trebuie adăugați la făina de pește în timpul producției, pentru a preveni râncezirea. Acești antioxidanți pot fi naturali (cum ar fi vitamina E, vitamina C și ulei de rozmarin) sau artificiale. În cazul antioxidanților artificiali, cele mai frecvent întâlnite sunt substanțele chimice foarte controversate și potențial dăunătoare BHT, BHA și galatul de propil.

 Deoarece antioxidanții sunt adăugați la făina de pește la fabrica de pește, cu mult înainte de a ajunge la fabrica de alimente pentru câini, producătorul de hrană nu este obligat să le declare pe etichetă. De fapt, un produs alimentar poate conține orice ingredient care a fost pre-tratat cu aditivi artificiali de către furnizorii de ingredient, iar producătorul de hrana poate spune în mod legal că alimentele respective nu au ” aditivi artificiali” atâta timp cât nu el îi adaugă! Din acest motiv, este întotdeauna important să căutați alimente care să fie garantat “fără aditivi artificiali” (mai degrabă decât “fără ingrediente artificiale adăugate”) sau, dacă aveți vreo îndoială, să întrebați direct producătorul.  

Uleiul de pește 

Uleiul de pește provine din prelucrarea peștelui uleios: tonul, sardinele, somonul și macroul. Pe lângă furnizarea de energie, uleiul de pește conține uleiuri esențiale omega-3 și omega-6, care au beneficii de sănătate pe scară largă. Uleiul de pește a fost recomandat pentru prevenirea și tratarea unor serii de probleme de sănătate, inclusiv a problemelor articulare, a afecțiunilor cutanate, a bolilor cardiovasculare și chiar a cancerului. Uleiul de pește este, de asemenea, bogat în mai multe vitamine, inclusiv vitaminele A, B3 și D.

Peștele proaspăt 

Peștele proaspăt este o sursă de proteine ​​extrem de hrănitoare și gustoasă pentru câini. Poate fi făcut din orice parte a oricărui pește, dar constă de obicei din resturile de pește de calitate, cum ar fi viscerele, care sunt tocate într-o pastă fină înainte de a fi adăugată la alimente. Toți peștii, dar în special peștii grași, cum ar fi tonul, macroul, heringul și somonul, conțin uleiuri de pește, care au un conținut ridicat de uleiuri esențiale. Peștele proaspăt este utilizat pe scară largă în hrana umedă pentru câini și devine tot mai popular în alimentele uscate. Atunci când se compară conținutul de pește al alimentelor uscate, este important să rețineți că, deoarece peștele proaspăt conține aproximativ 70% apă (comparativ cu doar 8% din făina de pește), acesta este mult mai puțin concentrat din punct de vedere nutrițional decât alimentația și este necesară o cantitate mai mare. De exemplu, pentru a asigura aceleași niveluri de proteine ​​și grăsimi ca și cu făina de pește de 20%, un produs alimentar uscat ar avea nevoie de 72% pește proaspăt!

ATENȚIE!

Pește și derivate din pește

CE definește “pește și derivate din pește” ca “pește sau părți de pește, proaspete sau conservate printr-un tratament adecvat și derivate din prelucrarea lor”.

Deși termenii prin care sunt listați pe etichetă atrag o mulțime de critici, trebuie remarcat faptul că acestea nu indică neapărat prezența ingredientelor de grad scăzut. Peștele și produsele derivate din pește, de exemplu, cuprind toate produsele din pește, de la cele mai bune până la cele mai rele. De exemplu, unii producători de alimente bune folosesc termeni generali pentru a nu renunța la formula lor secretă, iar unele produse alimentare importate enumeră pește de înaltă calitate ca “pește și derivate din pește” doar pentru că legile sau obiceiurile din țara lor de origine sunt diferite . La capătul opus al scalei, termenul poate fi utilizat pentru derivatele de pește foarte scăzute, inclusiv unele care sunt foarte sărace din punct de vedere nutrițional. De asemenea, deoarece tipul de pește nu este specificat, producătorii care folosesc acest termen pot să își schimbe sursa de pește între loturi, în funcție de ceea ce este disponibil în acel moment.

Deoarece este imposibil să știm cu siguranță sursa și specia de pește, sugerăm să se evite alimentele cu acest ingredient. Acest lucru este deosebit de important în cazul în care câinele dumneavoastră este predispus la intoleranță dietetică, deoarece identificarea și eliminarea ingredientelor problematice este imposibilă dacă nu știți exact cu ce hrăniți.

Ingredientele din hrana animalelor de companie. Carnea proaspătă și făina de carne.

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Carne proaspătă (Fresh meat)

Este un ingredient cu valoare nutritivă ridicată și o sursă de proteină foarte palatabilă. În general, conține organe animale (organele interne și țesuturile adiacente), care sunt rezultate în urma abatorizării. Deși nu reprezintă ceea ce ne-am gândi că înseamnă carne proaspătă, rămâne un ingredient natural și cu o calitate crescută pentru hrana câinilor.

Făina de carne (Meat Meal)

Majoritatea oamenilor sunt destul de surprinși când văd pentru prima dată făina de carne. Este o pulbere fină și uscată, maro, care, timp de mulți ani, a constituit coloana vertebrală a industriei alimentare de hrană uscată pentru animale. Aceasta poate fi listată în mai multe moduri, cu sau fără sursa de animale. De exemplu, făina de carne de pui ar putea fi denumită “făină de carne”, “făină de pui”, “pudră de carne de pui”, “pui deshidratat” sau “pui uscat”.

Făina din carne se face din părțile de animal care nu sunt consumate de oameni. Aceasta ar putea fi de până la o treime la jumătate din animalul original și, în general, include carne reziduală, organe comestibile, țesuturi conjunctive și, în unele cazuri, oase. Conform regulamentelor britanice privind hrana pentru animale, faina de carne “ar trebui să fie practic lipsită de păr, pene, corn, copite și piele și conținutul stomacului și viscerelor”.

Procesul prin care se creează făina de carne (și multe alte subproduse de origine animală) se numește randare (rendering). Mai întâi, materiile prime animale sunt măcinate și fierte, de obicei cu abur, pentru o perioadă de 40 până la 90 minute, la temperaturi de aproximativ 115 până la 145 ° C. Umiditatea este îndepărtată și presiunea este aplicată pentru a separa grăsimile topite de proteinele și substanțele osoase. Gătitul ucide toate microorganismele și paraziții. După gătirea și separarea grăsimilor, amestecul este prelucrat suplimentar, prin îndepărtarea umezelii și măcinarea suplimentară, pentru a forma pulberea.

Cât de mult procesul de randare afectează calitatea nutrițională a cărnii este o chestiune de dezbatere, dar majoritatea nutriționiștilor sunt de acord că este puțin probabil ca făina de carne să fie la fel de benefică pentru câini ca și ingredientele din carne proaspătă.

Totuși, este o sursă excelentă de aminoacizi naturali, bio-adecvați (blocurile de proteine), grăsimi și anumite minerale și vitamine. Mai mult decât atât, deoarece făina de carne este doar în jur de 5-7% apă, este mult mai concentrată decât carnea proaspătă (care conține aproximativ 70% apă) și, prin urmare, este nevoie de mult mai puțină cantitativ. De exemplu, carnea proaspătă de 20% ar echivala doar cu o masă de carne de aproximativ 6,5%. Acesta este un aspect important atunci când se compară conținutul de carne al alimentelor uscate pentru câini.

Dacă animalul sursă nu este specificat, termenul general “făină de carne” înseamnă că ar putea să provină de la orice specie de “animal terestru cu sânge cald”. Termenii generali sunt adesea folosiți de către producătorii de alimente pentru câini, în loc de a se numi fiecare ingredient, fie pentru că rețeta se schimbă regulat, fie pentru că denumirea ingredientelor ar ține consumatorii departe.

Antioxidanții trebuie să fie adăugați la făina de carne în timpul producției sale, pentru a se preveni ca aceasta să râncezească. Acești antioxidanți pot fi naturali (cum ar fi vitamina E, vitamina C și ulei de rozmarin) sau artificiale. În cazul antioxidanților artificiali, cele mai frecvent utilizate în mesele din carne sunt substanțele chimice extrem de controversate și potențial nocive BHT, BHA și galatul de propil.

Problema principală este că, deoarece antioxidanții sunt adăugați la făina de carne de la instalația de prelucrare a cărnii cu mult înainte de a ajunge la fabrica de alimente pentru câini, producătorul nu are nevoie să le declare pe etichetă. De fapt, un produs alimentar poate conține orice ingredient care a fost pre-tratat cu aditivi artificiali de către furnizorii de ingrediente și producătorii pot spune în mod legal că alimentele lor nu au “aditivi artificiali” atâta timp cât nu ei îi adaugă! Din acest motiv, este întotdeauna important să căutați alimente care să fie garantate “fără aditivi artificiali” (mai degrabă decât “fără ingrediente artificiale adăugate”) sau, dacă aveți vreo îndoială, să întrebați direct producătorul.

 

Citește și

Tu știi să faci diferența între ingredientele bune și cele mai puțin bune? Pui sau pasăre?

Tu știi să faci diferența între ingredientele bune și cele mai puțin bune? Carnea roșie

ingrediente hrana animale de companie

Tu știi să faci diferența între ingredientele bune și cele mai puțin bune? Carnea roșie

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Glosar ingrediente formule de hrană – Carne roșie

Așa, da!

Vita (Beef) / Miel (Lamb) / Porc (Pork) / Iepure (Rabbit) / Vânat (Venison)

Carnea poate fi folosită în stare proaspătă – (fresh meat) (carne proaspătă de pui, dezosată, proaspăt preparată) sau semiprocesată – făina de carne (meat meal) (făina de vită/miel etc, carne de vită etc. uscată, carne de vită etc. deshidratată). Dacă pe etichetă este specificat doar: “vită – beef”, “miel – lamb, “porc – pork” etc. se referă, de cele mai multe ori, la forma proaspătă.

Deși calitatea cărnii de vită folosită în alimentele pentru animale de companie poate varia, ea este considerată, în general, ca sursă de carne ușor digerabilă și foarte gustoasă pentru câini. În trecut, unii producători de alimente pentru animale de companie au etichetat carnea de vită drept carne problematică pentru câini, dar dovezile solide sunt greu ignorat astăzi.               Carnea roșie, cum este carnea de vită, conține totuși niveluri mai ridicate de colesterol, care ar trebui să fie reduse la minimum, atunci când câinele are o istorie cu probleme de sănătate. Carnea roșie conține, de asemenea, niveluri mai mari de purine și alte minerale (mai ales în forma “masa – dinner”, datorită conținutului mai mare de os), care este de evitat la câinii cu afecțiuni urinare. 

Carnea de miel este o sursă de hrană excelentă pentru câini. Este foarte palatabilă și ușor de digerat. Carnea roșie, cum este și cea de miel, conține multe grăsimi (acizi grași- trans) și colesterol care trebuie administrați în cantitate mică dacă există probleme de sănătate. Carnea roșie conține și o cantitate mare de purine și minerale (în special la carnea preparată – meal – datorită conținutului crescut de oase) ce trebuie evitate dacă sunt probleme la nivelul tractului urinar.

Ca în cazul tuturor cărnurilor, calitatea mielului folosit în alimentele pentru animale de companie poate varia considerabil, astfel încât pentru mai multe detalii despre mielul găsit în hrana câinelui dvs., vă rugăm să contactați direct producătorul.

Deși, mult timp, carnea de porc a fost considerată, un ingredient problemă pentru câini, astăzi, este recunoscută ca o sursa de carne bună și foarte palatabilă. Cu toate acestea, utilizarea lui este destul de rară în hrana pentru animale. Acest lucru poate fi un avantaj pentru câinii cu predispoziție alergică la alte tipuri de carne (o proteină nouă nu poate genera alergii).

Carnea de porc, asemănător majorității mamiferelor, conține nivel crescut de purine și alte minerale (în special faină de carne din cauza conținutului de oase) și este bine să fie evitată în dieta animalelor cu probleme urinare.

Spre deosebire de alte tipuri de carne, cea de porc netratată termic poate conține un număr mare de paraziți. Hrana pe baza de carne de porc (uscată, gătită, conservată) din comerț, este lipsită de paraziți.

Deși calitatea cărnii de iepure poate varia, în general este considerată o carne excelentă pentru câini. Este o sursă de proteină foarte ușor de digerat și este bio-appropiate – asemănătoare cu hrana din mediul natural al câinilor.

Carnea de iepure este relativ rar folosită în rețetele de hrană. Fiind o proteină nouă pentru organismul majorității animalelor, este indicată pentru câinii cu sensibilitate la alte tipuri de proteină (o proteină nouă nu poate genera alergii).

Așa, nu!

Carne și derivate (Meat and Animal Derivatives)

În conformitate cu legislația europeană, carnea și derivatele animale sunt definite astfel: “Toate părțile cărnoase rezultate în urma abatorizării animalelor cu sânge cald, care trăiesc pe sol, poaspete sau conservate corespunzător, și toate produsele și derivatele rezultate din tranșarea carcasei sau părți din carcasă, ale animalelor cu sânge cald, care trăiesc pe sol”.

În mod clar, definiția este foarte ambiguă și nu ne dă niciun indiciu vis-a-vis de ce părți sau ce animale sunt folosite pentru obținerea acestui ingredient. Există și formule de calitate, care au specificate pe etichetă acest tip de ingredient; asta se poate explica prin ținerea secretă a rețetei, sau prin existența unor regulamente regionale diferite, însă nu trebuie să neglijăm faptul că necunoașterea părților animale, a calității acestora și a speciilor din care sunt obținute, fac hrana nesigură, mai ales pentru animalele cu o sensibilitate mai mare.

Făina de oase (Bone meal)

Se adaugă în hrană ca o sursă suplimentară de calciu și fosfor. Avându-se în vedere că, de cele mai multe ori, are origine mixtă și deci nu se știe de la ce tip de animal provine, este de evitat în cazul câinilor cu intoleranță la un anumit tip de carne.

Hidrolizat din proteine animale/Digest

Proteinele sunt formate din lanțuri lungi de aminoacizi. Prin utilizarea enzimelor și / sau acizilor pentru a efectua un proces numit hidroliză, aceste lanțuri pot fi împărțite în părțile componente ale acestora. Substanța rezultată, denumită acum hidrolizat de proteine, proteine ​​hidrolizate sau pur și simplu digest, este apoi uscată prin pulverizare pentru a forma o pulbere care poate fi utilizata in hrana animalelor de companie.

Prima și cea mai obișnuită utilizare este ca un intensificator de aromă, deoarece proteinele hidrolizate au tendința de a avea gust și miros foarte atractiv pentru câini. În al doilea rând, în timp ce anumite proteine ​​întregi ar putea declanșa răspunsuri alergice la câini, moleculele mult mai mici ale hidrolizatului proteic sunt complet nedetectate de sistemul imunitar, făcându-le ideale pentru câinii care sunt predispuși la alergii.

Și, în cele din urmă, hidrolizatul de proteine ​​oferă o sursă utilă de aminoacizi relativ ieftini, dar bio-adecvați. Cel mai adesea, hidrolizatul de proteine ​​se formează din “fluxurile laterale ale abatoarelor”, adică castoffs (resturi) din industria cărnii, care servesc perfect ca bază pentru hidroliză. Unele companii merg însă mult mai departe, folosind carne superioară, sau chiar animale întregi, pentru hidrolizatul de proteine.

Deși hidrolizatul de proteine ​​este util, acesta a atras critici, în special de la aceia care susțin că reacțiile acide / enzimatice folosite pentru a-l face nu sunt cu adevărat “naturale”. Un alt motiv de îngrijorare pentru unii se referă la faptul că glutamatul monosodic (MSG) poate rezulta în timpul defalcării hidrolitice a proteinelor. MSG este un stimulent foarte eficient al aromei, care poate determina câinii (și oamenii) să mănânce mult mai mult decât este sănătos și astfel să contribuie la creșterea epidemiei de obezitate a animalelor de companie. Atunci când se adaugă MSG în produsele alimentare, ca parte a unui hidrolizat de proteine, nu este necesar să fie declarat pe etichetă.

Ca și în cazul tuturor ingredientelor din carne, este întotdeauna mai bine să vă asigurați că speciile de animale sunt specificate. Acest lucru înseamnă că ingrediente precum “hidrolizat/digest din ficat de pui” sau “hidrolizatul de pește” sunt mult mai bune decât “digestul” sau “hidrolizatul de carne”.

 

Citește și

Ingredientele din hrana animalelor de companie. Carnea proaspătă și făina de carne.

Tu știi să faci diferența între ingredientele bune și cele mai puțin bune? Pui sau pasăre?

 

1 2 3 21
Mergi Sus