un blog despre animale de companie

Tag archive

animale de companie

Microbiom. Un miracol pentru tine și animăluțul tău.

Caini/Infografice/Pisici/Stiai ca? Scris de

Microbiomul este armata invizibilă care îți influențează pozitiv corpul și mintea. Microbiomul este dinamic și se schimbă în contact cu factorii externi. Animalele potențează microbiomul uman.

Pentru o viață lungă și sănătoasă ai grijă și de microbiomul animăluțului tău de companie.

Trebuie cunoscut faptul că orice animal de companie vine la pachet cu un întreg univers de prieteni microscopici, care au o importanță vitală în ceea ce înseamnă bunăstarea acestora. Tot acest univers microscopic, care se găsește la exterior dar mult mai numeros în interiorul oganismului (intestin), poartă numele de microbiom.

Microbiomul este alcătuit din comunități de bacterii, virusuri, dar și ciuperci (fungi) cu o complexitate mai mare decât genomul în sine.

Microbiomul deține funcții extensive, precum dezvoltarea imunității, apărarea organismului de agenții patogeni, fiind gazdă pentru producția de acizi grași de lanț scurt, importanți pentru metabolism, sinteza vitaminelor și depozitele de lipide. El are influență asupra comportamentului, ceea ce îl face un organ esențial în organism, fără de care acesta nu funcționează optim.

Funcțiile esențiale ale microbiomului sunt:

  1. Protecția împotriva patogenilor:
  • Virusuri – Parvovirus, Carre etc
  • Fungi – Micoze
  • Bacterii patogene: E. coli, Salmonella, Lyme, Leptospiroze etc.

Prietenii microscopici screta substante care pot omora agentii patogeni. Hrana si spatiul dezvotarii patogenilor sunt reduse la minim atunci cand prietenii microscopici sunt in numar mult mai mare.

  1. Formează o barieră de protecție:

Microbiomul poate forma o barieră de protecție contra toxinelor, alergenilor, drogurilor și substanțelor carcinogene. Acesta poate ataca invadatorii, prevenind circulația toxinelor în organism și îndepărtându-le, prin fecale.

  1. Prietenii microscopici îți hrănesc animăluțul:

Microbii din microbiom nu sunt paraziți, ei nu consumă substanțele nutritive ale blănoșilor. Se întâmplă tocmai invers! Bacteriile prietenoase din microbiomul tubului digestiv produc proteine speciale denumite enzime. Acestea ajută animăluțele să digere și să asimileze nutrienți. Dacă bacteriile nu sunt prezente, organismul nu primește nutrienții necesari din hrană.

Microuniversul intestinal permite absorbția nutrienților de la nivelul peretelui intestinal în fluxul sangvin.

Microbiomul produce vitamine pentru organism. Sunt produse în special: tiamina și vitamine din compexul B. Vitamina B12 (cobalamina) este produsă doar de bacteriile din tubul digestive, aceasta jucând un rol esențial în funcționarea corespunzătoare a sistemului imuntar.

Dacă un animăluț are deficiențe de vitamine, cauza poate fi la nivelul intestinului, nu la nivelul dietei.

De asemenea, prin procesul de fermentare al fibrelor la nivelul colonului, microbiomul produce acizi grași cu lanț scurt. Aceste grăsimi esențiale ajută la absorbția mineralelor esențiale, precum calciu, magneziu și fier.

  1. Influențeaza “mood-ul” animăluțului tău:

Putem spune ca animăluțele gândesc cu stomacul!

Axa intestine-creier este într-o permanentă comunicare. Oricât de ciudat ar suna, aceste mici organisme prietenoase, care trăiesc în interiorul organismului, transmit informații creierului, cu ajutorul sistemului nervos și al celui hormonal.

Cercetările au condus la descoperirea faptului că se produc schimbări la nivelul microbiomului atunci când organismul este în stare de stres (scoaterea prematură din cuib, stres social sau condiții grele de trai).

  1. Parte inportantă a sistemul imun:

De departe, cea mai importantă sarcină a microbiomului este de suport al sistemului imunitar. Tractul intestinal al animăluțelor este tapetat cu o membrană mucoasă, care conține țesut limfoid. Această membrană este în strânsă legătură cu microbiomul și, împreună, acoperă pânî la 90% din sistemul imunitar. Aici se regăsesc celule imunitare special, precum Limfocite T și B. Aceste celule sunt principalii lucrători ai sistemului imunitar!

Intestinul este cel mai mare organ imunitar din organism.

Concluzie:

Microbiomul animăluțului joacă un rol important nu doar în hrănirea ci și în apărarea stării de bine a acestuia.

Cercetările asupra microbiomului sunt încă la început, dar, pe măsură ce aflăm mai multe despre acesta, aflăm și cum să-l protejăm.

Curiozități:

Oamenii cu depresie au microbiomul modificat în comparație cu cei sănătoși…

Sursa:

https://www.dogsnaturallymagazine.com/dysbiosis-in-dogs-causes/

Dezechilibrele la nivelul microbiomului sunt traduse prin semne de natură gastro-intestinală (diaree, flatulență). Medicii veterinari si nutriționiștii Hill’s au dezvoltat o formulă inovatoare, unică pe piață,  pentru tulburări gastro-intestinale, adresată sănătății microbiomului.

 

Hill’s PD Canine Gastrointestinal Biome, 10 kgHill’s PD Feline Gastrointestinal Biome Stew, 82 gHill’s PD Feline Gastrointestinal Biome, 1.5 kg

Trei pași importanți pentru a avea un puiuț sănătos.

Caini/Infografice/Stiai ca? Scris de

În general, puii pot fi scoși din cuib după 7-8 săptămâni de viață. Aceștia, ca și copiii, au nevoie de multă atenție, îngrijire medicală de specialitate, o alimentație sănătoasă, socializare și dresaj și multă dragoste.

Importanța controalelor medicale de specialitate

La fel ca oamenii, câinii primesc de la mama, transplacentar și prin alăptare, un nivel minim de imunitate (imunitate maternă).

Vaccinările nu pot stimula în mod eficient sistemul imunitar al cățelușului până când această imunitate maternă nu se va pierde.

Deoarece imunitatea maternă scade lent în timp, puii ar trebui vaccinați la fiecare 2 – 3 săptămâni, până la vârsta de aproximativ 4 luni. Acest lucru asigură protecția puilor la scurt timp după dispariția protecției materne. Restrângerea accesului la câinii nevaccinați și/sau interzicerea scoaterii acestora afară până la administrarea completă a vaccinurilor este importantă pentru a evita îmbolnăvirile, care, de cele mai multe ori, sunt mortale.

Parazitozele intestinale sunt cele mai frecvente la pui. Larvele trec adesea prin placenta sau laptele matern, de la mamă la pui. Viermii sunt atât de frecvenți în rândul puilor încât aceștia trebuie adesea tratați cu un antiparazitar cu spectru larg, ca o măsură preventivă de rutină.

Dieta

Alimentația corectă este importantă pe tot parcursul vieții unui câine și deosebit de critică în timpul copilăriei. Este dificil pentru cățelușii în creștere să ia în cantitate suficientă calorii, grăsimi, proteine, vitamine și minerale pentru a răspunde nevoilor lor de creștere și dezvoltare rapidă. Puii au nevoie de o hrană de bună calitate, specială pentru vârsta lor, împărțită în mai multe mese zilnice. Numărul hrănirilor zilnice poate fi scăzut treptat, pe măsură ce cățelul îmbătrânește, dar hrănirea cu o dietă specială pentru pui ar trebui să continue până la vârsta adultă, care este la aproximativ 9-12 luni, la majoritatea câinilor, dar până la 2 ani, la rasele uriașe.

Socializarea și dresajul

Cea mai timpurie lecție pe care trebuie să o învețe cățelul este unde să-și facă nevoile. Cu răbdare, persistență și consecvență, dresajul casnic durează, de obicei, doar câteva săptămâni. Cheia este să scoți cățelul afară/pus pe covorașul special, în momentele în care ei au nevoie în mod natural și să-i laudăm cu entuziasm atunci când fac acest lucru. Stabilirea unei zone desemnate pe care cățelul o poate asocia cu “toaleta” poate fi de ajutor. Dacă se întâmplă accidente, duceți-l în zona special amenajată/afară și lăudați-l dacă își face nevoile acolo. Pedeapsa, cum ar fi frecarea nasului unui câine în urină sau fecale, poate avea un efect negativ asupra antrenamentului.

Toți câinii ar trebui să învețe să acorde atenție și să răspundă tuturor celor din gospodărie. Învățarea câinilor tineri comenzi de ascultare de bază: “șezi”, “culcat”, “jos”, “aici”, “la picior” etc. cresc controlul pe care îl aveți asupra câinelui dvs., ceea ce poate preveni situațiile potențial periculoase (cum ar fi fuga sau alergarea pe stradă).

Câinii au o perioadă de socializare timpurie, cu o vârstă cuprinsă între 2 și 4 luni. În acest timp, ei învață mai ușor să accepte oameni noi, locuri, animale și alte experiențe. Oferind câinelui dvs. o experiență pozitivă, cu evenimente noi, în această perioadă, puteți ajuta la reducerea șanselor de comportament fricos și la prevenirea altor probleme mai târziu în viață.

Există multe surse de informare pentru creșterea și formarea puiuților, însă trebuie să vă consultați în permanență și cu un specialist în domeniu. Sunt mulți formatori locali, care oferă servicii de socializare și ascultare. Clasele de socializare pot începe încă de la 8 săptămâni, pe când clasele de ascultare încep de la o vârstă cuprinsă între 4 și 6 luni. În general, antrenamentul ascultării este o activitate pe care stăpânul și câinele o învăță împreună. Dresorul te învață să îți înveți câinele. Durează doar câteva ore pe săptămână, este în general distractiv, atât pentru tine cât și pentru animalul tău de companie, și poate stabili un comportament bun și o legătură familială puternică pentru toată viața câinelui tău.

 

 

Surse: https://msdmnls.co/2OrMS7a

 

Importanța nutriției în managementul bolilor la animalele de companie. Tu ce știi despre dietele veterinare?

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Starea de bine a animăluțelor noastre de companie este influențată, pe lângă mulți factori de mediu, și de alimentație. Trebuie să alegem cu responsabilitate tipul de hrană și beneficiile acesteia pentru partenerii noștri blănoși. Totul bine și frumos dacă animăluțul nostru nu are probleme de sănătate, dar ce facem în momentul în care descoperim anumite afecțiuni, mai mult sau mai puțin grave? Bineînțeles că diagnosticul și tratamentul trebuie, fără excepție, pus de medicul veterinar. Acesta, pe lângă tratamentul medicamentos specific, recomandă, de cele mai multe ori, o hrană tip DIETĂ.

Dieta recomandată de medicul veterinar este mai mult decât un regim alimentar, este un adjuvant în tratarea, sau atenuarea, simptomelor cauzate de afecțiuni.

Este importantă DIETA? Răspunsul este, cu siguranță, DA!

Hrana “NORMALĂ” vs. DIETĂ. Care este diferența?

Chiar dacă sunt multe formule de hrană “normală” care au diverse indicații: hipoalergenic, digestive, renal etc., nu trebuie să le confundăm cu DIETELE. Acestea din urmă sunt recomandate exclusiv de medicul veterinar, în funcție de problema de sănătate, sunt echilibrate nutritional, în funcție de afecțiuni, și au un cost mai mare decât hrana obișnuită. De cele mai multe ori, marile branduri au, pe lângă hrana general, și această linie specializată de hrană, total diferită și cu beneficii net superioare în cazul afecțiunilor. De ce cu un cost mai mare? Deoarece în spatele acestora stau investiții considerabile în cercetare și testare, absolut necesare scoaterii pe piață a unui produs eficient.

Este important să ținem cont de sfatul medicului și să trecem exclusiv pe DIETĂ atunci când ne recomandă? Evident, da!

Așa cum am spus, compoziția nutrițională a dietelor este echilibrată și particularizată special pentru afecțiunea diagnosticată:

AFECȚIUNI RENALE – în acest caz trebuie sa fie reduse nivelurile proteinei, fosforului, calciului, sodiului etc.

AFECȚIUNI HEPATICE – hrana trebuie să fie săracă în proteină, cupru, sodiu etc.

AFECȚIUNI CARDIACE – hrana trebuie să aibă aport de Taurină și Carnitină și să evite sodiul etc.

AFECȚIUNI METABOLICE / DIABET – nivelul zaharurilor trebuie să fie scăzut.

AFECȚIUNI GASTRO-INTESTINALE – în cazul acestora, hrana trebuie să fie cât mai ușor digerabilă, cu nivel redus de grăsimi, hipoalergenică etc.

Exemplele pot continua pentru toate tipurile de diete. Toate aceste cerințe, pe care le ridică fiecare afecțiune în parte, sunt acoperite aproape integral de DIETĂ.

Atenție! DIETA NU ține loc de tratament! Aceasta este un ajutor pentru organismul suferind. În funcție de recomandarea medicului, poate fi administrată pentru o perioadă determinată de timp, sau pentru tot timpul vieții. Este obligatoriu să se țină cont de recomandarea medicului.

infografic diete veterinare
caracteristic diete veterinare

O greutate sănatoasă pornește de la obiceiuri sănătoase

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

ANIMALELE SUPRAPONDERALE AU O SPERANṬĂ DE VIAṬĂ MAI REDUSĂ.

Greutatea în exces este corelată cu o speranţă de viaţă mai redusă pentru câini şi pisici, acestea riscând să dezvolte probleme de sănătate secundare supraponderabilității. . În calitate de proprietar de animal, este important să fii conștient de acest aspect, pentru ca animalul tău de companie să se poată bucura de o viaţă lungă şi sănătoasă.

Dacă animalul tău de companie este supraponderal, adoptând obiceiuri sănătoase îl poţi ajuta să se întoarcă la greutatea sa optimă, îmbunătățindu-i astfel starea de sănătate și calitatea vieții. O greutate sănătoasă îl va ajuta să fie activ și energic în fiecare zi. Evitarea excesului ponderal va reduce șansele de a dezvolta afecțiuni grave de sănătate, cum ar fi diabetul, artrita sau bolile de inimă. Așadar, cum îi menții animalului tău greutatea sănătoasă? Este mai ușor decât pare. Începe prin adoptarea celor șase obiceiuri sănătoase de mai jos:

 

  1. MONITOREAZĂ-I GREUTATEA

Se estimează că 50% dintre câini și pisici sunt fie supraponderali sau obezi, dar majoritatea proprietarilor nu sunt conştienţi de acest aspect. Este important să știi cu exactitate greutatea pisicii sau câinelui tău și să întrebi medicul veterinar care trebuie să fie greutatea sa optimă. Medicul veterinar îţi poate arăta cum să-i evaluezi scorul condiţiei corporale, pentru a vedea cât de aproape este de formă sa fizică optimă.

 

  1. OFERĂ-I SUPORT NUTRIŢIONAL ÎN FUNCŢIE DE CERINTELE SALE

Alegeți hrana potrivită în funcție de rasă, talie, vârstă, sensibilități, stadiu fiziologic, stil de viață. Dacă este sterilizat(ă), are un apetit ridicat și un stil de viață sedentar, poți alege produsele special create din gamele ROYAL CANIN® pentru pisică  și câine, hrană uscată şi umedă. Aceste soluții nutriționale au un aport caloric redus pentru a limita creșterea în greutate și un conținut proteic ridicat pentru a proteja și menține masa musculară. După sterilizare, unele pisici se confruntă cu dificultăți în reglarea apetitului. Cu ajutorul rețetei ROYAL CANIN® APPETITE CONTROL STERILISED ce conține un nivel ridicat* de fibre specifice (*comparat cu o hrană de întreținere de calitate superioară), apetitul ridicat este moderat și se atenuează senzația de foame.

 

  1. SCHIMBĂ FELUL ÎN CARE REACŢIONEZI CÂND CERŞEŞTE HRANĂ ÎN MOD REPETAT

Ajută-l să se mențină în formă optimă și oferă-i suportul adecvat atunci când apetitul său este mereu ridicat. Cu ajutorul rețetelor speciale din gamele ROYAL CANIN® LIGHT WEIGHT CARE destinate câinilor și pisicilor, câinele sau pisica ta vor beneficia de o hrană îmbogățită cu un mix de fibre alimentare ce include și psyllium, ce au un efect de creștere a volumului hranei in stomac. Astfel apare senzația de sațietate și este redusă în același timp cantitatea de hrană ingerată in mod spontan.

De asemenea, în loc să-i oferi hrană, oferă-i atenție suplimentară și momente de joacă. Poți alege de asemenea să îi oferi o parte din porția sa de hrană drept recompensă pe parcursul zilei, pentru a nu depăși aportul caloric zilnic. Produse ROYAL CANIN® LIGHT WEIGHT CARE au de asemenea un aport caloric calculat corespunzător, pentru a limita creșterea în greutate și pentru a contribui la o scădere în greutate într-un mod sănătos și la menținerea lor în formă fizică optimă.

 

  1. HRANA OFERITĂ ÎN DOZE SĂNĂTOASE

Este important pentru bunăstarea animalului să îi creezi o rutină de hrănire și să-i păstrezi hrana, apa și litiera (în cazul pisicilor) în locuri separate. Cel mai important, asigură-te că porțiile pe care le primește sunt cele potrivite pentru menținerea greutății sale. Toate produsele ROYAL CANIN® au un aport caloric și proteic bine calculat pentru a contribui la menținerea sau atingerea greutății optime. Chiar dacă îi oferi un produs din gama ROYAL CANIN® LIGHT WEIGHT CARE destinate câinilor sau pisicilor, suprahrănirea va anula beneficiul promis de aceste rețete. Alege hrana potrivită nevoilor sale nutriționale, măsoară cantitatea de hrană oferită la fiecare masă și ține cont de caloriile conținute de recompensele oferite între mese. Chiar dacă gramajul recomandat ți se pare insuficient, ține cont de faptul că acesta a fost calculat cu atenție și ajustat în funcție de necesarul animalului.

 

  1. JUCAŢI-VĂ ŞI FACEŢI MAI MULTĂ MIȘCARE

Creșteți nivelul de activitate fizică în acord cu cerințele specifice ale rasei și vârstei. Activitatea fizică are mai multe efecte pozitive în afară de îmbunătăţirea condiției fizice. În cazul câinilor, explorarea în aer liber îi poate satisface instinctele sociale şi pe cele de vânătoare. Desfășurând împreună activităţi fizice precum drumeții sau alergări scurte, poate duce de asemenea, la construirea unei legături mai strânse între tine şi câinele tău. În cazul pisicii, sănătatea și bunăstarea sa pot fi afectate în măsura în care instinctele ei naturale nu sunt stimulate suficient. Când îi oferi jucării și provocări, nu numai că îi creşti nivelul de activitate, dar îi vei satisface şi instinctele primordiale de feline. Este excelent pentru bunăstarea ei mentală în general, iar ca efect secundar, probabilitatea de a se supraalimenta va scădea.

 

  1. CONSULTĂ MEDICUL VETERINAR

Vorbeşte chiar astăzi cu medicul veterinar despre menţinerea greutăţii optime a câinelui sau pisicii tale şi menținerea sa în forma fizică a unui companion magnific, așa cum este destinat să fie.

Rasa de Câini Black Mouth Cur

Stiai ca? Scris de

 

Informaţii generale:

Despre rasa de câini Black Mouth Cur nu se știe cu exactitate când sau unde a apărut. Tot ceea ce se știe este că acești câini au fost dezvoltați ca și câini de muncă, pentru fermă, în zona Sudică a Statelor Unite ale Americii. Cuvântul Cur tradus înseamnă potaie, corcitură sau javră. Cu toate acestea, în Statele Unite ale Americii, Black Mouth Cur este o rasă de sine stătătoare, nu o corcitură. Acești câini sunt membrii unei grupe de câini specifice, de câini de muncă pentru ferme. Se aseamănă mult cu un Terrier sau cu un câine de vânătoare, dar în final este un câine menit să muncească. Cu toate că acești câini prezintă o varietate largă, sunt în general de mărime medie înspre mare, cu urechile lăsate, foarte atletici, energici, inteligenți, protectori și cu niște instincte de vânătoare și de muncă puternice. În mod tradițional, acești câini erau găsiți în zonele rurale, acolo unde fermierii aveau cu adevărat nevoie de ei. Drept urmare, nu au fost ținute înregistrări cu privire la dezvoltarea lor, iar originea lor este de asemenea pierdută. Datorită similarității lor cu alte tipuri de câini corcituri din Europa, se consideră că sunt descendenți ai acestor câini, veniți odată cu coloniștii pe teritoriul American. Este foarte probabil ca acești câini Black Mouth Cur Americani să fie descendenți din rasa acum dispărută de British Cur. Primele utilizări scrise ale cuvântului Cur datează din anii 1200, fiind derivații ale cuvântului Curdogge. Se crede că provine fie din cuvântul germanic ”curren” care înseamnă ”a mârâi” sau din cuvântul Celtic ”cu”, care înseamnă ”câine”. Într-o anumită

 Nume: Black Mouth Cur

Originea:  Anglia/Sudul Americii

Grupa: Câini de muncă sau de vânătoare

Inaltime: Femelă/Mascul 40 – 58 cm

Greutate: între 15 și 43 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 18 ani

Culoare: de la roșu, galben sau maro, până la negru

Temperament:  Din cauza protectivității teritoriale crescute, acești câini latră destul de mult. Fiind un câine de muncă, acesta ar trebui să fie capabil să lucreze fără probleme în grupuri mici de câini. Astfel, majoritatea câinilor sunt sociabili și acceptă prezența altor câini sau a altor animale alături de ei.

Dresaj:  Mulți dintre ei sunt încăpățânați și complet dezinteresați în sesiunile de dresaj. Chiar și cei care sunt puțin mai interesați nu vor răspunde la comenzi dacă ei consideră că acestea au fost date de cineva care este sub poziția lor.

Caracteristici distinctive: Gâtul îi este ușor arcuit, puternic, musculos și de lungime moderată.  Un câine Black Mouth Cur este în general pătrățos sau ușor mai lung decât înalt. Spatele îi este larg, puternic și drept. Coastele sunt adânci și depărtate. Văzut din față, pieptul îi este musculos și larg.

perioadă existau mai multe varietăți de câini Black Mouth în insulele Britanice, fiind categorisite în câini de pază, de vânătoare și pentru turme. Cele mai multe înregistrări arată că zonele în care erau cel mai des întâlniți erau Țara Galilor, Scoția, Irlanda și Anglia de Nord. Această conexiune cu Celții a fost observată de mai mulți cercetători , ceea ce înseamnă că șansele ca și cuvântul Cur să fie unul Celtic. Europenii au început să-și ducă câinii în America de Nord încă din primele expediții. Chiar și Columb a dus cu el câini de vânătoare în Caraibe. În perioada corăbiilor cu pânze era foarte costisitor să se transporte câini peste Oceanul Atlantic, iar drumul era atât de dificil încât puțini câini supraviețuiau. Odată ajunși pe noul pământ, acești câini trebuiau să se adapteze repede la noile condiții. În acea perioadă, doar câinii care reușeau să supraviețuiască puteau să își transmită genele mai departe și chiar dacă reușeau să supraviețuiască, trebuiau să mai treacă un test, respectiv cel de câine de muncă în ferme. În perioada secolului XX, numeroase varietăți de câini Black Mouth Cur au fost dezvoltate. Una dintre cele mai faimoase linii de câini Black Mouth Cur este Linia Ladner. Familia Ladner din Sudul Mississippi a crescut câini Black Mouth pe o perioadă de mai mult de 100 ani și continuă să crească și astăzi. Printre cele mai cunoscute varietăți regionale sunt și Alabama Black Mouth și Florida Black Mouth. Ultimii 150 ani au însemnat și schimbări majore în această rasă. Pe măsură ce urbanizarea este tot mai mare, tot mai multe rase tradiționale rurale încep să dispară. Cele care totuși reușesc să rămână sunt în general transformate în câini de companie. Totuși, în cazul Black Mouth Cur acest lucru nu s-a întâmplat, fiind o rasă care în continuare este crescută pentru muncă.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Black Mouth Cur este un câine de vânătoare și de muncă foarte rapid, puternic. Este un câine de dimensiuni mari, fiind un câine musculos, atletic, dar datorită numeroaselor varietăți în care poate să existe, mărimea poate să difere substanțial.
Corp:Înălțimea acestui câine este intre 40 -53 cm pentru femele și 45 – 58 cm pentru masculi. Greutatea se situează între 20 – 43 kg pentru masculi și 15 – 36 kg pentru femele. Gâtul îi este ușor arcuit, puternic, musculos și de lungime moderată.  Un câine Black Mouth Cur este în general pătrățos sau ușor mai lung decât înalt. Spatele îi este larg, puternic și drept. Coastele sunt adânci și depărtate. Văzut din față, pieptul îi este musculos și larg.
Cap:Capul îi este mare, dar proporțional cu mărimea corpului. Când este văzut din lateral, botul îi este ușor mai scurt decât craniul și se observă un stop evident. Craniul îi este plat și larg, ascuțindu-se ușor înspre bot. Obrajii îi sunt musculoși și proeminenți.
Urechile:Îi sunt mereu lăsate, de lungime scurtă înspre medie, late la bază și așezate destul de sus.
Ochii:Sunt de mărime medie înspre mari, așezați destul de departe unul de celălalt, putând să aibă culoarea verde, galben sau maro.
Coada:Este ținută în jos și poate să fie de orice lungime. Blana de pe coadă poate să varieze între moale și ușor vălurită.
Blana:Îi este scurtă, densă și așezată aproape de corp. Textura poate să varieze mult, de la aspră la foarte fină. Culoarea poate să fie de asemenea foarte diferită, de la roșu, galben sau maro, până la negru. Puține puncte de culoare albă sunt acceptate, în general sub bărbie, în jurul nasului sau pe gât, piept și picioare.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Black Mouth Cur sunt câini de vânătoare și pentru fermă, având caracteristicile acestor două grupe. Acest câine este faimos pentru loialitatea sa, fiind un câine care creează o legătură puternică cu familiile lor. Fiecare individ arată un alt tip de afecțiune. Unii dintre ei sunt niște câini care au nevoie de atenție constantă, în timp ce alții sunt destul de indiferenți. Atunci când sunt socializați de mici cu copiii, majoritatea câinilor se vor comporta foarte bine și vor fi toleranți atunci când se joacă. Totuși, în general nu este un câine care să se joace frumos cu copiii, motiv pentru care nu ar trebui să fie un câine pentru familiile care au copii mici. Acești câini au un instinct protectiv foarte puternic, în special când vine vorba despre proprietatea pe care o păzește. Drept urmare, au și o poziție suspicioasă în fața străinilor. Fără socializare, câinii Black Mouth Cur pot să devină chiar agresivi. Din cauza protectivității teritoriale crescute, acești câini latră destul de mult. Fiind un câine de muncă, acesta ar trebui să fie capabil să lucreze fără probleme în grupuri mici de câini. Astfel, majoritatea câinilor sunt sociabili și acceptă prezența altor câini sau a altor animale alături de ei. Majoritatea acestor câini sunt dominanți, iar datorită proectivității față de teritoriul pe care îl acoperă, acestora le face mai multă plăcere să se joace în parc alături de alți câini, decât acasă la ei. Nu este neaparat o rasă căreia să îi placă să se lupte, dar din când în când aceștia se vor angrena în unele dispute. Sunt câini care datorită instinctelor de vânătoare puternice vor urmări animalele care le ies în cale. Sunt niște muncitori neistoviți, cărora le face plăcere să petreacă ore în șir în câmp, având grijă de turme. Este un câine cu un nivel de energie crescut, care are nevoie de activități susținute zilnice. Câinii care nu au parte de activități zilnice vor dezvolta probleme de comportament, lătrat în exces, comportament distructiv și chiar agresivitate. Este un companion excelent pentru jogging, dar trebuie din când în când să îl lăsați liber, afară din lesă. Sunt câini care rămân cu același nivel de energie până în ultimii ani de viață. Este un artist în a scăpa din orice tip de spații. Nevoia lor de alerga în câmpuri deschise îi face să încerce să scape din zona închisă în care se află. Trebuie să aveți grijă la tipul de gard pe care îl aveți.

Dresaj

Câinii din rasa Black Mouth Cur sunt niște câini foarte inteligenți și cunoscuți ca fiind câini care rezolvă problemele. Totuși, acești câini sunt destul de dificil de dresat. Le place să facă lucrurile în felul lor, nu așa cum spun alții. Mulți dintre ei sunt încăpățânați și complet dezinteresați în sesiunile de dresaj. Chiar și cei care sunt puțin mai interesați nu vor răspunde la comenzi dacă ei consideră că acestea au fost date de cineva care este sub poziția lor. Acest lucru înseamnă că trebuie tot timpul să mențineți o poziție dominantă. De asemenea, este o rasă care răspunde negativ la acțiuni corective, fiind atent doar atunci când există o recompensă. Nu însemană că acest câine nu poate să fie dresat. Din contră, este capabil să învețe foarte multe comenzi. În schimb, înseamnă că este posibil să ia mai mult timp pentru a fi dresat decât alte rase.

Toaletaj:

Acești câini își schimbă blana destul de moderat în timpul anului și mai mult înainte de iarnă și de vară. În general, au nevoie de foarte puțină îngrijire. Un periaj o dată pe săptămână ar trebui să fie de ajuns. Mulți câini Black Mouth pot să trăiască o viață întreagă fără să fie periați.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Black Mouth Cur este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10 sfaturi de călătorie împreună cu câinele tău

Caini/Stiai ca? Scris de

Vara înseamnă pentru mulți dintre noi, concediul de odihnă sau chiar mai multe reprize de concediu. Fie că vorbim despre o săptămână sau mai mult, fie că vorbim despre un frumos șir de weekend-uri la munte sau la mare, în mod cert vacanța nu e completă fără prietenii noștri canini.

Așadar, iată 10 sfaturi esențiale pe care să le urmezi atunci când călătorești împreună cu câinele tău.

  1. Asigură-te că locul de cazare este unul dog-friendly. Dacă acest lucru nu este specificat explicit, ia legătura cu personalul și verifică regulamentul lor privind animalele de companie. Și în situațiile în care în prezentarea locației este menționat explicit că animalele de companie sunt binevenite, poate fi o idee bună să le furnizezi toate informațiile necesare despre câinele tău, în special privind rasa și talia sa.
  2. Dacă urmează să călătorești în străinătate, verifică regulile țării respective privind animalele de companie, actele necesare și politicile spațiilor publice. În majoritatea cazurilor vei avea nevoie de pașaportul blănosului, carnetul său de sănătate cu vaccinările la zi și, eventual, avizul medicului veterinar că este sănătos și apt de călătorie. Sunt țări care solicită dovada deparazitării interne sau externe, pe lângă dovada vaccinului antirabic, respectiv țări care impun carantina pe o anumită durată de la intrarea în teritoriu. Verifică bine toate aceste condiții.
  3. Informează-te despre posibilele pericole de sănătate în zona unde călătorești și ia măsurile de precauție necesare. O discuție cu medicul veterinar înainte de călătorie și un control de rutină sunt absolut esențiale în prevenirea posibilelor infestări cu patogeni diferiți de cei pentru care îți tratezi blănosul în mod obișnuit sau pentru care este adaptat sistemul său imunitar. Spre exemplu, leishmanioza este o boală răspândită în țările mediteraneene și purtată de flebotomi (sau muștele de nisip), care poate fi letală. Atât schimbările climatice, cât și faptul că tot mai mulți câini călătoresc în străinătate alături de familiile lor fac ca această boală să apară sporadic și pe teritoriul României.
  4. Tratează-ți prietenul canin împotriva paraziților externi. Și la noi în țară există o sumedenie de motive pentru care să fie imperativ necesară protecția repelentă – astfel încât puricii, căpușele și țânțarii să fie îndepărtați înainte de a-ți mușca prietenul patruped. Dacă mergeți în vacanță la munte, sunteți pe teritoriul căpușelor. Acestea prosperă în păduri, în zonele umede cu vegetație abundentă și înaltă. Animalele sălbatice, mai ales angelicele căprioare, contribuie nespus de mult la bunăstarea populațiilor de căpușe în pădurile montane. Așadar, nu lăsa sănătatea blănosului la voia întâmplării și asigură-te că a fost tratat cu pipeta repelentă Vectra 3D cu cel puțin câteva zile înainte să plecați de acasă. Și la mare e necesar același tip de protecție repelentă: țânțarii au același program de plimbare ca și voi, dimineața și seara. Ei pot transmite o boală numită dirofilarioza, transmițând prin mușcătura lor viermi (Dirofilaria spp.) ce cresc în corpul animalelor infestate provocând probleme de sănătate grave. Poți preveni toate aceste neplăceri cu ajutorul pipetei repelente Vectra 3D. Dacă știi că ar fi timpul de o nouă pipetă cât timp sunteți plecați, nu aștepta întoarcerea acasa: ia una la tine și aplic-o mai degrabă înainte de expirarea termenului de acțiune a celei anterioare. Paza bună trece primejdia rea.

    sursa poză Nuestro Perro
  5. Microciparea câinilor este o condiție obligatorie pentru călătoria în străinătate (pe lângă obligativitatea la nivel national).
  6. Oricum ai călători, hrănește-ți câinele mai puțin și mai devreme, astfel încât să nu i se facă rău în timpul transportului. Medicul veterinar îți poate recomanda anumite remedii împotriva răului de mișcare, respectiv un sedativ ușor, dacă este necesar. O plimbare lungă și o sesiune de joacă intensă vor ajuta atât la digestie, cât și la consumarea energiei blănosului astfel încât să fie liniștit pe drum.
  7. Păstrează la îndemână câteva dintre jucăriile sale preferate, recompense și, neapărat, bolul de apă și apă proaspătă și rece – drumul cu mașina permite oricâte opriri sunt necesare.
  8. Asigură câinele cu centura de siguranță și hamul, sau invită-l pentru puțin timp în cutia de transport înainte de a trece cu mașina prin stațiile de taxare. Câinele poate crede că e momentul de ieșit la joacă atunci când cobori geamul pentru a plăti, și se poate accidenta sau chiar pierde dacă manifestă puțin mai mult entuziasm J
  9. Pentru orice călătorie cu avionul, vei avea nevoie de o cutie de transport aprobată International Air Transportation Association (IATA) . În funcție de talia câinelui tău, acesta poate călători alături de tine în cabină sau nu. Informează-te și evaluează bine dacă merită efortul pentru câinele tău. Dacă va călători cu tine în cabină, vei avea nevoie de o botniță, chiar și pentru cel mai mic și cuminte cățel, așa că asigură-te că ai una confortabilă pentru el. Nu rezerva un loc la culoar pentru că vei fi rugat să te muți, și păstrează în vedere că nu toți pasagerii se simt confortabil în prezența câinilor. Ia legătura cu compania aeriană cu suficient timp înainte de călătorie și discută despre condițiile de zbor cu un animal de companie.
  10. Notează-ți de acasă numărul de telefon și adresa celui mai apropiat medic veterinar sau centru de urgențe veterinare din zona unde urmează să călătorești, sau cere recomandarea medicului tău de acasă. Nu-i de dorit să ajungi la medic în vacanță, dar e și mai puțin de dorit să ai nevoie de medic și să nu îl poți găsi imediat.

Prietenii noștri canini sunt exploratori entuziasmați ai locurilor noi, și deseori ne reamintesc și nouă cum să privim lumea ca și când am vedea-o pentru prima dată. Vă dorim, așadar, misiuni de explorare pline de success și în deplină siguranță!

Rasa de Câini Whippet

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Whippet sunt de dimensiuni mici, asemănători cu câinii Greyhound și au fost adeseori reprezentați în picturi, sculpturi și alte opere de artă create de-a lungul secolelor. Există câteva teorii cu privire la apariția rasei Whippet, una dintre ele fiind aceea în care se spune că au fost încrucișați câini Greyhound de dimensiuni tot mai mici. Se mai crede că aceste încrucișări au avut loc și între Greyhound și Spanieli. O altă teorie este aceea că Whippet provine din încrucișări realizate între Greyhound Italian și mai multe rase de terrier, cu precădere Terrierul de Manchester. Rasa de câini Whippet s-a dezvoltat în Anglia în sec XIX și a fost creat în primul rând pentru a fi competitv în prezentările de urmărire a iepurilor. Minerii din nordul Angliei, precum și alți oameni de rând, nu își puteau permite să crească câini de vânătoare de dimensiuni mari care în general erau favorizați de nobilimea vremii. Se crede că aceștia au creat propria lor versiune de Greyhound în miniatură, pentru a putea să participe în competițiile de urmărire a iepurilor care la vremea respectivă erau foarte populare. Tot aceștia au fost cei care au pus denumirea de Whippet. Primele variante de competiții de urmărire a iepurilor se desfășurau prin eliberarea iepurilor într-un spațiu îngrădit, după care eliberau și câinii. Cine făcea prima victimă câștiga. Această metodă de distracție a permis oamenilor care nu erau bogați să participe în jocuri de noroc în care trebuiau să contribuie cu puțini bani. Într-un final,

 Nume: Whippet

Originea:  Anglia

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 46 – 52 cm, Mascul 48 – 56 cm

Greutate: între 8 și 21 kg

Speranta medie de viata: până la 11 – 13 ani

Culoare: orice culoare

Temperament:  Acasă, acești câini sunt liniștiți, docili, care sunt mereu dornici să stea pe canapea toată ziua sau să vi se pună în brațe. Dar când scoateți un câine Whippet afară din casă, aceștia par a se transforma. Odată afară, dau dovadă de o energie pe care cu greu o puteți stăpâni.

Dresaj:  Sunt în mod natural bine crescuți, astfel că și dresajul se va desfășura ușor, chiar și pentru persoanele care au pentru prima dată un câine. Socializarea este o parte importantă din creșterea unui câine Whippet echilibrat.

Caracteristici distinctive: Ar trebui să lase impresia de un frumos echilibru muscular și putere, combinat cu o excelentă eleganță și grație. Simetria liniilor exterioare, dezvoltarea musculară și un mers puternic sunt cele mai importante aspecte ale acestui câine.

acest așa zis sport a fost interzis pentru că era prea crud. Deținătorii de câini Whippet au rămas însă în branșă, reinventând sportul. Astfel, aceștia au început să folosească o bucată de blană de iepure pe care o trăgeau cu viteză pe o porțiune de teren dreaptă. Câinii erau apoi eliberați și trebuiau să urmărească această bucată de blană la viteze considerabile. Încă o dată, aceasta era o metodă simplă pentru oamenii de rând de a se aduna și a paria pe câinii lor. Atunci când nu se aflau în competiții, câinii Whippet alergau pe câmpiile Angliei pentru a prinde cu adevărat iepurii – asigurând astfel mâncarea pentru familia sa și chiar pentru ei. Primii câini Whippet au ajuns în America de Nord fiind duși de imigranți englezi – cu precădere muncitori în industria textilă, care au imigrat în Noua Anglie la finalul sex XIX și începutul sec XX. Aceștia s-au stabilit în Massachusetts și în Maryland și au adus totodată cu ei și câinii Whippet, dar și sportul atât de îndrăgit în Anglia. Rasa a fost recunoscută de către AKC în anul 1888. Clubul Adăposturilor Engleze au recunoscut în mod oficial rasa în anul 1891. Astăzi, câinele Whippet conține aproapte toate trăsăturile de acum un secol. Este extrem de atletic și excelează la competițiile de urmărire, la alergare, agilitate, ascultare și la competițiile de Frisbee. A fost totodată folosit cu succes și ca și câine de terapie și de muncă. Eleganța și manierele sale l-au făcut să fie plăcut de o mulțime de oameni. Totuși, potențialii stăpâni trebuie să își amintească de faptul că sunt niște câini programați să alerge, să sară și să urmărească. Au o energie incredibilă și totodată au rezistența necesară pentru a-și consuma energia.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Whippet este de mărime medie, lăsând mereu impresia de eleganță și fitness, ceea ce denotă capacități excelente de a atinge viteze de alergare superioare. Este un câine puternic și echilibrat, fără să fie dur. Acest câine este un adevărat sportiv, care reușește să acopere o distanță impresionantă cu un minim de efort. Ar trebui să lase impresia de un frumos echilibru muscular și putere, combinat cu o excelentă eleganță și grație. Simetria liniilor exterioare, dezvoltarea musculară și un mers puternic sunt cele mai importante aspecte ale acestui câine. A fost construit pentru viteză și pentru muncă.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime între 46 – 52 cm pentru femele și 48 – 56 pentru masculi. Greutatea este între 8 și 21 kg. Gâtul îi este lung, musculos, bine arcuit și așezat grațios între umeri. Spatele îi este larg, ferm și bine acoperit de musculatură. Spatele este ușor arcuit începând de la coapse și până în zona cozii.
Cap:Capul este lung și aristocratic, cu un stop abia observabil și cu o frunte destul de proeminentă. Expresia sa trebuie să fie blândă, inteligentă și atentă. Botul îi este lung și puternic, cee ce denotă o mușcătură puternică. Pielea nasului ar trebui să fie pigmentată uniform. Culoarea ar trebui să fie neagră, sau închisă la culoare.
Urechile:Sunt lungi și lobulare, ușor împăturate și așezate sus pe cap. Sunt pliate înspre în față începând de la jumătate și lăsând impresia că sunt asemenea unor parașute deschise. Atunci când sunt privite în lumină, parcă sunt ușor translucide.
Ochii:Sunt mari și de formă rotundă înspre oval. Ochii trebuie să fie închiși la culoare, variind în funcție de culoarea blănii. Acești ochi mari sunt foarte expresivi.
Coada:Este lungă și ascuțită înspre vârf. Atunci când câinele este în mișcare, coada este purtată jos, cu o ușoară curbă înspre în sus. Nu trebuie să fie niciodată ținută mai sus de linia spatelui.
Blana:Este scurtă, moale, fină și cu o textură fermă. Iar culoarea este în general alb cu gri sau maro.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Whippet sunt niște adevărate mașini de alergat acoperite de o musculatură bine dezvoltată și cu o personalitate aproape dublă. Acasă, acești câini sunt liniștiți, docili, care sunt mereu dornici să stea pe canapea toată ziua sau să vi se pună în brațe. Dar când scoateți un câine Whippet afară din casă, aceștia par a se transforma. Odată afară, dau dovadă de o energie pe care cu greu o puteți stăpâni. Sunt niște câini de viteză, care pot să atingă până la 50 km/h. Sunt niște companioni excelenți pentru persoanele singure și pot să fie lăsați singuri toată ziua. Fiind niște câini sensibili, s-ar ptuea să fie nefericiți în cadrul unor familii cu mulți copii, care i-ar putea face anxioși. Sunt niște câini care pot să locuiască alături de alți câini, dar totuși există unele rase cu care nu se vor putea înțelege. Cu toate că le place să alerge și își doresc să facă o mulțime de ture în jurul casei, nu trebuie să fiți un alergător pentru a avea un câine din această rasă. Câinii Whippet ar trebui să aibă posibilitatea să alerge de câteva ori pe săptămână, dar trebuie să țineți cont că nu sunt câini de rezistență. Câteva sprinturi în jurul curții sau pe o pistă de alergare și câinele Whippet este fericit, pregătit să revină pe locul său de pe canapea. Se descurcă excelent în zonele de oraș, atâta timp cât le este permis să alerge în parc în mod regulat. Mai mult decât atât, plimbările regulate îi va ține pe aceștia fericiți și sănătoși. Mărimea și profilul lor liniștit îi face perfecți pentru apartamente, dar ar trebui să fie destul loc pentru a le permite să alerge în voie. Dacă îl duceți la cursuri de urmărire a prăzii atunci acest câine va fi foarte fericit și își va menține în formă corpul. Cu toate că sunt niște câini blânzi și liniștiți în jurul casei, și par a fi niște ființe incapabile de a face rău, câinii Whippet au un instinct de urmărire a prăzii foarte bine dezvoltat. Acest lucru înseamnă că va urmări pisici, câini mai mici, păsări, iepuri și veverițe ori de câte ori are ocazia. Câinii Whippet ar trebui să fie ținuți în lesă atunci când sunt afară, lucru care va proteja animalele din jur, dar totodată îl va proteja și pe acesta. Dacă nu îi puteți oferi câinelui destul exercițiu, vă va anunța prin mestecarea a tot ceea ce găsește în cale. Nu sunt câini distructivi, iar dacă veți reveni acasă și veți găsi dezastru, atunci e doar metoda sa de a spune că are nevoie de mai mult exercițiu. La maturitate, câinii Whippet sunt eleganți și cuminți, dar cât timp sunt în creștere lucrurile pot foarte ușor scăpa de sub control. Exercițiul este important în perioada în care este mic, dar totodată veți avea parte de momente de hiperactivitate.

Dresaj

Câinii din rasa Whippet sunt sensibili, ascultători, câini care trebuie să fie tratați cu blândețe tot timpul. Sunt rareori agresivi și au tendința de a îngheța când un alt câine ia atitudine în fața lor. Dacă vă purtați agresiv cu ei le puteți cauza șocuri psihice peste care nu vor putea să treacă. Blândețea constă în a le oferi o mulțime de recompense și bunătățuri. Cu toate că sunt independenți, aceștia pot să îndeplinească anumite activități foarte repede. Sunt în mod natural bine crescuți, astfel că și dresajul se va desfășura ușor, chiar și pentru persoanele care au pentru prima dată un câine. Socializarea este o parte importantă din creșterea unui câine Whippet echilibrat. Sunt în mod natural timizi, astfel că este nevoie să îi învățați cu alți câini și cu persoane noi de la o vârstă fragedă.

Toaletaj:

Câinele din rasa Whippet este ușor de întreținut. Puteți să îi țineți blana lucioasă cu un periaj săptămânal, folosind o perie sau o mănușă de cauciuc. Acest periaj vă va permite să îndepărtați puținele fire de păr pe care le lasă în urma sa. Nu e nevoie să îl îmbăiați doar dacă s-a aruncat în ceva și este chiar murdar.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Whippet este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din Rasa Weimaraner

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de câini Weimaraner de astăzi este o rasă obținută după mulți ani de încrucișări selective, atente și zeci de ani de încrucișări între elemente ale aceleiași rase pentru a seta tiparul rasei. Istoricii canini sunt de acord că printre strămoșii câinelui Weimaraner se află și Boodhound, cel mai probabil prin asocierea acestuia cu Scweisshund Roșu. Câinele Weimaraner prezintă strămoși dintre mai multe rase de vânătoare germane, incluzând aici Pointer Shorthaired German, care este aparent similar ca și constituție a corpului. Unele autorități canine sugerează că Weimaraner a apărut dintr-o mutație albino existentă la o rasă antică de câini de vânătoare Germani. Alți experți ai acestei rase consideră că Weimaraner provine din German Braken, sau din încrucișarea cu mai multe rase de pointeri și chiar cu unii câini de vânătoare Francezi. Indiferent de momentul apariției sale, câinele Weimaraner este în mod general recunoscut ca fiind dezvoltat în forma sa actuală încă din anii 1810, atunci când era bine cunoscut la curtea Marelui Duce Karl August de Weimar, în Germania Central-Estică. Nobilii curții practicau mai multe tipuri de vânătoare și s-au decis să dezvolte o rasă capabilă să participe la toate acestea și implicit să aibă toate trăsăturile necesare: un nas foarte bun, vedere excelentă, viteză superioară, rezistență, curaj, inteligență

 Nume: Weimaraner

Originea:  Germania

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 58 – 65 cm, Mascul 60 – 68 cm

Greutate: între 25 și 38 kg

Speranta medie de viata: până la 11 – 13 ani

Culoare: gri, auriu-gri

Temperament:  Sunt niște câini versatili, cărora le face plăcere să se plimbe, să alerge, să meargă în drumeții și să vă acompanieze atunci când ieșiți cu bicicleta. Nu știu toți să înoate, dar dacă învață, îi va plăcea să sară și în apă din când în când.

Dresaj:  Sunt câini încăpățânați și machiavelici, putând oricând să plece de lângă voi dacă încep să fie plictisiți de activitatea pe care o faceți. Începeți dresajul câinelui încă de mic, pentru a-l face să înțeleagă cine este liderul în casă.

Caracteristici distinctive: Ar trebui să aibă o statură grecească, în care să se întâlnească grațiozitatea, viteza, rezistența și echilibrul. Capul este lung și aristocratic, cu un stop moderat și cu o frunte destul de proeminentă. Expresia sa trebuie să fie blândă, inteligentă și atentă.

și determinare. Devreme în cadrul dezvoltării rasei, sportivii foloseau Pointerul Weimar pentru vânătoarea de animale mari, incluzând aici cerbi, lei de munte, lupi, urși, porci mistreți și pisici de munte. Entuziaștii rasei din acea perioadă erau în general oameni înstăriți care vânau pentru experiență, nu pentru profit. Câinele din rasa Weimaraner era un câine pentru oamenii bogați. În anul 1897, a fost realizat Clubul German Weimaraner cu scopul de a proteja rasa și pentru a preveni achiziția acestor câini de către publicul larg, acei așa numiți ”oameni de rând”. Clubul Weimaraner a realizat un standard al rasei care să acopere necesitățile vânătorilor, un standard care făcea extrem de dificilă achiziția unui câine Weimaraner în Germania și aproape imposibil de a-l obține din orice altă țară. Clubul avea reguli stricte în ceea ce privește persoanele care pot să achiziționeze un câine Weimaraner. Puii care nu erau aprobați de către membrii clubului nu puteau să fie înregistrați în registrul de câini, iar cei care nu corespundeau standardelor fizice și de temperament ale clubului trebuiau să fie eliminați. Evident, doar membrii clubului puteau să dețină un câine Weimaraner. Aceste acțiuni nu au fost menite să promoveze rasa. Pe măsură ce vânatul de dimensiuni mari a devenit tot mai rar în Germania, câinele din rasa Weimaraner a început să fie tot mai mult utilizat pentru a speria și pentru a aduce înapoi păsările vânate, fie de pe pământ sau din apă. A devenit cunoscut și apreciat pentru gura sa cu mușcătură foarte atentă. În anul 1929, Howard Knight, un sportiv american și crescător de câini din Providence, Rhode Island, a fost acceptat în Clubul Weimaraner German, dar doar după ce a petrecut mult timp la vânătoare cu membrii clubului, dovedindu-le acestora dedicația sa pentru rasa de câini. A importat o pereche de Weimaraner în America, câini care fuseseră inițial sterilizați de crescătorii lor din Germania, pentru a nu putea să se reproducă. Din fericire, acest lucru nu l-a oprit pe Knight, care s-a luptat timp de nouă ani pentru a obține câini care să se poată reproduce. Chiar înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Knight a achiziționat un mascul pe nume Mars și două femele pe nume Dorle și Aura. Acești trei câini au devenit cunoscuți ca fiind fondatorii rasei Weimaraner Americană. Knight a fost cel care a fondat primul club Weimaraner în America în anul 1941, unde a fost și președinte. În anul 1943, rasa Weimaraner a fost recunoscută oficial de către Clubul Kennel American, ca membru în Grupa Sportivă. Câinele Weimaraner a ajuns în Marea Britanie în anii 1950 și astfel a început ascensiunea pentru recunoașterea mondială. Astăzi, auriul câine Weimaraner continuă să fie utilizat în țara sa natală și peste tot prin lume ca și câine de vânătoare care poate să ia urma vânatului, să o sperie și să o recupereze.

Descriere fizică:

Caracteristici generale:Câinele din rasa Weimaraner este un câine de dimensiuni medii, cu trăsături fine, aristocratice. Ar trebui să aibă o statură grecească, în care să se întâlnească grațiozitatea, viteza, rezistența și echilibrul. Peste toate, conformația acestui câine ar trebui să prezinte abilitatea de a munci la viteze mari și rezistență în timpul vânătorii.
Corp:Este un câine care atinge o înălțime între 58 – 65 cm pentru femele și 60 – 68 pentru masculi. Greutatea este între 25 și 38 kg. Gâtul îi este destul de scurt, puternic. Spatele îi este drept, așezat pe o linie dreaptă, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă.
Cap:Capul este lung și aristocratic, cu un stop moderat și cu o frunte destul de proeminentă. Expresia sa trebuie să fie blândă, inteligentă și atentă. Este preferat nasul gri.
Urechile:Sunt lungi și lobulare, ușor împăturate și așezate sus pe cap. Atunci când atârnă, acestea ar trebui să cadă până la aproximativ 5 cm de vârful nasului.
Ochii:Sunt de culoare albastru sau gri-albăstrui, așezați destul de depărtat unul de celălalt pentru a indica o bună dispoziție și inteligență. Atunci când sunt dilatați ca urmare a bunei dispoziții, ochii par a fi negri.
Coada:Este scurtă, la maturitate măsurând aproximativ 15 cm, fiind purtată în așa fel încât să arate încrederea în sine.
Blana:Este scurtă, moale, într-o singură culoare, respectiv gri, gri-auriu, cu tente mai deschise la culoare în zona capului și a urechilor.

 

Personalitate:

Câinii din rasa Weimaraner sunt niște câini atletici, cu o mulțime de energie în ei, ceea ce le aduce un aer de eleganță oriunde s-ar afla. Au ajuns foarte populari în ultimii ani datorită lui William Wegman, care a început să fotografieze Weimaraners în costume și peruci, realizând scene care îi arată comportându-se ca niște oameni. Această rasă nu este pentru oricine, indiferent de cât de drăgălași și expresivi sunt. Câinii Werimaraner sunt niște câini care cer foarte multă atenție, un leadership puternic și o mulțime de exerciții pentru a le menține personalitatea echilibrată. Sunt niște câini de vânătoare pe care sportivii se pot baza, și mulți oameni îi folosesc la vânătoare pentru a lua urma vânatului și pentru a-l aduce la vânător. Cu toate că sunt activi și au nevoie de mult timp petrecut afară, Weimaraner își dorește să trăiască în interior alături de familia sa și să absoarbă oricât de multă afecțiune poate să primească. Pentru familiile cărora le face plăcere să iasă în exterior, câinele Weimaraner este excelent. Aceștia au nevoie de cel puțin o oră de activitate viguroasă în fiecare zi. Sunt niște câini versatili, cărora le face plăcere să se plimbe, să alerge, să meargă în drumeții și să vă acompanieze atunci când ieșiți cu bicicleta. Nu știu toți să înoate, dar dacă învață, îi va plăcea să sară și în apă din când în când. Nu lăsați câinele Weimaraner în curtea casei de unul singur pentru că o va distruge cu siguranță și apoi va încerca să scape de acolo. Acești câini vor deveni distructivi dacă nu au parte de destul exercițiu, ceea ce înseamnă că trebuie să ieșiți cu el afară cât se poate de mult timp. Sunt câini care vor alerga după tot ceea ce mișcă, ceea ce înseamnă că animalele de dimensiuni mici vor fi în pericol în preajma acestui câine. Trebuie să țineți câinele în lesă tot timpul și asigurați-vă că gardul curții este în perfectă stare. Se înțeleg bine cu alți câini atunci când sunt crescuți de mici alături de ei, în caz contrar, nu vor accepta prezența altui mascul în casă. Cât sunt mici sunt destul de greoi și neîndemânatici, dărâmând tot prin casă. Fără exercițiu și dresaj, tânărul cățel Weimaraner nu va avea un comportament prea bun.

Dresaj

Câinii din rasa Weimaraner sunt destul de dificil de dresat. Sunt câini încăpățânați și machiavelici, putând oricând să plece de lângă voi dacă încep să fie plictisiți de activitatea pe care o faceți. Începeți dresajul câinelui încă de mic, pentru a-l face să înțeleagă cine este liderul în casă – dacă nu va înțelege cine este liderul, își va asuma în mod natural poziția de lider. Dresajul ar trebui să fie făcut cu ajutorul a multor recompense și bunătăți, dar realizat cu un aer încrezător. Disciplina dură îl va face pe acest câine să vă ignore în totalitate, astfel că trebuie să vă asigurați că dresajul este realizat de cea mai răbdătoare persoană din casă. Crescătorii începători de câini ar trebui să consulte un dresor profesionist capabil să înțeleagă nuanțele personalității câinelui Weimaraner.

Toaletaj:

Câinele din rasa Weimaraner este unul dintre câinii cel mai ușor de întreținut. Chiar dacă se aruncă în noroi, în scurt timp va fi din nou curat. Periajul săptămânal ar trebui să fie de ajuns pentru a-i menține blana sănătoasă.  Îmbăiaţi-l ori de câte ori e nevoie. De obicei îi place să se arunce în tot ceea ce găsește pe drum sau în curte, ceea ce îl face adeseori să miroasă mai urât.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Weimaraner este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din Rasa Terrier Mătăsos

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

La finalul secolului XIX, mai mulți câini din rasa Terrieri Yorkshire au fost duși din Anglia în Australia, cu precădere în Victoria și în New South Wales. Unii dintre acești câini Terrieri Yorkshire au fost încrucișați cu câini de dimensiuni mai mari, câini muncitori din rasa Terrier Australian, încercându-se astfel să se îmbunătățească blana lor albastru-crem. Câteva dintre progeniturile obținute din aceste încrucișări au fost prezentate inițial ca și Terrieri Australieni, în timp ce alții erau prezentați ca și Terrieri Yorkshire sau Terrieri Mătăsoși. Unele autorități consideră că Terrierul Dandie Dinmont, Terrierul Skye și Terrier Cairn ar putea să aibă locul lor în apariția acestei noi rase de terrieri. În final, Terrierul Mătăsos a fost recunoscut ca și rasă distinctă în New South Wales în anul 1906, iar în Victoria a fost recunoscut în anul 1909. Existau mai multe diferențe între aceste două standarde, cu precădere în ceea ce privește forma urechilor și greutatea acestor câini. Un standard revizuit a fost adoptat în anul 1926 într-un efort de a standardiza rasa. De asemenea, a fost introdusă chiar și o legislație în anul 1932, propusă de către Kennel Control Council în Victoria, care urmărea prevenirea viitoarelor încrucișări între Yorkshire, Australian și rasa denumită Terrier Mătăsoși Sydney. În anul 1955, numele rasei Sydney Silky a fost schimbat în mod oficial în Terrier Mătăsos Australian. În anul 1958, Clubul Kennel

 Nume: Terrier Mătăsos

Originea: Australia

Grupa: Câini de companie

Inaltime: Femela 20 – 22 cm, Mascul 22 – 25 cm

Greutate: Femela 3,5 – 4,5 kg, Mascul 3,5 – 4,5 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani

Culoare: albastru și crem

Temperament:  Sunt destul de mici pentru a putea trăi foarte bine într-un apartament, atâta timp cât sunt plimbați zilnic sau le este permis să alerge de câteva ori pe săptămână. Pentru că sunt niște câini inteligenți, aceștia au nevoie de stimulare mentală, precum și de activitate fizică.

Dresaj:  Au o voință proprie, sunt foarte inteligenți și încăpățânați, mai ales atunci când cineva vrea să le dicteze pașii. Din acest motiv, dresajul ar trebui să înceapă devreme și să fie condus într-o manieră calmă și niciodată cu o mână fermă.

Caracteristici distinctive: Expresia acestuia este pătrunzătoare, ochii îi sunt mici, negri, în formă de migdală și cu genele negre. Urechile îi sunt mici, în formă de V, așezat sus și purtate ridicat. De multe ori urechile au tendința de a se lăsa oblic de-a lungul craniului.

Australian a fost format, urmând să propună dezvoltarea unui standard național pentru câinele din rasa Terrier Mătăsos Australian. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1959, iar standardul național Australian a aprobat greutatea câinelui Mătăsos ca fiind ideală între 3,6 – 4,5 kg. Standardele anterioare permiteau o greutate care varia între 2,7 și 5,5 kg, iar unul dintre acestea chiar permitea ca greutatea unui câine Terrier Mătăsos să coboare sub 2,7 kg. Câinii din rasa Terrier Mătăsos și-au deschis calea înspre Statele Unite ale Americii odată cu femeile și bărbații care au luptat în cel de-al doilea război mondial și care se întorceau acasă. Clubul American Sydney Silky Terrier a ținut prima întrunire în luna Martie a anului 1955. La scurt timp după aceasta, a fost redenumit în Clubul American Silky Terrier. Câinele din rasa Terrier Mătăsos a fost acceptat de către American Kennel Club în anul 1959, ca și membru al grupului câinilor de jucărie. Rasa nu a fost recunoscută în Anglia până când un club al acestei rase nu a fost dezvoltat acolo în anul 1979. Câinele mătăsos de astăzi este unul plin de energie, inteligent, un companion afectuos care tânjește după atenția stăpânului și care este perfect pentru oraș.

Descriere fizică:

Câinii din rasa Terrier Mătăsos este un adevărat câine de jucărie. Are o înălțime moderată, cu centrul de greutate destul de jos. Este mai mult lung decât înalt, cu o structură osoasă destul de sensibilă, dar îndeajuns de puternică pentru a putea să vâneze rozătoare domestice. Natura lui curioasă și energia de care dă dovadă îl face companionul ideal pentru orice tip de persoană. Înălțimea acestuia la umeri nu ar trebui să depășească 25 cm. Corpul câinelui este cu o cincime mai lung decât este înalt. Capul îi este puternic, bine sculptat și de lungime moderată. Expresia acestuia este pătrunzătoare, ochii îi sunt mici, negri, în formă de migdală și cu genele negre. Urechile îi sunt mici, în formă de V, așezate sus și purtate ridicat. De multe ori urechile au tendința de a se lăsa oblic de-a lungul craniului. Craniul îi este plat și nu foarte larg între urechi. Nasul îi este negru. Gâtui i se potrivește elegant între umeri, fiind de lungime medie. Spatele este drept, iar pieptul îi este de lățime medie și destul de adânc pentru a ajunge până în zona genunchilor. Corpul este destul de jos așezat. Coada îi este așezată destul de sus și purtată ușor în lateral. Picioarele din față au angulația perfectă, ceea ce îi poziționează picioarele excelent sub corp. Sunt puternice, drepte și cu oase destul de bine închegate. Labele îi sunt mici, asemenea pisicilor, rotunde și compacte. Unghiile îi sunt puternice și închise la culoare. Blana îi este dreaptă, fără blană interioară, lucioasă și cu o textură mătăsoasă. Pe specimenele mature, blana cade până aproape de pământ, urmând totodată linia corpului. Pe vârful capului, părul formează un fel de coadă. Culoarea este albastră și crem. Albastrul poate să fie înspre argintiu, albastru pinguin. Albastrul se extinde de la baza craniului până la vârful cozii și până la jumătatea picioarelor.

Personalitate:

Acești micuți câini reușesc să condenseze o personalitate foarte puternică într-un corp în miniatură. La fel ca alți terrieri, aceștia au impresia că sunt centrul universului și se așteaptă ca toată lumea se închine în fața lor. Câinii din rasa Terrier Mătăsos se comportă machiavelic ori de câte ori au ocazia, mai alest atunci când știu că așa vor primi atenția pe care o cer. Este o rasă inteligentă, care știe să manipuleze orice situație în favoarea lor, fiind adeseori considerat chiar un lider. Totuși, majoritatea crescătorilor nu sunt deranjați de acest aspect pentru că sunt mult prea drăguți pentru a rămâne supărați pe ei. Sunt niște câini excelenți pentru familiile care au copii, pentru că le place compania oamenilor și mai ales le place să aibă la dispoziție o mulțime de persoane, din care să aleagă una. Cu toate că aspectul lor nu este cel mai norocos din punct de vedere al mărimii, acești câini sunt foarte puternici și activi, având nevoie de exerciții moderate pentru a se menține sănătoși și fericiți. Le place să facă plimbări lungi, fiind destul de dârzi pentru a fi niște companioni de hiking foarte buni. Nu le place joggingul, dar le place să aducă mingea înapoi ori de câte ori o aruncați. Sunt destul de mici pentru a putea trăi foarte bine într-un apartament, atâta timp cât sunt plimbați zilnic sau le este permis să alerge de câteva ori pe săptămână. Pentru că sunt niște câini inteligenți, aceștia au nevoie de stimulare mentală, precum și de activitate fizică. Dacă este posibil, câinii Terrier Mătăsos ar trebui să fie înrolați în traininguri de agilitate, pentru a le fi muncit atât corpul cât și mintea. Sunt niște câini care latră tot timpul și inclusiv dimineața devreme. Vor lătra pentru a vă anunța că este cineva la ușă, că cineva umblă pe stradă sau că cineva merge cu bicicleta. Vor lătra din orice motiv, fiind aproape imposibil de dresat în această direcție. Totuși, dacă reușiți să îl dresați atunci cu siguranță că veți fi feriți de discuțiile în contradictoriu cu vecinii. Nu le place să fie lăsați perioade lungi de timp singuri acasă. Sunt câini de companie, cărora le place compania umană. Persoanele care muncesc până târziu se vor întoarce acasă doar pentru a găsi un câine supărat, sătul de lătrat, și foarte probabil casa distrusă. Din acest motiv, acești câini sunt ideali pentru persoanele în vârstă sau pentru familiile care își petrec majoritatea timpului acasă. Sunt obișnuiți să alerge după mici animale, astfel că un gard este necesar, dar trebuie să țineți cont că va săpa pe sub el dacă va vrea să evadeze.

Dresaj

Câinii din rasa Terrier Mătăsos, la fel ca orice alt câine terrier, poate să fie foarte dificil de dresat. Au o voință proprie, sunt foarte inteligenți și încăpățânați, mai ales atunci când cineva vrea să le dicteze pașii. Din acest motiv, dresajul ar trebui să înceapă devreme și să fie condus într-o manieră calmă și niciodată cu o mână fermă. Micii câini terrier sunt predispuși la reacții defensive și chiar dacă veți încerca să îl ajutați cu mâna pentru a-i arăta cum trebuie să reacționeze la o comandă, acesta va sări să muște. Bunătăți și recompense ar trebui să fie de ajuns pentru a-l face să fie atent și pentru a-l motiva, dar sesiunile de dresaj trebuie să fie scurte. Odată ce comenzile de bază au fost învățate, câinele Terrier Mătăsos poate să fie mutat la dresajul avansat sau la clasele de agilitate. Sunt niște câini foarte deștepți care, în ciuda încăpățânării de care dau dovadă, excelează la agilitate.

Toaletaj:

Blana acestui câine este una foarte frumoasă: este lungă și dreaptă, care pornește în jos de pe spate, crescând la aproape 15 cm. Cu toate că are blana atât de lungă, nu necesită o atenție foarte mare. Este de ajuns un periaj de două sau trei ori pe săptămână, iar o baie este indicată o dată pe lună, pentru a-i menține blana departe de încâlceli.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Terrier Mătăsos este o rasă puternică, dar care pot avea parte de anumite condiții de sănătate, la fel ca majoritatea raselor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului.  Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași.

– ectropionul este o afecțiune prin care se modifică poziția pleoapei inferioare prin răsfrângerea către exterior a marginii libere a pleoapei și apariția fundului de sac conjunctival;

entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;

– boala capului femural , care poate foarte ușor să fie considerată a fi displazia șoldului. Apare sub forma artritei și poate suporta o intervenție chirurgicală în vederea însănătoșirii. Intervenția chirurgicală necesită ulterior și o perioadă atentă de recuperare;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câini din rasa copoi negri și maro

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Copoii negri și maro au fost crescuți pentru a fi câini folosiți ori la muncă ori ca și câini de vânătoare. În timp ce bogații proprietari de terenuri din sudul Americii organizau vânători de vulpi călare folosind copoi importați, colonialiștii din clasa mijlocie au dezvoltat o rasă proprie de câini de muncă. Această rasă a fost creată pentru a oferi rezultate bune în muncă și nu pentru aspectul fizic. S-a urmărit cu precădere ca această rasă de câine să fie capabilă de a pune pe masa familiei mâncarea de care aveau nevoie. Copoii au fost dezvoltați pentru a localiza și pentru a urmări prada, cu precădere pe timpul nopții, în timp ce lătrau într-un ritm alarmant. În America de Nord, Copoii negri și maro era folosiți pentru a vâna ratonii, pumele, căprioare, cerbi, porci mistreți și chiar și urși. Se crede că această rasă are strămoși în Bloodhound, Talbot Hound și Foxhound, toți copoii fiind importați din Anglia. În America, Copoii au fost folosiți pentru a identifica urmele încă din anii 1700.  Odată cu dezvoltarea orașelor și pe măsură ce lumea rurală devenea tot mai prețioasă, acest câine a reușit să demonstreze o capacitate de adaptare uluitoare, reușind să își creeze un mediu prielnic traiului în orice zonă ar fi existat. Nu s-a dat

Nume: Copoi negru și maro

Originea: USA

Grupa: Copoi, câine de vânătoare

Inaltime: Femela 58 – 64 cm, Mascul 62 – 68 cm

Greutate: Femela 34 – 40 kg, Mascul 38 – 45 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: negru și maro

Temperament:  Neținând cont de mărimea lor, Copoii negri și maro se consideră adeseori ca fiind câini de ținut în brațe, și nu ezită nicio clipă să se cuibărească în cele mai mici locuri, doar pentru a sta lângă persoanele pe care le iubește.

Dresaj: Pot fi încăpățânați și niște câini manipulatori datorită ochilor lor atât de expresivi și a feței lungi și parcă mereu triste.

Caracteristici distinctive: Au un nas mare, buze lăsate, late și urechi care atârnă. Au ochii rotunzi, maro, care deseori poartă cu ei o notă de tristețe.

niciodată la o parte din calea participării la orice activitate care îl poate implica și pe el. Astfel, Copoiul a devenit un câine foarte ascultător, excelent în a se conforma, un câine agil, căruia îi face plăcere să facă jogging, să iasă în natură, să fie babysitter, să urmărească vânatul sau să păzească.

Descriere fizică:

Copoiul negru și maro este un câine mare, puternic, un câine de vânătoare cu o blană scurtă, deasă, care îl protejază de condițiile meteorologice nefavorabile. De obicei, câinii aceștia sunt tot atât de lungi pe cât sunt de înalți, dar bineînțeles, excepțiile sunt prezente și aici. Această rasă are strămoși în rasa Bloodhound, ceea ce se poate vedea în mărimea lor și în forma pe care corpul lor o are. Au un nas mare, buze lăsate, late și urechi care atârnă. Au ochii rotunzi, maro, care deseori poartă cu ei o notă de tristețe. Coada Copoiului negru și maro este lungă, puternică, fiind ușor de observat că atunci când este pe câmpul de vânătoare, o poartă ridicată la un unghi drept. După cum le și spune numele, copoii au culorile negru și maro.

Personalitate:

Copoiul negru și maro este un câine care se face plăcut și care în final reprezintă o remarcabilă personalitate alături de familie, indiferent de mărimea acesteia sau de vârsta la care vă doriți un câine. Sunt jucăuși la fel ca și niște cățeluși, ajungând la maturitate abia târziu, după ce au ajuns adulți. Nu necesită foarte mult exercițiu, fiind fericit dacă are posibilitatea de a se relaxa în jurul casei. În ceea ce privește copiii, copoii au un comportament excelent, fiind foarte răbdători și deloc dominanți. Singura problemă care poate apărea este îmbătrânirea, moment în care copoii devin destul de apatici, fără prea mult chef de joacă. Neținând cont de mărimea lor, Copoii negri și maro se consideră adeseori ca fiind câini de ținut în brațe, și nu ezită nicio clipă să se cuibărească în cele mai mici locuri, doar pentru a sta lângă persoanele pe care le iubesc. Copoii nu necesită activități sportive, ci din contră, odată ajunși adulți, aleg de cele mai multe ori să se relaxeze în sufragerie sau să se așeze pe canapea alături de dumneavoastră, din nou neținând cont de mărimea lor. Având un grad ridicat de adaptabilitate, se pot descurca excelent în condiții de apartament. Când este dus afară, este indicat să se țină în lesă, sau să fie într-o curte închisă. În cazul în care simte un miros, va fi curios să descopere de unde provine și din cauza faptului că ascultă selectiv, nu va răspunde comenzilor dumneavoastră. Sunt niște companioni excelenți pentru pentru vânători și pentru fermieri. Sunt atât de încăpățânați încât vor urmări orice pradă, pe orice tip de teren, pe orice vreme și nu se vor opri până când nu o vor avea în dinți. Câinii de vânătoare sunt de obicei câini care nu latră, iar Copoii negri și maro nu fac nicio excepție de la acest lucru. Le place să cânte atunci când aud mașini de poliție sau pompieri, și totodată atunci când sunt lăsați singuri pentru perioade lungi de timp. În timpul mesei, copoii vor lăsa destul de multe urme de salivă, ceea ce nu va arăta tocmai frumos. Fiți mereu pregătiți pentru a curăța în urma lor.

Dresaj:

Fiind câini mari, Copoii negri și maro pleacă de la premisa că ei sunt lideri prin definiție, ceea ce înseamnă că dresorul trebuie încă din primul moment să le demonstreze că nu este așa. Pot fi încăpățânați și niște câini manipulatori datorită ochilor lor atât de expresivi și a feței lungi și parcă mereu triste. A dresa un copoi negru și maro nu este o muncă pentru orice dresor. La fel ca șimulte alte rase, Copoiul negru și maro este un câine sensibil și necesită un dresaj realizat cu încredere, susținut și totodată blând. Un dresaj având la bază agresivitatea poate să ducă la unu comportament destul de sfios din partea câinilor, iar unii dintrei ei pot ajunge chiar să se închidă complet în ei înșiși. Cu o atitudine pozitivă, recompense dese și multă răbdare veți reuși să aveți rezultate excelente cu această rasă.

Toaletaj:

Copoii negri și maro au o blană scurtă, deasă și uleioasă, care are menirea de a-i proteja de intemperii și de ciulinii insistenți. Acest tip de blană se întâlnește îndeosebi la câinii de vânătoare, ajutându-i să se descurce cât se poate de bine în condiții aspre de teren. Culoarea de bază este negru iar maroul se poate găsi deasupra ochilor, pe piept, pe picioare și în partea din spate a coapselor.  O mănușă pentru periaj este cea mai bună opțiune atunci când doriți să îl îngrijiți. Trebuie să îl periați de două sau de trei ori pe zi pentru a înlătura părul desprins și pentru a distribui uniform emulsiile uleioase ale pielii. Deși își pierd blana pe întreaga durată a anului, există două anotimpuri în care o fac cu preponderență, respectiv primăvara și toamna. Nu îmbăiați câinele mai mult decât este necesar pentru că îndepărtarea uleiurilor poate duce la iritații sau la alergii.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța în fiecare zi pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine. Urechile necesită o atenție deosebită și ar trebui să fie verificate săptămânal pentru apariția iritațiilor sau a mirosurilor neplăcute, ceea ce ar putea să arate apariția unor infecții. Când îi verificați sănătatea urechilor, folosiți vată îmbibată într-un lichid de curățat urechile pentru a preveni apariția infecțiilor.

Boli si afectiuni curente:

Copoiul negru și maro este un câine foarte rezistent, motiv pentru care este rar predispus la boli. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:

– boli ale ochilor: cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași. Glaucomul este o altă afecțiune a ochilor destul de des întâlnită la această rasă;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală.

 

 

 

 

 

 

1 2 3 9
Mergi Sus