un blog despre animale de companie

Tag archive

transport animale companie

Rasa de Iepuri Poloneză

Rozatoare Scris de

 

Informaţii generale:

Există mai multe scenarii posibile în ceea ce privește originea rasei de iepuri Polonezi. Varietatea de iepuri albi cu ochii roșii a fost prima dintre varietățile de iepuri Polonezi. Aceștia au fost originari din Anglia și Germania, și cu siguranță nu în Polonia. Au fost menționați în literatura Engleză încă din anii 1860. În anul 1884, un număr de șaptesprezece iepuri Polonezi au fost prezentați în Hull, Anglia. Una dintre surse spunea că persoana care i-a crescut i-a obținut din iepuri sălbatici. Alți crescători au încrucișat iepuri albi din rasa Silver sau din rasa Olandeză și chiar din rasa Himalaya pentru a dezvolta această varietate de iepuri din rasa Poloneză. Conform unui articol scris de către Samuel E Rice în Ghidul APRC din 1952, iepurele Polonez a fost importat în America în anul 1912 de către W E Dexter din Boston. Iepurii albi cu ochii roșii erau singura varietate recunoscută de către National Pet Stock Association și a rămas așa timp de mai mulți ani. Arbitrul John Weltevreden a scris de asemenea un articol pentru revista Lumea Iepurilor, în care spunea că iepurele alb cu ochii roșii Polonez semăna cu New Zealand alb în miniatură. Unii crescători Polonezi au importat iepuri din Anglia pentru a îmbunătăți calitatea iepurilor lor, dar au rămas profund dezamăgiți de aspectul general al acestor iepuri. Pe de altă parte, crescătorii americani au reuși să încrucișeze selectiv iepuri pentru a obține iepuri cu ochii roșii care să nu fie foarte dreptunghiulari ca și formă.

 Nume: Poloneză

Originea: Anglia

Grupa: Iepuri de dimensiuni mici

Greutate: Între 1,1 – 1,6 kg

Speranta medie de viata: până la 5 – 10 ani

Culoare: alb, negru, albastru, pătat

Temperament:  Natura lor docilă și afectuoasă este perfectă pentru persoanele singure, cupluri, seniori sau pentru familii cu copii destul de mari pentru a înțelege cum trebuie să se comporte cu acești iepuri. Iepurii din rasa Poloneză au nevoie de foarte multă atenție.

Status rasă:  rasa de iepuri Polonezi nu este în niciun fel amenințată, fiind una dintre cele mai populare rase de animale de companie. Este crescut exclusiv pentru a fi animal de companie și pentru a participa la concursurile de profil.

Caracteristici distinctive: Capul trebuie să îi fie scurt, cu obrajii plini și cu niște ochi luminoși și plini de încredere. Culoarea ochilor diferă în funcție de culoarea blănii, dar în general sunt roșii sau albaștri. Pentru că este un animal mic, iepurele Polonez este adeseori confundat cu alte rase pitice, cum ar fi Piticul Olandez.

 

În anul 1938, Asociația Americană a Crescătorilor de Iepuri au recunoscut varietatea albă cu ochii Albaștri, iar Samuel E Rice din Saugus a fost creditat cu dezvoltarea acestei varietăți. În anul 1920 el a achiziționat șase femele cu ochii roșii și 3 masculi de la W E Dexter. A avut nevoie de trei generații de încrucișări între progenituri pentru a obține iepuri albi cu ochii albaștri. Arbitrul Weltevreden a scris în articolul său despre iepurii Polonezi că iepurii cu ochii albaștri au fost prezentați pentru prima dată la un show Mondial din Leipzig, Germania, în anul 1919. Mai multe varietăți de culori au început să apară în Statele Unite începând cu anul 1932.

Tot Samuel E Rice este creditat și cu obținerea și dezvoltarea varietăților de Ciocolatiu și Negru. El a dezvoltat aceste două culori folosind inițial un mascul cu ochii roșii și o femelă Havana. În jurul anului 1947, varietățile de culori negru și ciocolatiu au început să prezinte un stardand în conformitate cu cerințele ARBA. La acea vreme erau cunoscuți mai mulți crescători Polonezi care dețineau iepuri colorați:  Jack Ross și John Mellozzo (~1948) și începând cu 1952, F. A. Arnold, Arnold Wolfe, Floyd Tobias, Austin Gaver, William F. Thompson, Frank Call, Andrew Bain, Charles A. Henry, frații Cushing și Alan L. Mitchell. Acesta din urmă a scris în anul 1957 un articol în Ghidul APRC în care menționa că un crescător a reușit să obțină iepuri Polonezi cu ochii roșii folosind un iepure Roșu Noua Zeelandă și un iepure polonez cu ochii roșii. Alți crescători au încrucișat Polonezi cu Pătați englezi pentru a obține varietăți colorate. Un crescător foarte cunoscut de iepuri colorați Polonezi a fost Arbitrul Carlton Gaddis. Acesta a achiziționat primii săi iepuri de la Charlie Henry din Saugus, în jurul anilor 1954.

A dezvoltat varietatea Neagră, cu care a reușit să câștige numeroase premii, ajungând aproape la egalitate cu iepurele cu ochii roșii.

Varietatea albastră de iepuri a reușit să fie absorbită de ARBA mult mai târziu. Pentru prima dată a apărut pe masa arbitrilor în anul 1977, la Convenția ARBA din Houston. Totuși, această varietate exista deja de ceva vreme, iar problema membrilor ARBA era ca această rasă să nu pățească la fel ca și Piticul Olandez, care a fost creat într-un număr mare de varietăți. Membrii au observat o scădere în calitatea iepurilor ca urmare a diversificării varietăților, și nu doreau ca și rasa Poloneză să aibă același rezultat. Din acest motiv, ARBA nu a aprobat încă de la început varietatea albastră, cu toate că au continuat să vorbească despre acest iepure. Mai mult, crescătorii au continuat să se prezinte cu iepurii polonezi albaștri la concursurile de profil, făcându-le tot mai multă promovare. În anul 1982 a fost aprobată varietatea albastră de către ARBA.

A urmat apoi aprobarea varietății pătată în anul 1998. Gail Gibbons din Cedar Lake a început să crească iepuri Polonezi pătați încă din anul 1985. A folosit un iepure negru cu alb Holland Lop, cu urechile nu foarte lăsate, pentru a introduce acest tipar în iepurii Polonezi. Apoi a împerecheat rasa cu femele negre și ciocolatii. Prima dată când a prezentat un iepure pătat a fost în anul 1990, în cadrul convenției ARBA din Tampa.

În aceast moment, versiunea Lila este în proces de obținere a acordului ARBA. Enlow Walker este inițiatorul și susținătorul acestei varietăți.

Ghidul APRC 1952 și 1957
ARBA “Official Guide to Raising Better Rabbits”, 1965, 1973
“Domestic Rabbits and their Histories”, B. D. Whitman, 2004
Revista “Rabbits”, “The Beauty of the Blues: Polish Rabbits with Potential”, Donna Marshall, 7/1979
“Domestic Rabbit”, “The Polish”, W. H. Kennedy, Sept.-Oct., 1975

Descriere fizică:

Rasa de iepuri Polonezi este una de dimensiuni mici, care este ușor de recunoscut datorită corpului lor subțire, asemenea firului de păr, și a urechilor mici și perfect ridicate. Urechile iepurelui Polonez este una dintre caracteristicile principale, fiind mici și ascuțite, ținute ori pe spate, ori cu pavilioanele în exterior, ca și când ar fi mereu în alertă. Capul trebuie să îi fie scurt, cu obrajii plini și cu niște ochi luminoși și plini de încredere. Culoarea ochilor diferă în funcție de culoarea blănii, dar în general sunt roșii sau albaștri. Pentru că este un animal mic, iepurele Polonez este adeseori confundat cu alte rase pitice, cum ar fi Piticul Olandez. Dar la o privire mai atentă se poate observa că iepurele Polonez este mult mai alungit, ușor mai mare și cu un cap mai ascuțit. Culorile acceptate sunt alb cu ochii albaștri, alb cu ochii roșii, negru, maro și albastru. La începutul acestei rase, doar culoarea albă a fost acceptată și recunoscută, dar în scurt timp au apărut și celelalte culori în standardul rasei. Greutatea medie este între 1,1 și 1,6 kg. Iepurele Polonez este astăzi o rasă extrem de populară și una mereu pe podium în cadrul concursurilor de profil. Blana îi este scurtă, moale și ușor de îngrijit, comparativ cu alte rase care au blana lungă.

Personalitate:

Majoritatea crescătorilor consideră că acești iepuri de dimensiuni mici se potrivesc cel mai bine în familiile cu copii mici, pentru că și iepurele Polonez este mic și adorabil chiar și în perioada sa adultă. Totuși, cu cât este mai mic iepurele, cu atât este pentru copii mai ușor să îi scape și să îi accidenteze, motiv pentru care nu este recomandată această rasă pentru copiii mici, chiar dacă iepurele este unul calm și blând. Natura lor docilă și afectuoasă este perfectă pentru persoanele singure, cupluri, seniori sau pentru familii cu copii destul de mari pentru a înțelege cum trebuie să se comporte cu acești iepuri. Iepurii din rasa Poloneză au nevoie de foarte multă atenție și le place să fie ridicați, ținuți în brațe și mângâiați de către companionii lor umani. Mărimea lor mică îi face excelenți pentru persoanele care locuiesc în apartamente mici. Este necesar să îi oferiți câteva jucării pe care să le mestece și cu care să se joace, pentru că altfel, își va ocupa timpul rozând tot ceea ce prinde în cale. Acești iepuri de dimensiuni mici sunt mai ușor de dresat decât cei mari. Puteți vedea adeseori iepuri  Polonezi în showurile magicienilor. Chiar dacă nu veți vrea să îi învățați cum să iasă afară din pălărie, poate vreți să asculte anumite comenzi sau cum să își facă nevoile în anumite locuri din casă. Este mult mai greu să învățați un iepure să răspundă la comenzi, decât să dresați un câine sau o pisică, dar cu multă muncă și răbdare, acest lucru este posibil.

Hrana și cușca

Principalul ingredient al dietei lor este fânul, de preferat fânul mai gras, mai bogat în fibre. Un astfel de fân va preveni diareea și obezitatea iepurelui. Alte frunze de verdețuri, în special legume, sunt esențiale pentru sănătatea iepurelui, fiind necesare ocazional pentru a preveni eventuale derapaje digestive. De dragul varietății puteți să îi oferiți și bunătăți cum sunt morcovi, piersici, pere, mere, prune, căpșuni sau alte fructe. Trebuie totuși să fiți atenți când îl hrăniți cu fructe pentru că acestea pot să fie bogate în zaharuri. Crescătorii de iepuri în scopuri comerciale mai adaugă și alte elemente nutritive dietei zilnice. Mai trebuie să aibă tot timpul apă proaspătă într-un bol. Iepurii din rasa Poloneză sunt iepuri de ținut în interior, iar datorită faptului că sunt mici, cușca este una oarecum formală.  Atunci când sunt afară, sunt recomandate cuștile extensibile, zonele îngrădite, tocmai pentru a-i oferi o mai mare protecție. Totodată, este indicat ca atunci când este lăsat afară să se joace, ori să fie ținut sub supraveghere, ori să îl țineți sub ceva acoperit, pentru a nu fi atacat de păsări. Dacă este ținut în cușcă, aceasta ar trebui să fie de cel puțin cinci ori mărimea corpului iepurelui și să îi permită să stea relaxat în picioare. Nu este indicat ca podeaua cuștii să fie realizată din sârmă pentru că iepurele ar putea să își prindă picioarele în ochiurile de sârmă. Iepurele ar trebui să mai aibă un loc doar al lui unde să se ascundă atunci când vrea să doarmă liniștit.

Toaletaj:

Iepurii  din rasa Poloneză nu au nevoie de o îngrijire specială, iar datorită blănii scurte, un periaj pe zi este de ajuns pentru a nu lăsa în urma sa păr. În perioada în care își schimbă blana, trebuie să îi acordați mai multă atenție. De asemenea, iepurii care participă la concursuri de profil vor avea nevoie de o îngrijire specială, care de cele mai multe ori este realizată într-un loc special creat. Periajul are totodaă rolul de a evita formarea bilelor de blană pe care iepurele le înghite de fiecare dată când își face singur toaletajul. Iepurii juniori au nevoie de mai multă îngrijire decât cei seniori pentru că au o blană mai fină, mai sensibilă. Există destul de multe instrumente care pot fi folosite pentru îngrijire. Se pot folosi perii, pieptene și chiar și un uscător de păr poate să fie folosit pentru a da volum blănii.

Scopul și statusul rasei:

Conform celor prezentate de către American Livestock Breeds Conervancy, rasa de iepuri Polonezi nu este în niciun fel amenințată, fiind una dintre cele mai populare rase de animale de companie. Este crescut exclusiv pentru a fi animal de companie și pentru a participa la concursurile de profil.

Probleme de sănătate:

La fel ca și alte rase de iepuri,  și rasa de iepuri Polonezi poate să fie predispus la răceli și la infecții virale. Expunerea la praf, la schimbările bruște de temperatură, precum și capacitatea scăzută de rezistență la stres îl poate predispune la diverse boli. Printre acestea enumerăm și:

– conjunctivita este o infecție bacteriană a pleoapelor cauzată de către fum și praf;

– probleme ale urechilor;

– coccidiosis este o problemă intestinală, un parazit apărut din cauza condițiilor igienice precare;

– balonarea și obstrucționarea canalelor respiratorii din cauza bilelor de păr.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Iepuri Dutch

Rozatoare Scris de

 

Informaţii generale:

Se știe despre această rasă că este originară din Olanda în jurul anilor 1850 sau chiar mai târziu, unde era cunoscut la acea vreme sub denumirea de Iepurele Hollander.  În anul 1864 a fost dus în Marea Britanie, unde a cunoscut cu adevărat popularitatea și de unde a început să fie exportat înspre diverse puncte ale globului. Rasa Dutch este una dintre cele mai vechi rase de iepuri domestici cunoscute. Strămoșii acestei rase sunt iepurii sălbatici Europeni care au fost domesticiți cu mult timp înainte și despre care se spune că sunt părinții multor rase de iepuri. Mai mult, se consideră că parte din genele pe care le are această rasă aparțin rasei Petite Brabancon, o rasă identificată în regiunea Brabant din Flandra, iepuri crescuți în număr mare în secolul XIX, ca și iepuri de carne. Iepurele din rasa Dutch este considerat a fi o rasă de iepuri foarte elegantă, în mare parte acest lucru datorându-se petelor distinctive de pe corp. Încă de la început, rasa Dutch a beneficiat de atenția deosebită a crescătorilor și a iubitorilor de iepuri, care nu s-au oprit niciun moment din îmbunătățirea rasei și creșterea numărului de varietăți disponibile, fiind totodată extrem de atenți la perfectarea și menținerea acelor pete distinctive. O și mai mare atenție a fost acordată aspectului general al corpului acestei rase, ceea ce a dus la un corp aproape perfect, respectiv corpul pe care îl

 Nume: Dutch

Originea: Olanda

Grupa: Iepuri de dimensiuni mici / rotunzi

Greutate: Între 1,5 – 2,4 kg

Speranta medie de viata: până la 5 – 8 ani

Culoare: negru, albastru, ciocolatiu, argintiu, gri

Temperament:  Trebuie să aveți destul de multă grijă cu acești iepuri, în special din cauză că sunt animale în general fricoase. Pentru că iepurii au un corp destul de delicat, este indicat să învățați să vă purtați cu ei cu grijă, pentru a nu-i răni neintenționat.

Status rasă:  În continuare, iepurii din rasa Dutch sunt printre primele zece cele mai populare rase de iepuri de dimensiuni mici din lume. Scopul lor este de a fi un animal de companie excelent, iubitor, atent și plin de afecțiune.

Caracteristici distinctive: Gulerul alb al iepurelui întâlnește culoarea blănii și formează un cerc perfect în jurul corpului. Vârfurile picioarelor sunt de asemenea albe, continuându-se câțiva centimetri înspre genunchi. Blana îi este scurtă și densă.

cunoaștem astăzi. Tocmai datorită acestui fapt și în special așteptărilor ridicate ale crescătorilor în ceea ce privește aspectul corpului și petele de culoare, iepurele din rasa Dutch reprezintă o adevărată provocare pentru orice crescător experimentat. Inițial, majoritatea iepurilor din rasa Dutch erau de culoare neagră, dar de-a lungul timpului au fost adăugate multe alte culori. Popularitatea rasei Dutch a crescut semnificativ în multe țări, în pofida avansului pe care l-au avut toate rasele de iepuri pitici. Rasa Dutch rămâne una dintre cele mai populare rase de iepuri din întreaga lume.

 

Descriere fizică:

Rasa Dutch conține iepuri de dimensiuni mici și medii, cu corpul destul de rotund și bine echilibrat. Rotunjimea ar trebui să înceapă din spatele capului, să se continue peste umeri și să atingă vârful cel mai înalt în zona șalelor, coborând apoi înspre picioarele din spate. Și umerii trebuie să îi fie rotunzi. Acești iepuri au o constituție destul de puternică și compactă, cu un corp bine rotunjit și cu picioare scurte și puternice. Carnea îi este tare și fermă, atât în zona picioarelor cât și pe spate. Nu trebuie să aibă burtă. Capul este mare, iar pieptul lat. Urechile îi sunt scurte și ridicate. Nu sunt ascuțite la vârf, iar la bază sunt largi. Ochii îi sunt luminoși și destul de mari. Obrajii trebuie să îi fie cât mai rotunjiți cu putință și să acopere linia maxilarului. Gâtul este scurt și în general nu este colorat. Blana îi este acoperită de marcaje colorate. Zonele albe se regăsesc în anumite părți ale corpului și ar trebui să fie poziționate la fel la fiecare exemplar. Există o line albă care pornește din spatele umerilor până în zona burții iepurelui. Gulerul alb al iepurelui întâlnește culoarea blănii și formează un cerc perfect în jurul corpului. Vârfurile picioarelor sunt de asemenea albe, continuându-se câțiva centimetri înspre genunchi. Blana îi este scurtă și densă. Atunci când treceți cu mâna peste blană, în sensul invers, aceasta ar trebui să revină imediat în poziția inițială, adică să se așeze frumos aproape de corpul iepurelui.

Varietăți ale rasei:

Negrul Dutch ar trebui să aibă o culoare neagră densă, uniformă și lucioasă, continuată de culoarea albastru închis al blănii interioare. Negrul Duch are ochii de culoare neagră sau maro.

Albastrul Dutch ar trebui să aibă o culoare albastru închis unformă, foarte lucioasă care are la bază de asemenea culoarea albastră a blănii interioare. Ochii îi sunt albastru-gri.

Chinchilla Dutch are culoarea exterioară neagră cu perle albe. Ar trebui să aibă bandă neagră care să întrepătrundă gulerul alb. Această bandă este foarte bine definită cu un alb perlat. Blana de pe burtă îi este albă, cu albastrul blănii interioare. Vârful cozii îi este negru, cu puțin alb perlat. Urechile sunt acoperite cu negru, iar ochii ar trebui să fie încadrați de cercuri colorate. Ochii îi sunt negri sau maro, dar există și variante de albastru-gri.

Dutch Ciocolatiu este un iepure cu o blană maro ciocolatie închisă, uniformă și foarte lucioasă. Ochii trebuie să îi fie maro-închis, fiind permise inflexiuni roșiatice.

Dutch Gri are un tipar agouti, prezentând benzi distinctive de culoare. Culorile de pe firul de păr ar trebui să fie albastru la bază, urmată de un maro deschis, maro închis, iar vârful firului de păr trebuie să fie o bandă maro deschisă la culoare. Pe întreaga suprafața colorată a blănii trebuie să existe fire de păr negre. Sunt acceptate și linii de culoare neagră pe urechi. Cercurile ochilor sunt înguste și de culoare maro. Blana de pe burtă trebuie să fie albă, având la baza culoarea albastră a blănii interioare. Ochii îi sunt maro închis.

Dutch Oțel este un iepure care are întreaga parte colorată în negru, cu o împrăștiere uniformă a culorii albe pe unele vârfuri ale firului de păr. Ochii îi sunt maro închis.

Personalitate:

Iepurii din rasa Dutch sunt unii dintre cei mai populari iepuri ca și animale de companie. În mare parte acest lucru se datorează faptului că sunt iepuri calmi, foarte ascultători. Mai mult decât atât, au o constituție robustă și o mărime care să permită să fie ținuți în casă și să fie transportați. Au în general o dispoziție foarte blândă, elegantă chiar, respectuoasă, comportându-se excelent cu copiii. Majoritatea iepurilor din rasa Dutch iubesc să fie ținuți în brațe și să se joace cineva cu ei. Sunt iepuri foarte prietenoși și mai ales sunt iepuri inteligenți. Tânjesc după afecțiune și le place să stea în compania oamenilor. Au nevoie de multă atenție, fiind totodată iepuri care se plictisesc foarte repede. Trebuie să aveți destul de multă grijă cu acești iepuri, în special din cauză că sunt animale în general fricoase. Pentru că iepurii au un corp destul de delicat, este indicat să învățați să vă purtați cu ei cu grijă, pentru a nu-i răni neintenționat. Spre deosebire de pisici și câini, iepurilor nu le face plăcere să fie ridicați. Totuși, dacă îi învățați de mici cu aceste lucruri, atunci aceștia vor învăța să aibă încredere în acțiunile voastre și să fie deschiși la astfel de moduri în care se arată afecțiunea. Iepurii din rasa Dutch pot fi dresați să își cunoască numele și să vină atunci când sunt chemați. Iepurii sunt ușor de speriat, prima lor reacție fiind aceea de a o lua la goană. Picioarele din spate sunt foarte puternice, ceea ce le permite să fugă în viteză. Din toate punctele de vedere trebuie să aveți grijă cum vă jucați cu acest iepure. Chiar și atunci când îl ridicați în brațe, trebuie să îl luați cu o mâne de blana din zona cefei și cu cealaltă mână pusă sub picioare. Atunci când sunt ținuți în aceeași cușcă, există riscul de a se răni ca urmare a luptelor sau disputelor ocazionale. Nivelul de activitate al acestor iepuri crește în perioada de răsărit și cea de apus a zilei. În general, pe timpul zilei își vor petrece timpul mai mult dormind, dar sunt foarte blânzi și ușor de umblat cu ei.

Hrana și cușca

Principalul ingredient al dietei iepurilor din rasa Dutch este fânul proaspăt în cantități mari, precum și fructe proaspete și legume. Pe lângă acestea trebuie să aibă tot timpul apă proaspătă. Iepurii au un stomac delicat, motiv pentru care atunci când îi oferiți să mănânce fructe și legume proaspete, trebuie să îi oferiți câte o singură varietate odată pentru a observa care dintre acestea îi provoacă diaree și care nu, pentru a putea să eliminați cele care îi fac rău. Este indicat să îl hrăniți dintr-un bol de lut, pe care nu îl va putea să îl răstoarne foarte ușor și pe care nici nu îl va mesteca. Dacă îl țineți în cușcă atunci trebuie să îi plasați un bol cu apă curată în exteriorul cuștii, care să alimenteze cu ajutorul unui tub interiorul cuștii.

Pentru un iepure care stă în exterior, este indicat să se construiască o cușcă din lemn, cu un acoperiș care să îl protejeze de ploaie și care să fie ridicat pe piloni. Chiar și dacă iepurele va trăi în interior este indicat să se folosească o cușcă din lemn, nu din fier sau sârmă. Toți iepurii trebuie să aibă spațiu de mișcare, unde să își facă exercițiile și să li se permită să alerge puțin. Podeaua cuștii trebuie să fie din lemn, nu sârmă pentru că ar putea să provoace răni. Materialele pentru dormit se vor adapta temperaturilor exterioare. Cușca iepurelui trebuie să fie curățată cel puțin o dată pe săptămână, moment în care să fie eliminate și mâncarea veche. Dacă este nevoie să îi spălați cușca, folosiți doar o substanță de curățare specială pentru cuștile iepurilor.

Toaletaj:

Iepurii din rasa Dutch necesită o simplă periere săptămânală pentru a înlătura blana în exces și pentru a preveni încâlceala firelor de păr. Iepurii obișnuiesc să se îngrijească reciproc, motiv pentru care este indicat să aveți cel puțin două exemplare. Când au grijă unul de celălalt, iepurii își ling urechile, nasul, vârful capului și în jurul ochilor.

Scopul și statusul rasei:

Încă de la momentul apariției sale, rasa a fost una extrem de apreciată. Pe parcursul existenței sale nu au existat momente în care rasa să fie în pericol de extincție. Războaiele mondiale și-au lăsat amprenta asupra acestor animale la fel cum au făcut-o asupra tuturor animalelor domestice. Totuși, popularitatea acestor micuți iepuri nu a avut de suferit. În continuare, iepurii din rasa Dutch sunt printre primele zece cele mai populare rase de iepuri de dimensiuni mici din lume. Scopul lor este de a fi un animal de companie excelent, iubitor, atent și plin de afecțiune.

Probleme de sănătate:

La fel ca și alte animale mici, și iepurele din rasa Dutch poate să fie predispus la răceli și la infecții virale. Expunerea la praf, la schimbările bruște de temperatură, precum și capacitatea scăzută de rezistență la stres îl poate predispune la diverse boli. Printre acestea enumerăm și:

– conjunctivita este o infecție bacteriană a pleoapelor cauzată de către fum și praf;

– probleme ale urechilor;

– coccidiosis este o problemă intestinală, un parazit apărut din cauza condițiilor igienice precare;

– balonarea și obstrucționarea canalelor respiratorii din cauza bilelor de păr.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa Retriever Chesapeake Bay

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa Retriever Chesapeake Bay este una dintre puținele rase de câini născute și apărute în America. Despre această rasă se consideră că este descendentă din doi câini Newfoundland pe nume Sailor și Canton, aduși din Anglia pe un vapor în anul 1807. Din păcate, nava a suferit un naufragiu în apropierea coastei americane. Din naufragiu au reușit să se salveze tot echipajul, inclusiv acești doi câini, Sailor, un mascul roșcat și Canton, o femelă de culoare neagră. Ulterior, Sailor a fost adăpostit de către familia lui John Mercer din West River, în timp ce Canton și-a găsit familia în cea a dr James Stewart, un medic din Sparrow’s Point. Despre aceşti câini, americanii au învăţat rapid cum să îi folosească pentru vânătoarea de raţe, fiind nişte câini care se simt excelent în apă. Abilităţile lor de vânători şi de urmăritori a fost transmisă inevitabil generaţiilor următoare, împreună cu acea culoare neobişnuită, gălbuie şi cu ochii coloraţi. Nu au existat dovezi scrise cu privire la împerecherea celor doi câini, Sailor şi Canton, dar şaptezeci de ani mai târziu, în anul 1877, un show canin a fost organizat în Baltimore. Cu această ocazie, iubitorii acestei

 Nume: Retriever Chesapeake Bay

Originea: USA

Grupa: Retriever

Inaltime: Femela 52 – 60 cm, Mascul 54 – 66 cm

Greutate: Femela 25 – 33 kg, Mascul 28 – 35 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: galben-maro, maro închis

Temperament:  Nu uitaţi că sunt câini de vânătoare capabili să urmărească şi să scoată din ape îngheţate peste două sute de raţe pe zi. Nu vor obosi niciodată şi nu se vor da bătuţi niciodată.

Dresaj: În momentul în care aţi lăsat cât de puţin garda jos, Chessie-ul va profita de ocazie şi va încerca să preia controlul fără să stea nici un pic pe gânduri.

Caracteristici distinctive: Are picioare foarte puternice şi labele picioarelor membranate, ceea ce îi permitea să înoate mult mai bine.

noi rase au putut să observe cu ochiul liber asemănarea a doi câini veniţi acolo, unul de pe malul de est şi celălalt de pe malul de vest al Maryland-ului. Asemănările dintre aceşti doi câini au arătat fără tăgadă faptul că provin din aceiaşi strămoşi, motiv pentru care au fost recunoscuţi ca făcând parte din aceiaşi rasă, Câinele Chesapeake Bay urmăritor de raţe. Căutările ulterioare au dus la descoperirea unor evidenţe ale descendenţilor lui Canton şi Sailor, care au fost duşi la adăpostul din Carroll Island, de unde au reuşit să populeze întreaga regiune. Până la momnetul în care Clubul Adăposturilor Americane a fost înfiinţat în anul 1884, destul de multe varietăţi de Chesapeake au fost dezvoltate, cunoscute fiind pentru dârjenia lor şi pentru capacitatea lor de a rezista în apele reci ale Golfului Chesapeake. Clubul Chesapeake a fost iniţiat în anul 1918. Primul retriever a fost licenţiat în clubul Chesapeake în anul 1932. Pentru a omagia aceşti câini, uşa principală a Muzeului Maritim a Golfului Chesapeake din St Michael, Maryland, este păzită de o pereche de statui de fier a doi Chesapeake (Chessies).

Descriere fizică:

Rasa Retriever Chesapeake Bay a fost dezvoltată pentru vânătoare de raţe în condiţii extrem de dificile, trebuind să facă faţă la curenţi puternici în apele îngheţate ale Golfului Chesapeake. Este un înotător excelent, cu o muşcătură puternică şi totodată gentilă, ceea ce îi permitea să înoate cu raţele în gură. Are picioare foarte puternice şi labele picioarelor membranate, ceea ce îi permitea să înoate mult mai bine. Chessie este un câine mai mult lung decât înalt, cu picioarele din spate cel puţin la fel de înalte ca şi cele din faţă. Capul îi este rotund, continuat cu un bot destul de lung şi îngust. O particularitate a acestei rase este dată de ochi, care sunt de culoare galbenă. Urechile sunt ţinute semiaplecat, cu vârfurile rotunjite. Au o blană dublă, primul strat fiind foarte des, în timp ce stratul exterior este des şi scurt. Pentru protecţia împotriva apei reci, Retrieverul Chesapeake Bay a dezvoltat un sistem de apărare sub forma blănii uleioase care îi conferă impermeabilitate.

Personalitate:

Rasa Retriever Chesapeake Bay deţine cea mai puternică personalitate dintre toţi retriverii. Nu sunt la fel de uşor de stăpânit ca şi restul retrieverilor, aceştia fiind nişte câini foarte independenţi, ceea ce îi face să fie şi extraordinar de greu de dresat. În ciuda acestor aspecte, capacitatea lor de vânători nu li s-a ştirbit de-a lungul timpului, fiind în continuare nişte vânători de temut şi îndrăgiţi de vânători. Le place la nebunie să înoate şi ar putea să reziste la o zi întreagă de vânătoare, în care să aducă tot timpul raţele căzute în apele reci ale zonei de vânătoare. Sunt nişte câini care trebuie să stea afară din casă  şi să aparţină unei familii care călătoreşte foarte mult, cărora le place muntele, ciclismul sau excursiile cu cortul. Iubeşte natura şi are nevoie de ea tot timpul. Câinii din rasa Chesapeake Bay au nevoie de foarte mult exerciţiu pentru a-şi menţine condiţia fizică. Din acest motiv, nu este indicat să fie ţinut de persoane care îl vor scoate la plimbare o dată pe zi în jurul blocului. Nu uitaţi că sunt câini de vânătoare capabili să urmărească şi să scoată din ape îngheţate peste două sute de raţe pe zi. Nu vor obosi niciodată şi nu se vor da bătuţi niciodată. Le place de asemenea să alerge, să se caţere şi să urmărească mingea sau beţele aruncate de către dumneavoastră. Retrieverul Chesapeake Bay nu este sub nicio formă un câine de apartament. Sunt câini aspri şi foarte energici cât sunt adulţi, au nevoie de foarte mult exerciţiu şi dacă nu îl primesc devin foarte repede distructivi. Un Retriever Chesapeake Bay plictisit este un Retriever Chesapeake Bay distructiv. Dacă nu au parte de exerciţii regulate, susţinute, atunci cu siguranţă puteţi să vă aşteptaţi să îl scăpaţi rapid de sub control. Este o rasă care stă destul de mult în stadiul de căţei, urmând ca odată ajunşi adulţi să menţină câteva reminiscenţe ale copilăriei lor. Dacă nu sunt supuşi constant unor exerciţii dificile, exerciţii care să le întărească atât musculatura cât şi caracterul, atunci riscă să aducă cu ei multe aspecte ale copilăriei. Nu sunt câini de pază, dar în mod natural Chessie este un câine care nu are încredere în străini. Din acest motiv, se cere socializare încă de când sunt mici. Dacă nu vor reuşi să fie învăţaţi să distingă vizitatorul străini de un străin periculos, atunci această neîncredere în oameni poate să ducă la agresiune. Fiind vânători, se cunoaşte despre ei că le place să bage orice în gură. De la beţe, pietre, jucării, la papuci şi cărţi, toate sunt ţinte ale Chessie-ului.

Dresaj:

Rasa Retriever Chesapeake Bay este o rasă formată din câini cu o voinţă proprie puternică, motiv pentru care nu ar trebui să fie confundaţi sau comparaţi cu un Golden Retriever. Această rasă are nevoie de constanţă în ceea ce priveşte dresajul. În momentul în care aţi lăsat cât de puţin garda jos, Chessie-ul va profita de ocazie şi va încerca să preia controlul fără să stea nici un pic pe gânduri. Deşi au nevoie de un lider puternic, Retrieverul Chesapeake Bay este un câine care nu ar trebui să fie tratat cu duritate, pentru că nu răspunde foarte bine la disciplina impusă. Recompensele pozitive combinate cu destul de multă răbdare este reţeta cea mai bună pentru a dresa un Chessie.

Toaletaj:

Ca şi majoritatea raselor de retrieveri, rasa Retriever Chesapeake Bay este o rasă care îşi pierde blana din abundenţă, motiv pentru care este necesa un periaj constant, atât pentru a îndepărta părul nedorit cât şi pentru a distribui în mod uniform uleiul de pe blană. Nu îl îmbăiaţi decât atunci când este necesar, pentru a nu îi distruge stratul protector uleios.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Retriever Chesapeake Bay este o rasă în general sănătoasă, cu puține boli cunoscute ca fiind particulare lor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei.

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el.

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Ciobănesc de Shetland

Caini/Rase de caini Scris de

Rasa Samoyed

Informaţii generale:

Câinele din rasa Ciobănesc de Shetland provine, așa cum îi spune și numele, din Insulele Shetland, care se găsesc între Scoția și Norvegia, la aproximativ 50 de mile Nord de Scoția și puțin sub cercul Arctic. Aceste insule sunt totodată casa mai multor rase de animale, cum ar fi Poneii de Shetland și Oile de Shetland. Mulți ani, Ciobănescul de Shetland a fost denumit Toonie, nume care provine din cuvântul Norvegian ”fermă”. Fermierii au crescut această rasă, combinând Border Collie cu câini de dimensiuni mai mici, pentru a obține un câine capabil să lucreze și să apere turmele de oi Shetland. Unele persoane speculează faptul că una dintre îndatoririle pe care acești câini le aveau era să protejeze mieii de atacurile păsărilor. Se poate observa foarte ușor că majoritatea câinilor Shetland au o pasiune de a urmări păsările, iar unii dintre ei au tendința de a urmări avioanele sau elicopterele pe care le văd zburând deasupra lor. La începutul anilor 1800, câinii din rasa Shetland au fost aduși în Anglia și în Scoția, acolo unde au fost considerați niște Collie în miniatură. Pe Insulele Shetland, fermierii începuseră să reproducă acești câini Shetland pentru a fi chiar mai mici și mai pufoși, tocmai pentru a putea să îi vândă vizitatorilor de pe insulă. Există câteva zvonuri cu privire la o posibilă încrucișare cu un Prinț Charles Spaniel și rase de câini Pomeranian,

 Nume: Ciobănesc de Shetland

Originea: Insulele Shetland / Între Scoția și Norvegia

Grupa: Câini de muncă

Inaltime: Femela 33 – 40 cm, Mascul 35 – 42 cm

Greutate: Femela 7 – 8 kg, Mascul 7 – 8 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani

Culoare: maro/albastru/alb

Temperament:  Sunt niște câini foarte inteligenți și își vor folosi atât mintea cât și corpul, apreciind oportunitatea de a învăța noi lucruri pe măsură ce le exersează. Exercițiile corespunzătoare vor ocupa creierul acestor câini și îi vor ajuta să rămână calmi în interiorul casei.

Dresaj:  Vor prinde comenzile foarte repede și sunt niște câini cu o dorință foarte mare de a face pe plac. Tratamentul pozitiv și o mulțime de recompense este tot ceea ce au nevoie în sesiunile de dresaj.

Caracteristici distinctive: Capul, văzut de sus trebuie să fie lung, cu un aspect plan începând de la urechi până la nas. Expresia acestui câine trebuie să fie alertă, blândă, inteligentă și mereu întrebătoare.

care au fost lăsați pe insulă de către turiști. Au existat de-a lungul timpului atât de multe încrucișări, încât la finalul sec XIX, locuitorii insulei au început să observe că aspectul original al acestui câine începe să dispară. Au început astfel o serie de discuții și acțiuni pentru a aduce înapoi aspectul original al Ciobănescului de Shetland. Trei tipuri de crescători au început să își facă apariția: cei care credeau că trebuie să se încrucișeze doar câini din rasa Collie, cei care doreau să încrucișeze puținii câini Shetland care mai existau între ei, și în final cei care continuau să încrucișeze câinii fără să le pese de evoluția rasei. Într-un final, în showurile de profil de la începutul sec XX, erau prezentate exemplare din toate cele trei versiuni de încrucișări. În anul 1909, Clubul Kennel Englezesc a recunoscut această rasă. 28 de câini din rasa Sheltland au fost înregistrați în acel an ca și Collie Shetland. Patru dintre ei apar în continuare în pedigree-ul multor campioni moderni: doi masculi denumiți Lerwick Tim și Trim și două femele pe nume Inverness Topsy și Inga. Primul Sheltie care a fost înregistrat de către Clubul American Kennel a fost Lord Scott în anul 1911. Crescătorii de Collie din Anglia nu erau foarte fericiți în ceea ce privește numele rasei, ceea ce i-a determinat să protesteze pentru schimbarea numelui, ceea ce s-a și întâmplat. Noua denumire a rasei a fost stabilită Ciobănescul de Shetland. Acest câine a creat controverse atât în Marea Britanie, cât și în SUA timp de mai mulți ani, cu privire la standardul rasei. Ca și efect, multe cluburi de Ciobănești de Shetland au fost formate pentru a susține diverse opinii. În final, în anul 1930, cluburile din Scoția și cele Englezești s-au pus de comun acord și au decretat faptul că acest câine  ”ar trebui să semene cu un collie în miniatură”. Crescătorii din America au importat câini Ciobănești Sheltand din Anglia până în anii 1950, dar până în acel moment, câinii ciobănești Sheltand din America și Anglia începuseră să difere mult ca și aspect și mărime. Pe măsură ce rasa devenea tot mai cunoscută, numărul lor creștea în America. în anii 1970, popularitatea lor a explodat ca urmare a listării lor în top zece cei mai populari câini. Astăzi, popularitatea lor se situează în top 20 dintr-o listă de 155 de rase.

Descriere fizică:

Câinele Ciobănesc de Shetland, la fel ca și Collie, are trăsături ale Border Collie-ului din Scoția, care a fost transportat pe insula Shetland și încrucișat cu alte rase cu părul lung, mici și inteligente, a fost redus la mărimi foarte mici. Astăzi, această rasă are aceași mărime și aspect general ca și  Rough Collie și la fel cum Poneiul Shetland seamănă cu rase mari de cai. Cu toate că asemănarea dintre Ciobănescul Shetland și Rough Collie există, totodată sunt prezentate și diferențe care trebuie să fie notate. Câinele Ciobănesc Shetland este mic, alert, cu o blană aspră și lungă, un câine de muncă. Trebuie să fie agil, rezistent. Aspectul exterior trebuie să fie simetric și să nu apară deloc disproporționat. Masculii trebuie să aibă un aspect masculin, iar femelele unul feminin. Ca și aspect general, corpul ar trebui să îi fie de lungime medie, dar mare parte a acestei lungimi este datorată lățimii umerilor și a șoldurilor, care lasă impresia de lungime, pentru că spatele este unul scurt. Capul, văzut de sus trebuie să fie lung, cu un aspect plan începând de la urechi până la nas. Expresia acestui câine trebuie să fie alertă, blândă, inteligentă și mereu întrebătoare. Ochii îi sunt de mărime medie, cu margini mai negre la culoare, așezați oarecum oblic pe craniu. Culoarea trebuie să fie închisă. Urechile îi sunt mici și felxibile, așezate în partea de sus a capului, purtate semi erecte, cu vârfurile îndreptate înspre înainte. Vârful craniului trebuie să fie plat, fără proeminențe. Obrajii îi sunt de asemenea plați și ar trebui să se completeze ușor într-un bot bine rotunjit. Botul și craniul trebuie să fie de aceeași lungime, punctul de echilibru fiind colțul ochilor. Nasul îi este negru, iar buzele mici. Gâtul îi este musculos, arcuit și destul de lung pentru a-și purta capul cu mândrie. Spatele îi este foarte musculos și scurt. Pieptul adâncit, cu coastele bine depărtate. Coada îi este destul de lungă astfel că atunci când este lăsată să atârne ar trebui să ajungă până la genunchii picioarelor din spate. Atunci când este ținută în repaus, coada îi este lăsată să atârne sau prezintă o ușoară curbură. Blana trebuie să fie dublă, cu cea exterioară compusă din păr lung, drept și aspru; blana interioară este scurtă, lânoasă și atât de densă încât conferă întregii blăni o calitate anume. Părul de pe față, vârfurile urechilor și de pe picioare ar trebui să fie fin. Blana de pe coadă este lungă și abundentă. Culoarea este negru, albastru și între galben și mahon; corpul acestui câine este marcat cu cantități diferite de alb sau maro.

Personalitate:

Câinii din rasa Ciobănesc de Shetland sunt niște câini pentru toate tipurile de familii. Aceștia își iubesc familiile și vor să fie incluși în toate activitățile, atât în interior cât și în exterior. Se înțeleg excelent cu copiii și le face o deosebită plăcere să se joace în exterior. Câinii Shetland sunt foarte inteligenți și pot să fie dresați foarte repede. Sunt de cele mai multe ori campioni în arenele de competiții în ceea ce privește ascultarea, agilitatea și munca. Pentru familiile active care preferă un câine de dimensiuni mici, ciobănescul de Shetland este unul excelent. Aceștia sunt destul de mici pentru a locui în apartament, atâta timp cât stăpânii își iau angajamentul că îi vor oferi destul de mult exercițiu. Au nevoie de plimbări zilnice și de oportunități pentru a alerga cât de des este posibil. Se descurcă foarte bine cât timp sunt în lesă, dar atunci când sunt lăsați liberi ar trebui să fie ținuți într-o zonă îngrădită. Există în ei o nevoie puternică de a gestiona turme, ceea ce îi va face să încerce să controleze grupuri de copii, animale și chiar mașini. Dacă este posibil, câinii Shetland ar trebui să fie implicați în dresaj avansat de agilitate și de ascultare. Sunt niște câini foarte inteligenți și își vor folosi atât mintea cât și corpul, apreciind oportunitatea de a învăța noi lucruri pe măsură ce le exersează. Exercițiile corespunzătoare vor ocupa creierul acestor câini și îi vor ajuta să rămână calmi în interiorul casei. Un câine plictisit va lătra obsesiv, ceea ce poate să îi enerveze pe vecini, mai ales atunci când este vorba de un bloc de apartamente. Lătratul câinelui Ciobănesc de Shetland este o adevărată marcă înregistrată pentru această rasă. Este foarte strident și pe o tonalitate înaltă, ceea ce în general este destul de enervant. Este esențial să fie dresat pentru a nu lătra. Socializarea este de asemenea foarte importantă pentru acest câine, pentru că este obișnuit să alerteze pe toată lumea atunci când cineva se apropie. Din acest motiv, este indicat să înțeleagă cine este prieten și cine este dușman. Această rasă este una foarte populară, ceea ce a dus la încrucișări între câini din această rasă fără să se țină cont de temperamentul lor. O astfel de practică înseamnă că o mulțime de câini Shetland au un temperament instabil. Este crucială investigarea inițială a vânzătorului.

Dresaj

Câinii din rasa Ciobănesc de Shetland sunt foarte ușor de dresat  datorită nivelului mare de inteligență pe care îl posedă. Vor prinde comenzile foarte repede și sunt niște câini cu o dorință foarte mare de a face pe plac. Tratamentul pozitiv și o mulțime de recompense este tot ceea ce au nevoie în sesiunile de dresaj. Câinii Shetland nu trebuie să fie tratați dur, pentru că vor deveni defensivi. Aceștia sunt niște câini meniți să iasă în evidență tot timpul și le place să fie în centrul atenției. Dresajul pentru comenzi speciale poate să fie o metodă foarte bună pentru a menține câinele Shetland sănătos din punct de vedere mental și totodată pentru a realiza legătura necesară între tine și el.

Toaletaj:

Blana frumoasă a câinelui ciobănesc de Shetland are nevoie de cel puțin un periaj săptămânal cu o perie specială. Asigurați-vă că ajungeți cu peria până pe piele, și niciodată să nu periați o blană uscată. Folosiți o sticlă spray cu apă pentru a înmuia blana înainte de a o peria. Astfel, nu veți distruge firul de păr. Blana din spatele urechilor are tendința de a se încâlci. În general acest lucru se poate rezolva cu ajutorul periei. În perioada de schimbare a blănii, câinele are nevoie de un periaj mai des. În general, câinele își schimbă blana o dată pe an. Blana acestui câine nu absoarbe apa și nici nu reține murdăria, motiv pentru care o îmbăiere este necesară doar rareori.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa de câini Ciobănesc de Shetland este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.

Specia de Papagali Gri African Timneh

Pasari Scris de

 

Informaţii generale:

Speciile de papagali African Gri (denumirea latină Psittacus Eithacus) se găsesc pe o mare suprafață din Africa Centrală și de Vest, incluzând aici Kenya, Uganda, Liberia și insulele de pe coasta de Vest a Africii. Papagalul African Gri Timneh (Psittacus Eithacus Timneh) apare în mod natural în Liberia, Sierra Leone și în majoritatea părților vestice ale Coastei de Azur. În sălbăticie, aceste păsări trăiesc în stoluri de până la 100 de papagali. Papagalul din rasa Gri African Timneh prezintă toate atributele speciale ale acestei populare specii de păsări. Deși Timneh este o subspecie mai puțin cunoscută comparativ cu papagalul Gri African Congo, este totuși o specie foarte inteligentă. Papagalii Gri Africani sunt cunoscuți ca fiind cei mai buni vorbitori în întreaga lume. Sunt capabili să învețe peste 200 de cuvinte și o mulțime de comenzi. Îi veți auzi adeseori imitând sunete din mediul înconjurător, incluzând aici chiar și sunetele făcute de către oameni. Mulți ornitologi au studiat această specie de papagali ani întregi. Aceștia au descoperit că abilitățile cognitive ale papagalului se clasează aproape la același nivel cu cele mai inteligente specii de animale, fiind chiar la nivelul unui copil de trei ani. Doctorul Irene Pepperberg și papagalul său gri, Alex, au reușit câteva realizări notabile, mai ales în ceea ce

 Nume: Gri African Timneh

Originea: Africa Centrală și de Vest, incluzând aici Kenya, Uganda, Liberia și insulele de pe coasta de Vest a Africii.

Grupa: de dimensiuni mari

Speranta medie de viata: până la 50  ani
Inaltime:
27 – 41 cm

Culoare: gri cu coada maro

Temperament:  Pot să începe să imite încă de când sunt în perioada de creștere, dar nu vor începe să vorbească în general până când nu depășesc vârsta de un an. Pe măsură ce interacționați cu ei, vor începe să asocieze cuvintele cu însemnătatea lor, să le înțeleagă, nu doar să le imite.

Dresaj:  Nu uitați niciodată că dresajul unei astfel de păsări necesită timp și multă răbdare, motiv pentru care este indicat să nu vă pedepsiți pasărea niciodată.

Caracteristici distinctive: Ciocul îi este negru, dar prezintă o pată de culoare roz pe partea de sus a ciocului. Tinerii papagali au ochi de culoare neagră, care devin crem gălbui în primii doi ani de viață.

privește capacitatea de vorbire, de recunoaștere a formelor și a culorilor, precum și capacități numerice. Papagalul Gri African Timneh are abilitatea de a reproduce orice sunete pe care le-a auzit și care i s-au părut de interes. Poate să imite un câine, vocea oamenilor, televizorul. Există câteva cazuri chiar hilare în care a imitat soneria telefonului, ceea ce i-a făcut pe proprietari să răspundă fără ca nimeni să fie la capătul celălalt. Alt papagal a reușit performanța de a imita soneria de la intrare, iar părinții care își așteptau copiii acasă au deschis ușa doar pentru a rămâne surprinși să vadă că nimeni nu se afla la intrare. Acești papagali au toate calitățile pe care papagalul Congo Gri African le prezintă. A durat destul de mult timp, dar acest papagal a început să fie recunoscut și apreciat. Este de asemenea la același nivel de inteligență și prezintă aceleași abilități ca și papagalul Congo, dar cu toate acestea, are anumite elemente care îi sunt unice. Timneh pot să învețe să vorbească mai repede decât papagalii Congo și sunt în general mai puțin agitați și nervoși. Coloritul le este puțin mai închis la culoare, iar coada le este mai mult maro. Sunt de asemenea puțin mai mici și mai ieftini, dar ca și companion este excelent.

Descriere fizică – taxonomie:

Papagalul Timneh African Grey se găsește în general în Liberia, Sierra Leone și în partea vestică a Coastei de Fildeș. Acest papagal este mult mai închis la culoare decât papagalul Congo, prezentând o culoare mai mult castanie a cozii. Timneh diferă de Congo și în ceea ce privește mărimea, acesta fiind mult mai mic. Astfel, mărimea papagalului Timneh African Grey este între 27 – 32 cm, având o greutate de 275 – 400 grame.

Există doar trei tipuri de păsări din acest gen Psittacus Erithacus, cele mai populare fiind Congo African Grey și African Grey.

Papagalul Congo African Grey poate să fie găsit în partea centrală și de vest a Africii, cu precădere în intervalul de 10 grade nord și sud față de linia Ecuadorului. Acest papagal este cunoscut și sub denumirea de Red Tailed Grey. Această varietate are o culoare a penajului gri închis, cu pene roșii în zona cozii. Mărimea variază între 32 – 41 cm, și o greutate de aproximativ o jumătate de kg. Ocazional se pot vedea păsări care prezintă penaj roșu pe suprafața corpului, această varietate fiind cunoscută ca și Red Factor Grey.

Specia de papagali African Grey pot să crească până la o lungime de aproximativ 33 cm. Aceștia sunt cei mai mari papagali din Africa. Penajul lor poate să fie colorat în mai multe varietăți de gri, în general prezentând un gri mai închis în zona aripilor și pe spate. Distinctiv la acești papagali este culoarea cozii, care este de un roșu aprins. La fel ca și majoritatea papagalilor Africani, și acesta are un cioc încovoiat extrem de puternic.

Papagalul Gri African Timneh a fost descris pentru prima dată de Linnaeus în anul 1758. A fost unul dintre papagalii Gri mai puțin cunoscut pentru comercianții de papagali, în timp ce papagalul Congo Gri African era cel mai popular dintre aceste rase. Dar astăzi au devenit mult mai atractivi și mult mai ușor de găsit în piață. În avicultură este cunoscut ca și TAG (Timneh African Grey). Timneh este mai închis la culoare decât papagalul Congo, cu o pată maro pe penele care sunt în partea de jos a cozii. Ciocul îi este negru, dar prezintă o pată de culoare roz pe partea de sus a ciocului. Tinerii papagali au ochi de culoare neagră, care devin crem gălbui în primii doi ani de viață. Papagalii Gri African ajung la maturitate la aproximativ 4 – 5 ani. Acești papagali trăiesc foarte mult, putând în captivitate să ajungă chiar și la 70 de ani. Atunci când sunt relaxați scot niște sunete foarte plăcute. Atunci când se simt amenințați, fac un sunet destul de strident. Crescătorii au muncit mult pentru a obține mai multe variante de Gri African, folosind atât specia Congo, cât și Timneh. Varietățile descoperite includ red pied, albino, ino, albastru și multe altele. Cea mai spectaculoasă varietate este papagalul Roșu Gri African, dezvoltat în anul 1998.

Personalitate:

Specia de papagali Gri African Timneh este formată din papagali independenți ca și natură și temperament. Prezintă o personalitate și un aspect diferit decât cele ale papagalului Congo. Timneh nu este un papagal atât de solicitant ca și Congo. Dar la fel ca și acesta din urmă, Timneh este timid, dar totodată și mult mai ușor de lucrat decât cu Congo. Papagalii Timneh acceptă mult mai ușor mișcarea din jurul lui, ușile trântite și în general zgomotul de fundal care îl înconjoară, ceea ce îl face mult mai relaxat decât papagalul Congo. Papagalii Gri Africani au o relație puternică alături de perechea lor în  sălbăticie, dar și în captivitate. Timneh preferă un singur individ în apropiere, de cele mai multe ori, o persoană de sex opus. Va tolera și alte persoane din familie, dar se va atașa cu precădere de o singură persoană. Timneh este un papagal căruia îi place să se prostească și căruia îi place să se joace cu oamenii, considerând pe acea persoană de care se atașează ca fiind propria sa jucărie umană. Pe lângă vorbit, Gri African poate să imite orice sunete aude în casă, sunete care i se par interesante. Pot să imite alte păsări, animale și evident vocile pe care le aude în fiecare zi în casă. Pot să începe să imite încă de când sunt în perioada de creștere, dar nu vor începe să vorbească în general până când nu depășesc vârsta de un an. Pe măsură ce interacționați cu ei, vor începe să asocieze cuvintele cu însemnătatea lor, să le înțeleagă, nu doar să le imite. Mulți papagli Gri Africani reușesc să aibă un vocabular bogat, dar abilitățile vocale și înclinația înspre a vorbi pot să difere mult în funcție de fiecare individ în parte. Chiar dacă pot să vorbească și să imite, papagalii Gri nu sunt nici gălăgioși și nici nu încep să vocalizeze puternic la fel ca alți papagali. Papagalii Timneh sunt mult mai inteligenți decât majoritatea celorlalte specii de păsări și mult mai inteligenți decât pot să își dea seama oamenii. Sunt mai mult decât un animal de companie. Pot fi considerați un copil aflat în permanență la vârsta de trei ani, îmbrăcat în pene și cu o capacitate de a iubi incredibilă. Papagalii Gri au nevoie de multă atenție și de stimulare mentală pentru a rămâne un membru sănătos al familiei. Sunt papagali cărora le place să învețe pe întreg parcursul vieții și care vor dori să își extindă cunoștințele în multiple direcții. Papagalii din specia Gri African au nevoie de un om pentru a le lua întreaga atenție și pentru a-i menține activit. Exercițiile și joaca sunt activități importante pentru sănătatea mentală și fizică a acestui papagal. Oferiți-i papagalului o mulțime de activități pe care să le facă și elemente fizice pe care le poate utiliza pentru a-și ocupa timpul (jucării distructibile, lanțuri, scări, balansoare, frânghii, crengi).

Dresaj

Specia de papagali Gri African Timneh sunt păsări cărora le face o mare plăcere să fie prezenți în apropiere de familia lor. Au instincte naturale sălbatice intacte, motiv pentru care trebuie să fie tot timpul sub supraveghere atunci când interacționează cu oamenii. Sunt păsări puternice și au de asemenea o mușcătură puternică, iar cu ghearele pot foarte ușor să zgârie. Au nevoie de socializare constantă în perioada în care sunt tineri, după care un dresaj continuu pentru a fi un membru al familiei. Ar trebui să îi oferiți noului venit câteva zile pentru a se obișnui cu voi, cu casa în care se află, cu cușca și cu noile voci pe care le aude. Papagalul Gri African Timneh este ușor timid și destul de precaut din fire, motiv pentru care au nevoie de o perioadă de ajustare. Sunt rezervați în ceea ce privește noile persoane din jurul său, ceea ce înseamnă că vor rămâne undeva în fundal o perioadă, până când se acomodează și deci că pot avea încredere în aceste noi persoane. O pasăre hrănită din mână încă de când era mică, nu va avea nevoie de foarte multă muncă pentru a deveni o pasăre sociabilă. Nu uitați niciodată că dresajul unei astfel de păsări necesită timp și multă răbdare, motiv pentru care este indicat să nu vă pedepsiți pasărea niciodată. Dacă faceți acest lucru, veți reuși să distrugeți relația de încredere pe care ați construit-o până atunci.

Hrana:

Specia de papagali Gri African Timneh sunt învățați ca și în sălbăticie să adune nuci, semințe și fructe. Se știe despre acești vegetarieni că le place să mănânce stratul superior al nucilor de cocos, precum și fructele roșii ale Cola Tragacantha. Recent au descoperit că le place să mănânce grâu, lucru descoperit ca urmare a distrugerilor pe care le pricinuiesc recoltelor de grâu din Africa.

La magazinele de specialitate puteți să găsiți bare presate de semințe, cu aromă de miere, de fructe de pădure sau multe alte variante. Acestea sunt foarte îndrăgite de către papagalii din rasa Lovebirds. Pe lângă semințe, este indicat să îl hrăniți cu mâncare proaspătă, cum sunt legumele, fructele și fructele de pădure. Mere, morcovi, pere, porumb, broccoli, spanac sunt opțiuni foarte bune pentru hrana papagalului, acestea fiind foarte bogate în nutrienți. La fel ca și oamenii, nici papagalilor nu le place mâncarea care se îndepărtează de gustul ei original. Mâncarea procesată excesiv își pierde din valoarea nutritivă, conținând adeseori calorii care pot să ducă la creșterea în greutate. Nici mâncarea prăjită nu trebuie să existe în meniul papagalilor.

Boli si afectiuni curente:

Specia de Papagali Gri African  Timneh este predispusă la destul de multe probleme de sănătate, motiv pentru care trebuie să aveți tot timpul grijă de el și mai mult, trebuie să îl urmăriți tot timpul. Observându-l, veți putea să înțelegeți ceea ce transmite în diferite ipostaze. Dacă îl vedeți că bea prea multă apă, că nu mănâncă destul sau că mănâncă prea mult, că este prea slab sau prea gras, că este letargic, atunci cu siguranță există o problemă de sănătate și ar trebui să mergeți cu el la un medic veterinar.

Unele dintre problemele care pot să apară sunt următoarele:

– alergiile;

– căderea penelor;

– voma;

– constipația;

– îi curge nasul și dificultăți la respirație;

– probleme cu ciocul, cu picioarele sau cu ochii;

– pierderea echilibrului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Iepuri Palomino

Rozatoare Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de iepuri Palomino este una cu un istoric interesant și chiar impresionant într-o anumită măsură. Mark Young, un rezident din Coulee Dam, Washington, a crescut iepuri decenii la rând începând din 1910, în crescătoria de iepuri Lone Pine. Una dintre cele mai mari dorințe ale sale era să dezvolte o nouă rasă de iepuri. A denumit procesul propriu de dezvoltare a acestei noi rase  ”Încrucișarea Culorilor”. Între anii 1940 și 1950, Mark Young a încrucișat diverse tipuri de iepuri în scopuri comerciale. Rasa de iepuri Palomino a început să apară cu iepuri de culoare neagră sau maro. Dar atunci când iepurii creșteau, începea să apară o culoare diferită, mai palidă, mai gălbuie. Drept urmare, a început să își concentreze atenția înspre încrucișarea celor două rase. Ca și rezultat, un iepure de culoare bej și-a făcut apariția. Mark a numit acest iepure ”Bejul American”. Dezvoltarea continuă a rasei a permis îmbunătățirea coloritului. Ca urmare a eforturilor sale, Mark Young a reușit să obțină iepuri de culoare bej, pe care i-a denumit maronii. În curând, cu ajutorul unor co-crescători, Mark a reușit să transforme acești noi iepuri într-o rasă. Împreună, echipa de crescători de iepuri, alături de Mark, a obținut acordul ARBA și standardul rasei, care inițial a fost denumit ”Washingtonian”, referință evidentă la statul în care rasa a fost dezvoltată. Rasa a fost pentru prima dată prezentată

 Nume: Palomino

Originea: America

Grupa: Iepuri de dimensiuni mari / semi-arcuiți

Greutate: Între 4 – 5 kg

Speranta medie de viata: până la 5 – 10 ani

Culoare: bej

Temperament:  Temperamentul lor docil îi face niște animale de companie excelente atunci când sunt puse alături de copii. Totuși, în ciuda acestui temperament foarte plăcut și a valorii sale comerciale crescute, acești iepuri încă nu au reușit să aibă parte de popularitate pe care ar merita-o.

Status rasă:  Rasa de iepuri Palomino nu este una amenințată, ci din contră este în continuă creștere pe măsură ce oamenii descoperă această rasă cu un temperament excelent și cu o cantitate impresionantă de carne pe ei.

Caracteristici distinctive: Palomino este un iepure bej-auriu, asemenea faimosului cal Palomino. Rasa recunoscuse două varietăți: auriu și lynx. Din punct de vedere genetic, auriu este de fapt un bej mai strălucitor.

în cadrul convenției ARBA din Portland, Oregon, în anul 1952. Aici numele i-a fost schimbat din ”Washingtonian” în rasa de iepuri Palomino. După multe eforturi la care crescătorii au fost supuși în următorii ani, rasa a fost în final recunoscută în anul 1957. Numele clubului crescătorilor de iepuri din această rasă este oraecum unic: the Palomino Co-Breeders. Emblema clubului include două mâini asupra unui iepure auriu, comemorând astfel strângerea de mână pe care fondatorul rasei, Mark Young, o dădea noilor crescători cărora le vânduse iepurii. Palomino este un iepure bej-auriu, asemenea faimosului cal Palomino. Rasa recunoscuse două varietăți: auriu și lynx. Din punct de vedere genetic, auriu este de fapt un bej mai strălucitor. Lynx nu este de fapt un adevărat lynx, ci doar o versiune diluată de auriu, pe care majoritatea crescătorilor o denumesc crem. Tipul corpului este comercial, similat cu cel al iepurelui New Zealand. Iepurele din rasa Palomino are un temperament foarte blând. Totuși, în ciuda acestui temperament și a proprietăților comerciale atât de valoroase, iepurele Palomino nu a fost observat de prea multă lume. Dar de altfel, majoritatea iepurilor crescuți în scopuri comerciale nu au devenit niște rase populare. Majoritatea acestor rase sunt suportate de către American Livestock Breeds Conservancy, care încearcă să promoveze și să protejeze speciile amenințate cu dispariția. Rasa Palomino este totuși într-un ușor dezavantaj pentru că această asociație a ales să nu sponsorizeze rasa despre care spunea că a apărut prea recent și că nu reprezintă o populație genetică distinctă.

Descriere fizică:

Rasa de iepuri Palomino este un iepure de dimensiuni mari, crescut în special pentru carnea sa. Are o valoare comercială mare ca și iepure de carne, dar are o structură osoasă mai slab dezvoltată decât cea a altor rase de iepuri pentru carne. Acest lucru îi permite să aibă o cantitate mai mare de carne pe carcasă. Iepurii din rasa Palomino au nevoie de mult timp pentru a ajunge la maturitate. Greutatea unui iepure Palomino pre-junior este de maxim 2,2 kg. Masculii Junior nu ar trebui să depășească greutatea de 3,6 kg, cu o greutate minimă de 1,8 kg. Femelele Junior au o greutate de 3,8 kg, cu un minim de 1,8 kg. Femelele adulte Palomino cântăresc între 4 – 5 kg, iar greutatea ideală este de 5 kg. Masculii adulți ajung la o greutate de 3,6 – 5 kg, iar greutatea ideală este de 4,5 kg. La fel ca și rasa New Zealand, iepurele Palomino prezintă un tipar comercial al corpului, de o lungime medie. Picioarele din spate sunt bine rotunjite, iar umerii îi sunt largi și bine dezvoltați. Are urechi ridicate și mari, iar ochii îi sunt maro. În esență, linia spatelui se ridică de la ceafă și atinge punctul cel mai înalt deasupra coapselor, după care coboară abrupt înspre coadă. Blana face parte din categoria celor care revin repede în poziția inițială atunci când treci cu mâna prin ea. Este recomandat un periaj zilnic al blănii. Palomino este un iepure bej-auriu, asemenea faimosului cal Palomino. Rasa recunoscuse două varietăți: auriu și lynx. Din punct de vedere genetic, auriu este de fapt un bej mai strălucitor. Lynx nu este de fapt un adevărat lynx, ci doar o versiune diluată de auriu, pe care majoritatea crescătorilor o denumesc crem.

Personalitate:

Iepurii din rasa Palomino sunt cunoscuți ca fiind prietenoși, blânzi și foarte dulci. Sunt niște iepuri deștepți și pot să fie dresați pentru a-și face treburile într-un anumit loc. Trebuie totuși să aveți răbdare până va învăța acest lucru. Mulți crescători vor avea 5 sau 6 cutii puse în întreaga casă, astfel că iepurele va putea să își aleagă locul preferat. Pe lângă aceste lucruri, femelele sunt recunoscute ca niște mame excelente, care cresc pui de o calitate foarte bună. Temperamentul lor docil îi face niște animale de companie excelente atunci când sunt puse alături de copii. Totuși, în ciuda acestui temperament foarte plăcut și a valorii sale comerciale crescute, acești iepuri încă nu au reușit să aibă parte de popularitatea pe care ar merita-o. Acest lucru este din cauza faptului că există numeroase alte rase comerciale care sunt mult mai vechi și mai susținute de către asociațiile de profil. Dacă petrece mult timp închis, acest iepure va deveni plictisit și depresiv, mai ales dacă nu are și un companion. Iepurele Palomino este excelent pentru persoanele care au pentru prima dată un animal de companie, iar mentenanța sa este destul de mică. Pentru că este un animal social, acest iepure este perfect pentru cupluri și pentru seniori, atâta timp cât persoanele au capacitatea de a avea grijă de acești iepuri. Nu uitați că este indicat să îi dați acestui iepure câteva jucării speciale pentru ei. Datorită personalității lor diferite, acești iepuri sunt destul de selectivi cu jucăriile. Unii iepuri sunt mulțumiți cu doar câteva piese de carton sau lemn, în timp ce alții au nevoie de jucării care să îi stimuleze mental.

Hrana și cușca

La fel ca orice alt iepure, hrana iepurelui Palomino constă în 70% fân de înaltă calitate, iar restul dintr-o mixtură de frunze verzi, peleți, fructe și legume. Un iepure adult poate să mănânce un sfert de cupă de peleți în fiecare zi pentru fiecare jumătate de kg pe care îl cântărește. Alte frunze de verdețuri, în special legume, sunt esențiale pentru sănătatea iepurelui, fiind necesare ocazional pentru a preveni eventuale derapaje digestive. De dragul varietății puteți să îi oferiți și bunătăți cum sunt morcovi, piersici, pere, mere, prune, căpșuni sau alte fructe. Trebuie totuși să fiți atenți când îl hrăniți cu fructe pentru că acestea pot să fie bogate în zaharuri. Crescătorii de iepuri în scopuri comerciale mai adaugă și alte elemente nutritive dietei zilnice. Mai trebuie să aibă tot timpul apă proaspătă într-un bol. Iepurii din rasa Palomino sunt, după cum le spune și numele, iepuri de dimensiuni mari. Mai mult, aceștia sunt crescuți în scopuri comerciale, nu neaparat ca și animale de companie, cu toate că personalitatea lor favorizează iepurele ca și animal de companie. Pentru a-i putea lăsa personalitatea să debordeze, iepurii din rasa Palomino au nevoie de mult timp petrecut afară din cușcă și pentru a realiza o legătură puternică cu membrii familiei. Este o rasă care se descurcă excelent atât afară, cât și în interior, pentru că au blana destul de densă și de aspră pentru a face față temperaturilor scăzute.  Astfel, este indicat ca acest iepure să fie ținut în cuști amenajate în afara casei, cuști care să poate să îl ferească de razele puternice ale soarelui sau de temperaturile extreme ale iernii. Atunci când sunt afară, sunt recomandate cuștile extensibile, zonele îngrădite, tocmai pentru a-i oferi o mai mare protecție. Dacă este ținut în cușcă, aceasta ar trebui să fie de cel puțin cinci ori mărimea corpului iepurelui și să îi permită să stea relaxat în picioare. Nu este indicat ca podeaua cuștii să fie realizată din sârmă pentru că iepurele ar putea să își prindă picioarele în ochiurile de sârmă. Iepurele ar trebui să mai aibă un loc doar al lui unde să se ascundă atunci când vrea să doarmă liniștit.

Toaletaj:

Iepurii din rasa Palomino necesită o simplă periere săptămânală pentru a înlătura blana în exces și pentru a preveni încâlceala firelor de păr. Iepurii obișnuiesc să se îngrijească reciproc, motiv pentru care este indicat să aveți cel puțin două exemplare. Când au grijă unul de celălalt, iepurii își ling urechile, nasul, vârful capului și în jurul ochilor.

Scopul și statusul rasei:

Conform celor prezentate de către American Livestock Breeds Conervancy, rasa de iepuri Palomino nu este una amenințată, ci din contră este în continuă creștere pe măsură ce oamenii descoperă această rasă cu un temperament excelent și cu o cantitate impresionantă de carne pe ei. Este utilizat în scopuri comerciale și în general crescut pentru carnea sa. Iepurele Palomino este ideal ca și animal de companie pentru persoanele care au pentru prima dată un animal domestic.

Probleme de sănătate:

La fel ca și alte rase de iepuri, și rasa de iepuri Palomino poate să fie predispus la răceli și la infecții virale. Expunerea la praf, la schimbările bruște de temperatură, precum și capacitatea scăzută de rezistență la stres îl poate predispune la diverse boli. Datorită blănii sale scurte și aspre, iepurele Palomino nu este expus riscului de a face blocaje intestinale din cauza blănii ingerate. Printre acestea enumerăm și:

– conjunctivita este o infecție bacteriană a pleoapelor cauzată de către fum și praf;

– probleme ale urechilor;

– coccidiosis este o problemă intestinală, un parazit apărut din cauza condițiilor igienice precare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Câini Prepelicar Breton

Caini/Rase de caini Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa Prepelicar Breton a primit numele zonei celtice a nord-vestului Franței (Bretagna), un teritoriu care a fost cu multă vreme în urmă un regat independent. Bretania este pământul celților, locul de baștină al cunoscutului rege Arthur, și care de-a lungul timpului a fost un important centru de comerț între cele două țări. Comerțul de câini constituia o componentă importantă în acea perioadă. Se poate observa cu ușurință atât din coloritul lor cât și din alte caracteristici fizice faptul că Prepelicarul Breton și rasa Spanielul Springer Scoțian împărtășesc aceiași strămoși. Primele dovezi ale apariției rasei Prepelicarul Breton au fost picturi și tapițerii datând din secolul al XVII-lea. Acestea arată un câine maro cu alb urmărind o potârniche. Rasa Prepelicarul Breton modernă a apărut într-un mic orășel din Britania, numit Pontou, la mijlocul secolului XVIII. Se presupune că această rasă a apărut ca urmare a încrucișării a unei femele alb cu maro închis, aparținând unui vânător francez, cu un mascul gălbui cu alb adus în Bretania după ce a fost împușcat de către un vânător englez. Dintre cei doi căței rezultați, unul a făcut furori în zonă, deținând abilități excelente de vânător. Rezultatul obținut a fost un câine de vânătoare

Nume: Prepelicar Breton

Originea: Franța

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 56 – 64 cm, Mascul 58 – 68 cm

Greutate: Femela 32 – 35 kg, Mascul 34 – 38 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: orice culoare în afară de alb, cel mai des întâlnit este negru

Temperament:  Sunt câini energici și au nevoie de exerciții zilnice. Le place să se joace cu alte persoane în curte, dar când seara vine, vor dori să fie luați în casă alături de dumneavoastră.

Dresaj: Pentru un Briard nu este deloc ușor să ierte pe cineva care s-a purtat urât cu el.

Caracteristici distinctive: Mersul reprezintă o caracteristică distinctivă la această rasă, pentru că deși este descris ca fiind elastic, și în ciuda înfățișării mari, se spune despre această rasă că ”plutește”.

care sperie păsările și aduce vânatul. Localnicii s-au atașat destul de repede de această rasă, mai ales datorită agilității și a vitezei lor. Cam în aceeași perioadă, show-urile canine au început să devină o modă atât în Anglia cât și în Franța. Rasa Prepelicarul Breton a făcut cu ușurință trecerea de la câini de vânătoare la câștigători de concursuri, fiind recunoscuți ca și rasă în anul 1907, în Franța. Primul câine din rasa Prepelicar Breton recunoscut în Franța a fost un mascul portocaliu cu alb pe nume Boy. În Statele Unite au apărut abia în anul 1931, și odată ce au început să fie cunoscuți au reușit să câștige o doză importantă de popularitate. Primul câine din rasa Prepelicarul Breton înregistrat în America a fost Edir du Mesnil, în anul 1934. La fel ca multe alte rase, și Prepelicarul Breton a avut de suferit din punct de vedere al exemplarelor în timpul celui de-al doilea război mondial. În Franța, reproducerea acestei specii a suferit o scădere dramatică în acea perioadă. Imediat după război, crescătorii francezi au decis să primească și câinii cu pete negre în standardul rasei, tocmai pentru că gena rasei a fost aproape distrusă pe timpul războiului. America și Canada în schimb nu au acceptat culoarea neagră ca și standard al rasei.

Descriere fizică:

Rasa Prepelicarul Breton este o rasă bine proporționată, pătrățoasă, înălțimea la nivelul umerilor egalizând lungimea corpului. Partea din față a corpului este ușor mai înaltă decât zona dorsală. Este un câine cu o înălțime medie și cu oase ușoare. Combinația dintre picioarele lungi și oasele ușoare permite câinilor din rasa Prepelicarul Breton o remarcabilă agilitate și viteză. De altfel, această rasă este cunoscută și apreciată pentru abilitatea de a acoperi o porțiune mare de teren atunci când sunt la vânătoare. Coada le este mică, dacă nu chiar inexistentă. Blana este mai puțin deasă și bogată decât la spaniel și de obicei este întinsă sau în valuri. Expresia câinilor din rasa Prepelicarul Breton este alertă și ageră, dar totodată blândă, în timp ce ochii le sunt protejați de desișurile terenurilor de vânătoare de către niște pleoape destul de protuberante și de greoaie.

Personalitate:

Rasa Prepelicarul Breton este o rasă veselă, fericită, energică și iubitoare de activități în aer liber. Sunt niște câini excelenți pentru o familie care iubește vânătoarea sau care iubește excursiile. Câinilor le face o deosebită plăcere să meargă în plimbări lungi alături de vânător, dar totodată le face plăcere să se joace cu copiii în spatele curții. Sunt totodată temperați și loiali, în timp ce consideră familia din care fac parte ca fiind haita lor, motiv pentru care se simt fericiți și sunt plini de afecțiune. Deși pare a fi un câine ideal pentru a fi ținut în apartament datorită mărimii sale, habitatul perfect pentru rasa Prepelicarul Breton este o fermă cu destul de mult teren la dispoziție, teren pe care să alerge și să își consume energia toată ziua. Au nevoie zilnică de câteva ore de exerciții susținute, motiv pentru care, plimbarea de seară prin cartier alături de el nu este o soluție ideală. O singură astfel de plimbare nu le va satisface nevoia de exerciții zilnice. Familiile care practică vânătoarea au destul de mult de câștigat de pe urma acestor câini pentru că se descurcă excelent în câmp, lucrează îndeaproape cu vânătorul. Deși par a fi destul de sensibili, rasa Brittany sunt câini rezistenți, care vor îndura cu plăcere orice tip de teren sau orice condiții atmosferice, în căutarea vânatului. Prepelicarul Breton este special creat pentru a asista vânătorii de păsări. Au nevoie să fie angrenați în activități care le menține interesul ridicat și mintea în alertă. Dacă sunt lăsați prea mult timp singuri, ar putea să apară stări de anxietate, ceea ce va duce automat la comportament depresiv și distructiv. De asemenea, dacă nu își fac exercițiile zilnice, vor deveni hiperactivi și extrem de greu de controlat.  Doar prin intermediul activităților mentale și fizice puteți să evitați apariția unor astfel de comportamente. Atunci când ieșiți cu el la plimbare, exceptând cazul în care sunteți la vânătoare, este indicat să îl purtați în lesă. Motivul este unul singur: păsările. Păsările sunt mereu o atracție irezistibilă la această rasă.

Dresaj:

Fiind un câine foarte inteligent, rasa Prepelicarul Breton excelează la dresajul pentru supunere. Recompensele pozitive sunt cele mai bune metode de a obține rezultatul dorit de la această rasă, în timp ce un comportament dur va duce la dezvoltarea unor acțiuni de evitare și mai mult, le va deranja cu siguranță partea lor sensibilă. Vânătorii nu au nevoie să îi dreseze intens pentru ieșirea la vânătoare. Câteva comenzi de bază ar trebui să fie de ajuns, deoarece bagajul genetic al acestor câini conține toate elementele necesare pentru o vânătoare de succes. Socializarea este importantă încă din stadiul de căței. Rasa Prepelicarul Breton are tendința de a fi timidă, motiv pentru care o expunere a câinilor la oameni noi, noi situații, ar putea să îndepărteze această timiditate.

Toaletaj:

Deși această rasă este una dintre cele  mai ușor de îngrijit rase. Mențineți în bune condiții blana prin periaje săptămânale și câte o baie cu șampon atunci când este necesar. Nu își pierd foarte mult părul. Verificați-i urechile săptămânal pentru a identifica orice posibilă infecție, semne de roșeață sau chiar diverse elemente nedorite (scaieți, iarbă, frunze, etc), rămase acolo în timpul incursiunilor prin tufișuri după păsări.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Prepelicarul Breton este o rasă rezistentă, cu puține afecțiuni care să dea de furcă proprietarilor. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– hipotiroida este o disfuncție a glandei tiroide. Aceasta este considerată a fi motivul apariției epilepsiei, alopeciei, obezitatea, letargie, hiperpigmentarea și alte boli ale pielii;

– disfuncții tiroidiene, care sunt cunoscute pentru că duc la pierderea părului, la obezitate, la letargie și la alte probleme ale pielii;

– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– atacuri neurologice, cauzate de mai mulți factori și care pot apărea în orice moment. Tremuratul, urinatul subit, privitul în gol, spasme musculare, pierderea conștienței sunt exemple de posibile astfel de atacuri. Acestea pot fi ținute sub control prin medicamentație, dar nu pot fi stopate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Pisici LaPerm

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Prima pisică ce a prezentat pentru prima dată trăsături și mutația originală care a stat la baza apariției rasei LaPerm a apărut dintr-o pisică domestică, de hambar. În anul 1982, într-o fermă din Oregon, aflată aproape de locurile de vânătoare și pescuit ale Indienilor Wishram, un număr de șase pisicuțe au fost născute de către o pisică de hambar. Una dintre pisicuțe a fost născută complet cheală, fără să semene deloc cu mama sa sau cu frații săi. În timp ce pisica nu avea niciun fir de păr, prezenta totuși un tipar albastru pe pielea sa, ceea ce imita un tipar clasic tabby. În următoarele opt săptămâni, pisicii a început să îi crească păr foarte moale și cârlionțat. Între vârsta de 3 și 4 luni, pisica, denumită deja ”Cârlionțata”, avea o blană plină de păr cârlionțat. Fără să cunoască foarte multe lucruri despre pisici, proprietarul fermei a acceptat această pisică mutant ca fiind unică, dar nu a făcut niciun alt demers în această privință. În următorii 10 ani nu a fost făcut nicio încercare de încrucișare selectivă, dar ca urmare a creșterii frecvenței de apariție a acestui tip de pisici, proprietarul fermei a

 Nume: LaPerm

Originea: Statele Unite ale Americii – Oregon

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 4 – 5 kg, Mascul 4,5 – 5,5 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  toate culorile.

Temperament: Dacă pisica LaPerm este socializată corect încă de când este mică, atunci va interacționa fericită cu orice oaspete. Este o alegere potrivită pentru familiile cu copii mari care o vor trata cu respectul cuvenit.

Caracteristici distinctive: Pisica LaPerm poate să fie născută fără păr sau cu păr scurt, blana ei vălurită sau cârlionțată apărând abia la maturitate. Nu toate pisicile dezvoltă o blană cârlionțată.

început să caute informații cu privire la această pisică mai puțin obișnuită. Pentru că nu avea nicio experiență în ceea ce privește genetica, proprietarul a lăsat pisicile să zburde liniștite în jurul fermei. Dar pe măsură ce înțelegea tot  mai mult că această trăsătură era unică între rasele de pisici, proprietara fermei a început să controleze pisicile și a pus la punct un program de încrucișare. S-a dovedit în scurt timp că gena blănii cârlionțate era una dominantă, purtată atât de femele cât și de masculi. Noua crescătoare a fost luată oarecum pe nepregătite de interesul generat de public față de această pisică, ceea ce a determinat-o de altfel să se prezinte într-un show de profil. Proprietarea a oferit rasei numele de ”LaPerm”, care înseamnă vălurit sau cârlionțat. Pisica din rasa LaPerm poate să prezinte o blană vălurită, cu cârlionți inelați, care pot să varieze de la un singur inel scurt până la cârlionți în formă de șurub. Cei mai scurți cârlionți îi apar pe burtă, în zona gâtului și la baza urechilor.  Pisica din rasa LaPerm are o blană cu o textură moderat moale, cu toate că fiecare pisică are o blană distinctă. Pisicile cu blana scurtă au o textură mai evidentă decât cele cu blana lungă.

Descriere fizică:

Rasa de pisici LaPerm apare în orice culoare recunoscută și în orice tipar al blănii. Unele pisici pot să fie născute fără păr, dar majoritatea au păr scurt, vălurit sau drept chiar la naștere. Pisicile sunt în general în totalitate fără păr timp de câteva săptămâni. În general blana începe să își facă apariția, fiind mereu cârlionțată. Aceste pisici sunt cu adevărat diferite de orice altă rasă de pisici datorită combinației unice a blănii, dar și din punct de vedere al apropierii față de om. Această rasă a atras privirile oricărei persoane care a fost îndeajuns de captivat pentru a o analiza puțin. Odată ce o pisică LaPerm îți intră în casă, sunt șanse foarte mari să nu te oprești aici, să mai vrei încă una. Atunci când țineți o pisică LaPerm în brațe, este o adevărată plăcere. Degetele voastre în blana acestei pisici este un adevărat drog de care cu greu vă puteți detașa.  Rasa de pisici LaPerm este o mutație naturală care se poate identifica atât la pisici cu părul scurt, cât și la cele cu părul lung. Este o pisică de mărime medie, cu blana cârlionțată și corpul destul de alungit. Toate culorile sunt acceptate. Corpul îi este bine proporționat, ceea ce îi conferă un aspect simetric. Pisica este una alertă, care pare să meargă tot timpul pe vârful degetelor. Mustățile îi sunt foarte lungi și cârlionțate, la fel ca smocurile de blană de pe urechi și de la sprâncene. Pisica perfectă va avea o blană moale, texturată, liberă și care stă depărtat de corp, rebelă. Blana nu ar trebui să se încâlcească, ceea ce înseamnă că nu este nici prea groasă și nici prea grea.

Caracteristici generale:Pisica LaPerm arată ca și când și-ar fi pus lăbuța în priză și a primit un șoc electric. Totuși, blana sa cârlionțată este rezultatul unei mutații naturale genetice, destul de obișnuită în lumea pisicilor. Pisica LaPerm poate să fie născută fără păr sau cu păr scurt, blana ei vălurită sau cârlionțată apărând abia la maturitate. Nu toate pisicile dezvoltă o blană cârlionțată. Din acest motiv, atunci când vreți să cumpărați o pisică din rasa LaPerm, este indicat să fie una deja matură.
Corp:Pieptul îi este mare, compact, larg. Spatele poate să fie ușor arcuit și cu șoldurile ridicate. Femelele sunt mai mici decât masculii. Picioarele sunt de lungime medie, osatura este una medie, iar ceea ce este definitoriu pentru aceste pisici este musculatura.
Cap:Capul îi este destul de mic comparativ cu restul corpului. Botul este ușor lat, iar nasul îi este destul de mic, de obicei de culoare maro. Nasul îi este drept, prezentând o curbă convexă începând de la baza ochilor până în partea de sus a ochilor. Fruntea ar trebui să îi fie dreaptă până în vârful capului, după care să se curbeze ușor înspre ceafă. Sprâncenele, obrajii și pomeții ar trebui să prezinte un contur elegant atunci când sunt văzute din profil.
Urechile:Sunt de dimensiuni medii, largi la bază și ușor curbate înspre în față. Distanța dintre urechi este egală cu lățimea la baza urechilor. Urechile sunt triunghiulare și ușor rotunjite la vârf. Prezintă smocuri de blană în vârf, iar vârfurile cele mai apreciate sunt cele de tip Lynx.
Ochii:Au forma unei migdale, ovali în partea de sus și rotunjiți în partea de jos. Sunt așezați la un ușor unghi între baza urechii și vârful nasului, la o distanță de un ochi între ei. Culoarea trebuie să fie clară, strălucitoare, fără nicio legătură cu culoarea blănii.
Coada:Se prezintă într-o proporție perfectă cu restul corpului. Pisicile cu blana lungă vor avea o coadă acoperită de o blană bogată, asemănătoare unei pene, în timp ce pisicile cu părul scurt vor avea o coadă asemănătoare unei perii de curățat sticlele. Coada este mai groasă la bază și se subțiază pe măsură ce ajunge la vârf.
Blana:La pisicile cu blana lungă, blana este medie înspre lungă. Atât femelele cât și masculii pot să prezinte o coamă pe gât atunci când ajung la maturitate. Textura blănii este vălurită sau cârlionțată, și nu este sârmoasă. La atingere se simte foarte moale, mătăsoasă, acest lucru diferind în funcție de fiecare pisică. Blana ar trebui să fie liberă și să stea depărtată de corp. Poate să varieze ca și lungime în funcție de sezon și de maturitatea pisicii.

La pisicile cu blana scurtă nu există smocuri, iar blana are textura vălurită sau cârlionțat. Nici în acest caz blana nu este sârmoasă.

 

Personalitate:

Pisicile din rasa LaPerm sunt niște pisici curioase din fire, care iubesc înălțimile și care doresc să se implice în toate activitățile pe care le fac oamenii. Le face plăcere să stea cocoțate pe umerii oamenilor și în general se vor urca pe cel mai înalt punct al casei pentru a putea observa tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Nu trebuie să fiți surprinși dacă o să vedeți pisica folosindu-și lăbuțele pentru a deschide diverse obiecte, sau pentru a-ți atinge fața, cerând puțină atenție. Este o pisică foarte activă, dar dacă va vedea o oportunitate să stea în brațele voastre și să primească puțină atenție, cu siguranță că va alege acest lucru. Dacă pisica LaPerm este socializată corect încă de când este mică, atunci va interacționa fericită cu orice oaspete. Este o alegere potrivită pentru familiile cu copii mari care o vor trata cu respectul cuvenit. Copiii aflați la vârste fragede o vor trage de cârlionți, ceea ce i-ar putea provoca reacții nedorite. De asemenea, această pisică poate să se înțeleagă perfect cu câinii care nu au nicio problemă să conviețuiască alături de o pisică.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa LaPerm este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Dacă ii frecați din când în când blana cu o piele de căprioară, o veți putea menține lucioasă. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa LaPerm este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pisici din Rasa Khao Manee

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de pisici Khao Manee este considerată a fi pisica regală a Thailandei încă de pe vremea în care această zonă se numea Siam. Având la bază manuscrise istorice Thailandeze, se știe că Regele Rama V, care a domnit între anii 1868 și 1910, a avut nouă pisici din această rasă. Regele a ținut atât de mult la aceste pisici încât a decretat o lege prin care oricine era prins că fura o astfel de pisică era condamnat la moarte. Alături de rasele Korat (Dork Lao), Burmeză (Suphalak) și Siameză (Wichien-maat), linia acestei rase este prezentată în Tamra Maew, o antologie de poeme despre pisici, scrisă în anul 1350. Deși numele menționat în această antologie a fost ”Khao Plort”, care se traducea ca și ”ochii de culoarea mercurului”, răspândirea pisicilor cu ochi de culori diferiți în următoarele două secole, a inspirat noul nume pentru această rasă: Khao Manee, tradus ”Nestemata albă”. În timp ce Siameza, Korat și Burmeza și-au stabilizat popularitatea în Vest după cel de-al doilea război mondial, rasa Khao Manee a ajuns să fie cunoscută de către iubitorii de pisici abia atunci când o crescătoare de pisici din America, pe nume Colleen

 Nume: Khao Manee

Originea: Thailanda

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 2,7 – 3,6 kg, Mascul 3,6 – 4,8 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare:  alb.

Temperament: Atunci când nu este ocupată să întâmpine pe cineva, sau nu este în brațele stăpânilor, pisica se va ocupa de aspectul fizic, de musculatura sa. Îi place activitatea și îi place să se joace tot timpul.

Caracteristici distinctive: La fel ca alte pisici native în Thailanda, acestea ar trebui să aibă caracteristicile fizice pentru un climat călduros, umed, tropical, incluzând aici un corp alungit, un nas de lungime medie, o coadă foarte scurtă și un corp atletic și musculos.

Freymouth, a importat-o pe Sripia, o femelă Khao Manee în Statele Unite ale Americii. Mai târziu, a dus și un mascul în Statele Unite, în anul 1999. Astfel, Colleen Freymouth a ajuns să fie singura persoană din afara Thailandei care să crească această rasă. Acest lucru înseamnă că rasa Khao Manee a reușit să rămână în granițele Thailandei timp de peste 650 de ani. Dar mulțumită lui Colleen Freymouth, s-a reușit obținerea unor prime progenituri de pisici Khao Manee în America de Nord. Mai mult, Janet Poulsen a importat primele pisici din rasa Khao Manee în Marea Britanie în lunile care au urmat, ajutând totodată la diseminarea acestei rase în toate țările din Marea Britanie. În acest moment, rasa Khao Manee nu este încă recunoscută și acceptată de către toate registrele de rase de pisici, dar îi este oferit statutul preliminar de Nouă Rasă de către TICA. Acest statut a fost primit în luna Mai, 2012.

Descriere fizică:

Pisica din rasa Khao Manee a fost considerată mult timp ca fiind o adevărată nestemată în Thailanda. De altfel, și numele Khao Manee se traduce în ”Nestemata Albă”. Două dintre cele mai importante caracteristici fizice ale acestei pisici sunt blana și ochii. Pisica Khao Manee are o blană albă, frumoasă și pură, aproape la fel de perfectă ca și zăpada. Nu este foarte densă și foarte groasă, dar este foarte fină și prezintă o textură mătăsoasă. Acest lucru vă va face să vreți să stați tot timpul cu mâna în blana acesteia. Dar numele de piatră prețioasă nu provine doar din aspectul blănii. Ochii acestei pisici sunt aproape incredibili. Face parte din categoria acelor pisici care au ochii de culori diferite, unul fiind argintiu și celălalt auriu. Totuși, există cazuri de pisici care prezintă și alte culori ale ochilor. Există de asemenea și pisici care nu au ochii de culori diferite. Evident că cele mai apreciate pisici din rasa Khao Manee sunt cele care au un ochi de culoare albastră și altul de culoare galbenă.

Caracteristici generale:Impresia generală a pisicii din rasa Khao Manee este aceea a unei pisici de mărime medie, cu o culoare alb curat și cu un tonus muscular foarte bun. La fel ca alte pisici native în Thailanda, acestea ar trebui să aibă caracteristicile fizice pentru un climat călduros, umed, tropical, incluzând aici un corp alungit, un nas de lungime medie, o coadă foarte scurtă și un corp atletic și musculos.
Corp:Pieptul îi este destul de mare, ferm, paralel cu pământul. Pe burtă este permis să se vadă puțin pielea. Musculatura îi este fermă, iar pisica trebuie să arate agilitate și flexibilitate, nicidecum să fie grasă sau grea. Masculii ar trebui să aibă o musculatură mai dezvoltată decât femelele. Osatura este mai robustă în masculi decât în femele. Picioarele sunt medii înspre lungi.
Cap:Prezintă o lățime medie și o lungime moderată. Văzută din față, fața îi pare a fi eliptică, cu punctele de congruență puțin mai jos de colțul exterior al ochilor. Obrajii îi sunt destul de pronunțați, având aceeași formă eliptică și aceleași puncte de congruență. Vârful nasului și vârful urechilor formează un triunghi echilateral. Botul îi este de mărime și lățime medie. Bărbia este moderată, proporționată cu nasul. Fruntea îi este lungă, ușor convexă.
Urechile:Sunt destul de mari, late la bază, cu vârfurile ovale, mai lungi decât le este baza. Urechile ar trebui să fie ușor înclinate înspre exterior. Trebuie să fie bine distanțate una de cealaltă.
Ochii:Sunt destul de mari, dar nu foarte mari sau disproporționați și nici prea ieșiți în afară. Au o formă ovală. Sunt așezați la o distanță de aproximativ un ochi unul de celălalt. Linii trase de la un colț la celălalt colț al ochilor se curbează ușor înspre partea de sus exterioară. Culoarea ochilor poate să fie diferită, unul să fie albastru și celălalt să fie galben. De asemenea, mai pot să fie ambii albaștri, verzi sau galbeni. Un ochi sau chiar amândoi pot să fie pigmentați cu albastru și cu altă culoare.
Coada:Are o lungime medie, este puțin mai groasă la bază și este purtată cu eleganță.
Blana:Este de lungime medie înspre scurtă. La atingere este fină și catifelată. În mod natural, blana variază în funcție de temperatura mediului înconjurător. Textura îi este rezistentă și destul de moale pentru a arăta musculatura, cu o blană interioară moderată. Culoarea este alb curat.

 

Personalitate:

Pisica din rasa Khao Manee este una despre care se știe că trebuie să stea fiecare secundă alături de oameni. Iubește oamenii și încearcă să fie aproape de ei cât mai mult timp, ceea ce înseamnă că se va ghemui lângă voi sau vi se va urca pe umeri, doar pentru a se simți mai aproape. Dar această pisică nu este prietenoasă doar cu persoanele din casa în care locuiește, ci și cu oricine pășește în casă. Pisica va întâmpina pe oricine cu bucurie, iubind să fie luată în seamă și să se joace cineva cu ea. Este capabilă să se adapteze foarte repede la noi persoane, motiv pentru care o veți vedea cum sare repede în brațele unui nou venit. Dar acest comportament sociabil nu se oprește doar la oameni. Pisica din rasa Khao Manee are un comportament foarte plăcut și atunci când este pusă alături de alte animele de companie. Atunci când nu este ocupată să întâmpine pe cineva, sau nu este în brațele stăpânilor, pisica se va ocupa de aspectul fizic, de musculatura sa. Îi place activitatea și îi place să se joace tot timpul, ceea ce de altfel o ajută să își păstreze corpul elegant și musculatura mereu în formă. Îi plac de asemenea jocurile interactive, care îi permit să se joace alături de persoanele din casă sau alături de celelalte animale de companie. În ceea ce privește jocurile, este cunoscută ca fiind foarte atrasă de joaca de-a adusul mingii. Pisica va iniția singură această joacă, aducând mingi mici, sticle de plastic, capace sau orice alte obiecte de dimensiuni mici, pe care să le poată lua în gură și pe care stăpânul să le arune pentru a fugi în urmărirea lor. Curiozitatea acestei pisici nu are limite, așa că să vă așteptați să o găsiți în cele mai neașteptate locuri din casă. Personalitatea atât de plăcută a acestei pisici o face perfectă pentru orice fel de crescător de pisici, fie el începător sau un cunoscător. Se pretează excelent în casele cu copii, iar capacitatea ei de a-și găsi activitate îi permite să stea în casă și cu persoane mai în vârstă.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Khao Manee este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Dacă ii frecați din când în când blana cu o piele de căprioară, o veți putea menține lucioasă. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Khao Manee este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza;

– polimiopatia hipocalcemică duce la slăbirea mușchilor datorită nivelurilor scăzute de potasiu din sânge. Se tratează cu suplimente de potasiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa Fuzzy Lop Americană

Rozatoare Scris de

 

Informaţii generale:

Istoricul rasei de iepuri Fuzzy Lop Americană este interconectată cu istoricul rasei Holland Lop. Atunci când a apărut pentru prima dată, iepurele din rasa Holland Lop era disponibil doar în culori pline, ceea ce i-a îndemnat pe crescători să dorească să adauge în tiparul de culoare unele ruperi de ritm. Pentru a reuși acest lucru, au încrucișat rasa Holland Lop cu rasa Englez Pătat. În timp ce au reușit să adauge ruperi de culoare în tiparul iepurilor, au eșuat în a păstra blana pufoasă pe spatele iepurelui Holland. Iepurii obținuți în urma acestei încrucișări aveau blana de pe spate asemănătoare cu cea a iepurelui din rasa Englez Pătat. A urmat apoi o încrucișare între Holland Lop și iepurele din rasa Angora Franceză, o rasă care are o blană pe spate foarte fină, elegantă. Rezultatele acestor încrucișări a dus la introducerea genei blănii lânoase în genetica rasei de iepuri Holland Lop. Din acel moment, printre progeniturile Holland Lop mai apar din când în când câte un iepure cu blană lânoasă, lungă. Pionierii rasei Fuzzy Lop Americană au fost Patty Greene-Karl și Gary Fellers, precum și Kim Landry și Margaret Miller au realizat potențialul de piață pe care iepurii din varietatea Fuzzy Holland o pot avea. Patty Greene-Karl a fost cea care a realizat că gena care produce aspectul ”fuzzy” este o genă recesivă, ceea ce însemna că dacă erau

 Nume: Fuzzy Lop Americană

Originea: America

Grupa: Iepuri de dimensiuni mici / semi-arcuiți

Greutate: Între 1,2 – 2,2 kg

Speranta medie de viata: până la 5 – 10 ani

Culoare: Sunt 19 varietăți de culori acceptate, împărțite în cinci grupuri mari, dintre care agouti (maro alună, chinchilla, lynx, opac), grupul alb pătat, grupul de culori solide (negru, albastru, ciocolatiu, liliachiu). Se mai găsesc culorile Siameză samur, perlat.

Temperament:  Atât femelele cât și masculii sunt foarte simpatici, ceea ce îi face să fie niște animale de companie excelente, deși în general femelele pot să fie mai timide și mai speriate.

Status rasă:  Rasa de iepuri Fuzzy Lop Americană este o rasă care nu prezintă niciun risc de dispariție, ci din contră, crește în popularitate în întreaga lume.

Caracteristici distinctive: Urechile le poartă aplecat, și ar trebui să stea ridicate doar în acele momente în care sunt stresați.

împerecheați doi iepuri care purtau aceste gene, rezultatul ar trebui să ducă la obținerea de progenituri cu blană lânoasă în cel puțin un sfert dintre cazuri. Patty a decis să dezvolte acești iepuri într-o nouă rasă, pe care a denumit-o rasa Fuzzy Lop Americană. După patru ani în care a muncit la dezvoltarea rasei, a prezentat iepurii în cadrul ARBA, iar în anul 1985 aceștia au fost prezentați într-un cadru general, mai exact în cadrul Convenției ARBA din Houston, Texas. Au fost prezentați atunci trei varietăți separate de lânoși cu urechile atârnate, din partea a trei crescători diferiți, dar doar varietatea Fuzzy Lop Americană prezentată de către Patty a primit un grant pentru a continua dezvoltarea. În anul 1986, în cadrul Convenției ARBA din Columbus, Ohio, rasa Fuzzy Lop Americană a fost prezentată pentru a doua oară, trecând testele și de data aceasta. La cel de-al treilea Congres din Portland, Oregon, în anul 1987, comitetul ARBA nu a mai aprobat standardul rasei. Au motivat această decizie spunând că nu există uniformitate de la un exemplar la celălalt. La rugămintea lui Patty, Jeff Hardin a scris un nou standard de lucru al rasei, care în final a fost acceptat de către comisia ARBA. În anul 1988, ARBA a cerut ca doar Patty să prezinte noul standard în cadrul Convenție din Madison, Winsconsin, din cauza spațiului redus. În acel an rasa Fuzzy Lop Americană trebuia să treacă testele, în caz contrar, Patty ar fi trebuit să reia de la capăt munca sa. Din fericire, prezentarea lui Patty a primit acordul comisiei din cadrul Convenției din Madison, ceea ce a însemnat că rasa Fuzzy Lop Americană a fost recunoscută definitiv ca fiind o nouă rasă. În anul 1989, la Tulsa, Oklahoma, iepurele Herbie al crescătoarei Helen McKie a fost selectat să reprezinte cea mai bună rasă. Poza lui Herbie a devenit un standard al perfecțiunii în perioada 1991 – 1995.

Descriere fizică:

Rasa de iepuri Fuzzy Lop Americană conține iepuri cu un corp destul de scurt și compact, cu umeri și șolduri destul de bine dezvoltate. Trebuie să aibă o musculatură bine dezvoltată, fără părți ascuțite ale corpului, păstrându-se o proporție bună între elementele corporale și greutatea acestuia. Iepurele trebuie de asemenea să aibă oase puternice și picioare groase. Capul ideal are o lungime ideală de la vârful capului până la bot. Capul ar trebui să aibă o formă pătrățoasă, iar fața turtită este un semn al oaselor puternice, ceea ce îl face ideal. În general acest iepure nu are gât, capul continuându-se direct în corpul său. Tot în zona capului, distinct pentru această rasă este și coroana de blană. Urechile îi sunt scurte, groase și destul de late. Urechile le poartă aplecat, și ar trebui să stea ridicate doar în acele momente în care sunt stresați. Pe urechi nu ar trebui să se găsească blană lungă. Picioarele îi sunt drepte. Puteți să vedeți acest lucru atunci când iepurele stă pe spate. Când îi priviți picioarele acestea ar trebui să fie drepte, cu vârfurile îndreptate înspre botul său. Picioarele cu degete îndreptate înspre exterior nu sunt acceptate. Blana ar trebui să fie destul de aspră, deasă și distribuită în mod egal pe toată suprafața corpului, cu excepția urechilor. Cât sunt mici, iepurii au o blană mai moale.

Personalitate:

Iepurii din rasa de iepuri Fuzzy Lop Americană au de obicei personalități foarte încântătoare și la fel ca și majoritatea raselor de iepuri, le place să fie îmbrățișați și mângâiați. Sunt niște iepuri excelenți pentru prezentarea lor în cadrul competițiilor. Foarte blănoși și cu o expresie dulce pe chip, iepurii din rasa Fuzzy Lop Americană sunt foarte afectuoși și iubitori. Acest iepure este ideal pentru cei care au un iepure pentru prima dată. Atât femelele cât și masculii sunt foarte simpatici, ceea ce îi face să fie niște animale de companie excelente, deși în general femelele pot să fie mai timide și mai speriate. De asemenea, femelele pot să devină nervoase atunci când aud zgomote puternice sau mișcări rapide. Iepurii din rasa Fuzzy Lop Americană sunt activi, jucăuși și foarte sociali. Ca urmare a capacității lor sociale foarte bine dezvoltate, această rasă de iepuri Fuzzy Lop Americană se înțelege foarte bine cu alte animale ca și pisicile, câinii și porcii de guineea. Cel mai bine ar fi să fie ținuți în perechi sau chiar trei iepuri, dar niciodată mai mulți în aceeași cușcă. Atunci când sunt ținuți în aceeași cușcă, există riscul de a se răni ca urmare a luptelor sau disputelor ocazionale. Iepurilor le place să aibă multe jucării, fie că este vorba despre mingi de plastic, bucăți de lemn moale, șosete sau mănuși. Sunt iepuri la care le place să se joace tot timpul. Nivelul de activitate a acestor iepuri crește în perioada de răsărit și cea de apus a zilei. Din cauză că iepurii sunt în general animale care se stresează foarte repede și care au un psihic fragil, nu sunt recomandați ca și animale de companie pentru copiii care nu au ajuns la capacitatea de a înțelege acest lucru.

Hrana și cușca

La fel ca alți iepuri și rasa de iepuri Fuzzy Lop Americană au un stomac foarte delicat. Principalul ingredient al dietei lor este fânul, de preferat fânul mai gras, mai bogat în fibre. Un astfel de fân va preveni diareea și obezitatea iepurelui. Mâncarea ar trebui să nu conțină porumb, nuci sau cartofi. În fiecare zi mâncarea trebuie să fie proaspătă și bogată în fibre și cu un conținut scăzut de proteine. Nu este indicat să dați foarte multă mâncare iepurelui dumneavoastră. În ceea ce privește vegetalele, puteți să îi dați să mănânce salată, broccoli, varză sau spanac. Nu trebuie să îi dați să mănânce fasole, ceapă sau alte semințe cum este grâul. Fructele pot servi ca și masă doar ocazional pentru că acestea au un conținut prea mare de zaharuri. Iepurele dumneavoastră nu este un om, motiv pentru care acesta nu este capabil să proceseze mâncare ca și ciocolată sau chipsuri. Mai trebuie să aibă tot timpul apă proaspătă într-un bol. Iepurii din rasa Fuzzy Lop Americană se pretează cel mai bine în interiorul casei, ceea ce îi protejează de temperaturile extreme, de diverși prădători și de alte pericole prezente în exterior. Este indicat să îi lăsați să se plimbe și să facă exerciții, de preferat în locuri în care se pot bucura de aer curat și de razele soarelui. Atunci când sunt afară, sunt recomandate cuștile extensibile, zonele îngrădite, tocmai pentru a-i oferi o mai mare protecție. Dacă este ținut în cușcă, aceasta ar trebui să fie de cel puțin cinci ori mărimea corpului iepurelui și să îi permită să stea relaxat în picioare. Nu este indicat ca podeaua cuștii să fie realizată din sârmă pentru că iepurele ar putea să își prindă picioarele în ochiurile de sârmă. Iepurele ar trebui să mai aibă un loc doar al lui unde să se ascundă atunci când vrea să doarmă liniștit. Este bine să îi luați jucării cu care să își ocupe timpul și să se distreze. Iepurii pot fi învățați să își facă treburile într-un loc special amenajat.

Toaletaj:

Iepurii din rasa Fuzzy Lop Americană necesită o periere zilnică pentru a înlătura blana în exces și pentru a preveni încâlceala firelor de păr pentru iepurii cu blana mai scurtă, în timp ce pentru cei cu blana mai lungă este necesară o periere de două ori pe zi. Iepurii obișnuiesc să se îngrijească reciproc, motiv pentru care este indicat să aveți cel puțin două exemplare. Când au grijă unul de celălalt, iepurii își ling urechile, nasul, vârful capului și în jurul ochilor. Acești iepuri au urechile căzute, atârnând, ceea ce îi facă se fie mai predispuși la infecții ale urechilor. Dacă simțiți că emit un miros urât sau dacă au ceară în urechi, este necesar să consultați un medic veterinar.

Scopul și statusul rasei:

Rasa de iepuri Fuzzy Lop Americană este o rasă care nu prezintă niciun risc de dispariție, ci din contră, crește în popularitate în întreaga lume. Este tot mai folosit ca și animal de companie, fiind apreciat de către tineri în toată lumea.

Probleme de sănătate:

La fel ca și alte animale mici, și iepurele din rasa Fuzzy Lop Americană poate să fie predispus la răceli și la infecții virale. Expunerea la praf, la schimbările bruște de temperatură, precum și capacitatea scăzută de rezistență la stres îl poate predispune la diverse boli. Printre acestea enumerăm și:

– conjunctivita este o infecție bacteriană a pleoapelor cauzată de către fum și praf;

– probleme ale urechilor;

– coccidiosis este o problemă intestinală, un parazit apărut din cauza condițiilor igienice precare;

– balonarea și obstrucționarea canalelor respiratorii din cauza bilelor de păr.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 2 3 8
Mergi Sus