un blog despre animale de companie

Tag archive

pisici

Importanța igienei orale a animalelor de companie.

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Animalele de companie sunt din ce în ce mai des considerate membri cu drepturi depline în familiile noastre. Încercăm să le asigurăm o dietă echilibrată și de calitate, un culcuș cât mai comfortabil, program de mișcare etc., dar cât de des ne gândim la importanța igienei orale pentru ei? Cât de des mergem la control stomatologic cu acestea? Așa cum oamenii ar trebui să-și facă minim un control stomatologic pe an, și pentru animăluțele noastre ar trebui să asigurăm minim un control pe an.

Spălatul pe dinți face parte din rutina noastră zilnică. Majoritatea ne spălam chiar de două ori pe zi. V-ați gândit cum ar arăta dinții noștri dacă nu ne-am spăla deloc pe dinți? Igiena orală, grija pentru dinți, a revoluționat medicina în trecut, foarte multe afecțiuni, chiar decesuri, aveau drept cauză afecțiunile dentare. Pentru oameni, speranța de viață a crescut considerabil atunci când s-a descoperit importanța unor dinți sănătoși. Crezi că afecțiunile apărute la nivelul dinților animalelor de companie nu afectează sănătatea acestora?

În conformitate cu American Veterinary Dental Society (AVDS), afecțiunile dentare ocupă primul loc în topul afecțiunilor animalelor de companie. După vârsta de 3 ani, aceste afecțiuni sunt prezente la peste 80% din câini și 70% din pisici. Procentele sunt cu siguranță reale, deoarece spălatul pe dinți în rândul animăluțelor nu este o practică des întâlnită.

O igienă orală precară nu are ca rezultat o respirație urât mirositoare, ci poate genera pierderea dinților, leziuni la nivel bucal, dificultăți în hrănire, ducând până la probleme la nivelul întregului organism, probleme cardiace, hepatice, renale etc.

Iată câteva sfaturi pentru a avea un animăluț sănătos:

  1. Fă o rutina din spălatul pe dinți!

Pare ciudat, sau poate complicat, însă nu trebuie să neglijăm beneficiile pe care le aduce după sine spălarea pe dinți a animăluțelor. Ideal ar fi să le obișnuim încă de când sunt pui, însă, cu puțină răbdare și perseverență, spălatul pe dinți poate deveni o rutină plăcută și cu multe beneficii, oricând. Încearcă să-l obișnuiești treptat cu produsele speciale, lasă-l să le miroasă, acordă-i timp, începe gradual să mărești timpul de periere. Este foarte important să folosim produse speciale, destinate animalelor de companie. Atenție, pasta de dinți folosită de oameni este toxică pentru animale!

Dacă spălatul pe dinți nu se poate efectua acasă, în siguranță pentru tine sau animăluțul tău, cere sfatul unui specialist, pentru o soluție alternativă de prevenirea sau îndepărtarea tartrului.

  1. Atenție la respirația urât mirositoare!

Dacă respirația animalului tău îți întoarce nasul, nu sta pe gânduri și mergi cu el la un control! O respirație urât mirositoare poate indica afecțiuni serioase la nivel oral sau chiar sistemic.

Alte probleme de care trebuie să ții cont sunt sângerările gingivale, dinții galbeni sau maro, dureri la nivelul cavității bucale, dificultatea de a mânca, chiar căderea dinților.

  1. Mâncarea.

Un factor foarte important în menținerea unei dentiții sănătoase este mâncarea. Pe lângă importanța pe care o prezintă compoziția acesteia și forma de prezentare constituie un element foarte important pentru dinți.  Mâncarea uscată, bobițele, croanțele, crochetele, sau cum vrem s-o numim, este un factor cu incidență mai scăzută în generarea tartrului gingival, în comparație cu mâncarea umedă sau cea gătită. Tartrul este factorul principal generator de probleme la nivelul dinților. Acesta irită gingia, afectează smalțul dinților și, în timp, cauzează probleme ce pot ajunge foarte grave, dacă este neglijat.

  1. Jucăriile pentru dentiție.

Jucăriile au un rol important în rutina zilnică a animăluțelor, pe lângă menținerea lor preocupați și activi, cele speciale de ros pot ajuta la menținerea unei dentiții sănătoase. Prin folosirea acestui tip de jucării, câinii își pot satisface nevoia de ros și, în același timp, pot să-și păstreze o dentiție curată.

  1. Recompensele speciale pentru dinți.

Cunoscând importanța sănătății orale pentru animalele de companie, din ce în ce mai mulți producători din domeniu s-au orientat către dezvoltarea unor game diverse de snacks-uri, care întrețin o dentiție sănătoasă. Soluția adusă are dublu beneficiu, atât pentru a recompensa animalul, cât și pentru a-i satisface nevoia de ros și, implicit, de curățare a dentiției. Putem spune că este un mod simplu de a ajuta animăluțele să se spele pe dinți, însă nu trebuie să ne bazăm doar pe această soluție. În exces, recompensele pot avea efecte mai puțin benefice și, oricum, nu pot suplini în totalitate alte metode de prevenție.

  1. Nu spune nu detartrajului!

În cazul unei dentiții cu probleme, și dacă un specialist recomandă detartrajul, nu-i neglijați sfatul! Chiar dacă în cele mai multe cazuri detartrajul implică anestezia generală, lucru ce poate speria la o primă vedere, detartrajul poate prelungi viața animalelor de companie. Anestezia generală, dacă este efectuată corect și după o testare prealabilă, poate să nu presupună  un risc major. În schimb, o dentiție bolnavă, cu siguranță poate avea consecințe grave, în timp. Considerați detartrajul ca pe un nou start în menținerea unei dentiții sănătoase și aveți grijă ca dinții animăluțului să nu mai ajungă să aibă nevoie de un alt detartraj curând.

  1. Vizita periodică la cabinetul medical.

Ar fi indicat ca și animăluțele să meargă la un control de rutină, cel puțin o dată pe an. În cadrul acestui control, este important să cereți și un control al cavității bucale, deoarece s-a dovedit că, în majoritatea cazurilor, problemele de sănătate cardiace, renale, hepatice sau pulmonare pot fi generate de problemele de la nivelul cavității bucale.

Pisica din Rasa Kurilian Bobtail

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Această rasă este una apărută natural, care a existat în izolare pentru o lungă perioadă de timp (cel puțin 100 – 150 de ani) pe un lanț de insule cunoscute sub numele Kuril, care au aparținut Rusiei și Japoniei. În Rusia există câteva documente care se referă la pisicile cu coadă scurtă, care au fost aduse acasă de către locuitorii insulei și de către membrii armatei sau de către oamenii de știință ai secolului XX. Caracterul acestor pisici le-a făcut să fie foarte populare, chiar dacă nu se știa prea multe despre istoricul și pedigree-ul acestor pisici. Mulți oameni au adus aceste pisici acasă din insule, dar în Rusia nu a apărut niciun club, ceea ce însemna că nu exista un standard al rasei care să îi ghideze pe cei care le creșteau. La primul show de profil la care Kurilian Bobtail a pariticipat (în 1990), mulți experți străini erau îngrijorați că aceste pisici Rusești cu coada scurtă erau doar niște pisici Bobtail Japoneze cu o conformație mai dură. Chiar și azi, nu se poate spune că aceste două rase, Kuril Bobtail și Bobtail Japoneză nu au anumite asemănări

 Nume: Kurilian Bobtail

Originea: Insulele Kuril – Rusia

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 4 – 5 kg, Mascul 4,5 – 5,5 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  toate culorile.

Temperament: Pentru că pisica Kurilian Bobtail a evoluat în a fi un pescar priceput, majoritatea acestor pisici iubesc apa și pot chiar să sară în cadă alături de stăpânii lor. Sunt de asemenea mereu dornice să se joace cu orice sursă de apă.

Caracteristici distinctive: Este o pisică apărută natural, cu o coadă Bobtail și cu o osatură substanțială, ceea ce îi oferă o constituție destul de îndesată. Impresia pe care oricine o are atunci când vede această pisică este una de putere și forță.

genetice. De fapt, este probabil că pisica Kuril să fi fost sursa mutației cozii scurte în pisica Japoneză. Totuși, diferența dintre acestea două este că rasa Bobtail Japoneză a fost o rasă creată, având o coadă similară. Rusia nu a deținut destul de multe Bobtail Japoneză pentru a realiza o comparație genetică între aceste două rase. În schimb, pisicile Kuril sunt pisici sălbatice și cu origini de asemenea venite din sălbăticia acelor insule. Crescătorii ruși au menținut această imagine sălbatică în pisicile Kurilian, în timp ce Americanii au creat eleganta Bobtail Japoneză. În contrast, genetica pisicii Manx este total diferită de genetica pisicii Kurilian. Gena Bobtail nu a avut nicio consecință dăunătoare așa cum gena Manx a avut, lucru care le-a permis acestor pisici să existe în mediul lor natural și să se încrucișeze fără intervenția omului timp de secole. Pisica Bobtail Karelian este de asemenea o mutație distinctă fie din Manx, fie din Kurilian. Bobtail Karelian e originară din regiunea Sf Petersburg, în partea nordică a Rusiei. Prezintă o genă recesivă pentru coadă, în timp ce gena Kurilian Bobtail este dominantă. Mai mult, dacă este comparată cu alte rase, trăsăturile pisicii Karelian sunt mult mai asemănătoare pisicii Norvegiene de Pădure, în timp ce pisica Kurilian este mai asemănătoare cu populația de pisici Siberiene.

Legenda pisicii din rasa Kuril

În timpuri străvechi, pe niște insule îndepărtate din Pacific au trăit un popor care își spuneau Ainu. Acest popor denumeau străinii care le călcau țărmul Kuru. În limbajul Ainu aceasta însemna ”omul care a venit de nicăieri”. Astfel, poporul Ainu a primit numele de ”oamenii Kuril”, după care și Arhipelagul a început să fie cunoscut ca și ”Insulele Kuril”. Poprul Ainu a dat câte un nume la fiecare Insulă. Acestea sunt cuvintele folosite pentru insule: Paramushir – Insula Largă, Onekotan – Vechea Așezare, Umishir – Land of Bays, Chiripoi – Micile Păsări, Urup – Somon, Iturup – Marele Somon, Kunashir – Insula Neagră, Shikotan – Cel Mai Bun Loc. Aceste insule nu erau tocmai locul ideal pentru a trăi pentru că aveau un climat foarte dur. Iarna erau înghețuri cu temperaturi între -10 și -20 grade Celsius, iar vara temperatura nu depășea +15 grade. Adeseori se simțeau cutremure, fiind niște insule vulcanice. Există mai multe versiune cu privire la originea pisicii Kurilian Bobtail.

Una dintre ele povestea despre pisica Manx care trăia în Anglia. Pescarii și călătorii au luat aceste puternice pisici cu ei pe vapoare pentru a prinde rozătoarele. Ajungând și pe insulele Kuril, pe măsură ce marinarii cunoșteau localnicii, și pisicile Manx au făcut cunoștință cu pisicile locale. Curioasele Manx au început să se adapteze la stilul de viață al celorlalte pisici. De-a lungul anilor, ca urmare a numeroaselor încrucișări cu pisicile locale, au început să apară tiparul Kuril, Japonez, Karelian și American Bobtail. Coada scurtă era lucrul pe care toate aceste pisici îl aveau în comun. Fiecare mică coadă este asemenea unei amprente, fiind unică. Unele seamănă cu o spirală, altele ca un cârlig și altele asemenea unui șarpe, dar care nu depășeau niciodată mai mult de 8 vertebre. În anii 1991 – 1992, felinologiștii Tatyana Bocharova și Liliya Ivanova au făcut mai multe drumuri pe insulele Iturup, Kunashir și Shikotan. Acestea au adus cu ele frumoase Kurilian Bobtail, începând astfel munca pentru recunoașterea rasei în Rusia și în lume. În anul 1996 standardul rasei Kurilian Bobtail a fost aprobat de către WCF, iar în 2002 standardul a fost adoptat de către International Federation of European Cat Fanciers. Din acel moment, Kuril Bobtails au obținut dreptul de a participa în prezentările internaționale și să câștige inimile iubitorilor de pisici. Au reușit să se ridice la nivelul Manx, American Bobtail, Japonese Bobtail și Mekong Bobtail. Interesul față de această rasă crește de la an la an. Acest lucru este de înțeles din moment ce au aspectul exotic a unui ”lynx” perfect adaptat condițiilor climatice, au o sănătate de invidiat și nu miros deloc.

Descriere fizică:

Aspectul pisicii din rasa Kurilian Bobtail poate să fie destul de înșelător. La prima vedere, această pisică poate să arate compact, dar atunci când o ridicați în brațe veți descoperi că este acoperită de o musculatură foarte bine dezvoltată. Pisicile s-ar putea să nu ajungă la mărimea normală până la vârsta de 5 ani. Se spune despre această pisică Bobtail că seamănă cu un Lynx, în special datorită picioarelor lungi din spate. Aceste picioare lungi o ajută să facă salturi extrem de lungi, fiind de altfel renumită pentru abilitățile sale de vânătoare. Dacă aveți acasă o pisică Kurilian, orice fel de rozătoare vor fi puse într-un real risc. Le mai place foarte mult să se joace în apă, ceea ce de altfel nu este surprinzător având în vedere faptul că provin de pe insule și mai mult, pentru că au o blană rezistentă la apă. Pisica Kurilian poate să prindă un somon cu ușurință în habitatul său natural, motiv pentru care este indicat să asigurați bine acvariul și peștii din el. Evident, este o pisică capabilă să se adapteze în multe climate și în medii diferite, ceea ce înseamnă că poate să trăiască în orice țară. Pisica Kurilian Bobtail este o rasă apărută natural, care s-a dezvoltat singură într-o anumită regiune, cu prea puțină intervenție din partea oamenilor. Kurilian Bobtail vine în multe culori solide, dar de asemenea poate să fie și tabby sau cu pete albe. Fiecare coadă are un anumit aspect, având până la 10 vertebre.

Caracteristici generale:Este o pisică apărută natural, cu o coadă Bobtail și cu o osatură substanțială, ceea ce îi oferă o constituție destul de îndesată. Impresia pe care oricine o are atunci când vede această pisică este una de putere și forță. Această rasă este cunoscută ca un vânător excelent și un pescar înzestrat.
Corp:Pieptul îi este mare, compact, larg. Spatele poate să fie ușor arcuit și cu șoldurile ridicate. Femelele sunt mai mici decât masculii. Picioarele sunt de lungime medie, iar picioarele din spate sunt mult mai lungi decât cele din față. Picioarele formează un pătrat cu întreg corpul.
Cap:Capul îi este mare, cu margini moderate și cu contururi rotunjite, mai larg la nivelul obrajilor. Botul îi este dreptunghiular, mai mult lat decât lung, ușor rotunjit și cu un stop evident. Băbria este bine dezvoltată și rotundă atunci când este văzută din profil. Nasul este de lungime medie.
Urechile:Sunt de dimensiuni medii, largi la bază și ușor curbate înspre în față. Distanța dintre urechi este egală cu lățimea la baza urechilor. Urechile sunt triunghiulare și ușor rotunjite la vârf.
Ochii:Au forma unei migdale, ovale în partea de sus și rotunjiți în partea de jos. Sunt așezați la un ușor unghi între baza urechii și vârful nasului, la o distanță de un ochi între ei. Culoarea trebuie să fie clară, strălucitoare, fără nicio legătură cu culoarea blănii. Pisicile albe sau arlechin pot să aibă ochi albaștri sau ochi cu culori diferite.
Coada:Este formată din una sau mai multe spirale sau combinații de drept și spirală. Lungimea cozii trebuie să fie între 1,5 cm și 8 cm pentru pisicile cu părul scurt și până la 13 cm pentru pisicile cu păr lung. Poate să fie rigidă sau flexibilă sau o combinație între acestea. Mărimea și forma cozii ar trebui să fie în perfectă armonie cu întreg aspectul pisicii. Atunci când este palpată, coada conține cel puțin 2 vertebre, cu cel puțin o cubră.
Blana:Este scurtă iar blana de pe coadă are aceeași lungime ca și în restul corpului. Pentru pisicile cu părul lung, lungimea blănii este medie, iar smocuri de blană și coama poate să apară. Textura este moale, mătăsoasă, destul de rezistentă. Toate culorile tradiționale sunt acceptate. Este acceptat de asemenea orice cantitate de alb.

 

Personalitate:

Pisicile din rasa Kurilian Bobtail tind să aibă o personalitate prietenoasă, de încredere. Această rasă menține ceea ce este mai bune dintre cele două lumi, fiind atât foarte afectuoasă, cât și extrem de independentă. Este inteligentă, mereu întrebătoare și jucăușă, fiind cunoscute ca niște clowni blânzi. Pisicile din rasa Kurilian Bobtail sunt pisici active, cărora le place să se cațere și să supravegheze întregul domeniu din cel mai înalt loc disponibil. În habitatul lor natural, acestea sunt cunoscute de asemenea ca niște înotători foarte buni, capabile să prindă pești de până la 5 kg, cu o relativă ușurință. Pentru că pisica Kurilian Bobtail a evoluat în a fi un pescar priceput, majoritatea acestor pisici iubesc apa și pot chiar să sară în cadă alături de stăpânii lor. Sunt de asemenea mereu dornice să se joace cu orice sursă de apă. Pisica din rasa Kurilian Bobtail este asemănătoare cu un câine, fiind adaptabilă și ușor de dresat, datorită temperamentului său blând. Aceste pisici tolerează foarte bine schimbările, iar majoritatea dintre ele se adaptează bine la copii, câini și alte pisici. Majoritatea pisicilor Kurilian Bobtails nu sunt pisici care să fie ținute în brațe. Dar multe dintre ele iubesc să se întindă la picioarele stăpânilor, asemenea câinilor. Nu sunt pisici prea vorbărețe, dar fac de multe ori niște sunete care seamănă cu trilurile păsărilor. Ceea ce este interesant este faptul că masculii Kurilian Bobtail sunt de obicei niște tați excelenți, având tot timpul grijă de puii lor.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Kurilian Bobtail este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Dacă ii frecați din când în când blana cu o piele de căprioară, o veți putea menține lucioasă. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Kurilian Bobtail este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Pisici Mekong Bobtail

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Este cunoscut faptul că primele pisici Bobtail au fost duse din China în Japonia în anul 999 (conform anumitor surse, acest lucru se întâmpla cu câteva secole înainte), care de altfel au și devenit strămoșii pisicilor Japoneze Bobtail moderne. Chiar și Charles Darwin a scris în cartea sa ”The Variation of Animals and Plants under Domestication” în anul 1883, astfel: ”peste tot în aceste zone imense, cu precădere în Arhipelagul Malaezian, în Siam, China și Burma, toate pisicile au cozi scurte – aproximativ la jumătate din lungimea normală, fiind adeseori văzute cu un fel de nod în coadă”. La finalul sec XVIII, aproape 200 de pisici Regale au fost oferite Țarului Rusiei, Nicolae II de către Chulalongkorn, Rama V, Regele Siamului (Thailandei) ca și semn a relațiilor de prietenie dintre cele două țări. Multe dintre aceste pisici aveau o coadă scurtă. Una dintre primele pisici din rasa Mekong Bobtail a aparținut actorului Michael Gluzskyj, care a importat-o din SudEstul Asiei și care a reușit să trăiască mai mult de 20 ani. Lisenkova LL (om de știință, microbiologist) a avut mai

 Nume: Mekong Bobtail

Originea:   Rusia

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 4 – 5 kg, Mascul 4,5 – 5,5 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  culori punctate (exceptând albul).

Temperament: Puteți să mergeți cu pisica Mekong în orice excursie, cu orice mijloc de transport și cu orice fel de companioni. Este foarte atentă, diplomată, ascultătoare și bine-crescută. Oriunde sunteți, nu vă va deranja deloc.

Caracteristici distinctive: Coada este trăsătura caracteristică a acestei rase, și este foarte scurtă. Fiecare coadă este diferită pentru că există o mulțime de combinații de curbe și răsuciri care sunt posibile. Lungimea poate de asemenea să difere, dar în general, pisica Bobtail are cel puțin trei vertebre în coadă.

mult de 20 de astfel de pisici bobtail din diverse linii reproductive. Urmașii acestor pisici, precum și pisicile Bobtail aduse în Rusia din Sud Estul Asiei (China, Irak, Laos, Burma, Mongolia, Vietnam) au devenit pisicile care au pus bazele rasei Mekong Bobtail în Rusia. Al-Shah din Irak și Koncitta din China (proprietar Ivanovskije), Laos din Laos, Rama din Burma, Alsun din Mongolia și Nyan din Vetnam (proprietari Kalugin și Lisenkova), perechea Zbishek și Olesya din Iran (proprietar Opachek), se numeau pisicile menționate mai sus, care au format rasa Mekong Bobtail și ulterior Clubul ”Korgorushi” Mekong Bobtail. Opinia cu privire la faptul că pisici Thailandeze sau vechi pisici Siameze au fost utilizate pentru încrucișările necesare creării rasei Mekong Bobtail, nu este adevărată. Au fost importate pisici din țările lor native în Rusia în cadrul unui program distinct de reproducere, care a fost implementat de către Lyudmila Esina, arbitru WCF. Primul standard al rasei Mekong Bobtail a fost scris de către Olga S Mironova și a fost adoptat de către WCF Rusia și CIS Expert Seminar în Decembrie 1994. La întâlnirea Adunării Generale WCF din Essen, Germania în August 14-15, 2004, standardul rasei a fost adoptat sub numele de Mekong Bobtail. Se poate presupune că numele rasei ”Mekong Bobtail” este simbolic și a apărut ca urmare a numelui râului Mekong care împarte Thailanda de celelalte state din Sud Estul Asiei. Structura capului, a ochilor și a urechilor, precum și structura generală a corpului diferă mult față de cea a pisicii Thailandeze. Din acest motiv nu este acceptat în standardul rasei încrucișarea cu pisici Thailandeze. Astăzi, există mai mult de 1500 de pisici din rasa Mekong Bobtail înregistrate în cluburile din Rusia, Bielorusia, Polonia, Republica Cehă, Germania, Letonia. Rasa este foarte rară, dar popularitatea pisicii Mekong Bobtail crește constant datorită aspectului lor, a inteligenței ridicate, sănătatea foarte bună, caracterul blând, curățenia corporală, ușurința cu care pisica se îngrijește.

Legenda pisicii din rasa Mekong Bobtail

Conform multor legende din Est, cu mult timp în urmă au existat în templele și palatele din vechiul Siam pisici extraordinare care purtau o culoare destul de ciudată. Acestea aveau un corp de culoare deschisă, în timp ce lăbuțele, ochii și coada le era închisă la culoare, iar pe față aveau o elegantă mască neagră. Fiind niște pisici loiale asemenea câinilor, curajoase asemenea leilor, cu o inteligență aproape umană și cu înțelepciunea lui Buddha, aceste pisici au reușit să câștige respectul și onoarea familiilor regale, fiind considerate adevărate bijuterii în palatele acestora. Aceste pisici regale erau gardienii templelor vechi, protejându-le de hoți și acompaniind prințesele Thailandeze în lungile lor plimbări. Înainte de a se îmbăia în apele râurilor, prințesele obișnuiau să își agațe bijuteriile pe coada scurtă a pisicii. Nu exista un loc mai sigur decât coada acestor pisici. Cu cât avea mai multe noduri și cu cât era mai răsucită coada, cu atât era mai repede primită în familiile regale. O legendă spune că aceste noduri și răsuciri au fost obținute de către o femelă regală în timp ce păzea un prețios pahar furat din trezoreria regală. Se spune despre această pisică Mekong că se uită la oameni cu ochii lui Buddha. Aceste pisici privesc direct în sufletul tău, putând să te fixeze fără să își ia privirea din ochii tăi. Este imposibil să uiți o asemenea experiență. În acei ochi se poate citi toată înțelepciunea estului.

Descriere fizică:

Pisica din rasa Mekong Bobtail are un corp de mărime medie cu o calitate foarte bună a musculaturii și cu o aparență elegantă și fină. Picioarele îi sunt alungite, cu picioarele din spate fiind mai lungi decât cele din față. Lăbuțele sunt ovale. Coada este trăsătura caracteristică a acestei rase, și este foarte scurtă. Fiecare coadă este diferită pentru că există o mulțime de combinații de curbe și răsuciri care sunt posibile. Lungimea poate de asemenea să difere, dar în general, pisica Bobtail are cel puțin trei vertebre în coadă. Nu trebuie să fie mai lungă decât un sfert din lungimea totală a corpului pisicii. Blana, care este scurtă și lucioasă, nu prezintă o blană interioară, ceea ce înseamnă că stă foarte aproape de piele. Forma capului prezintă o bărbie puternică, iar urechile îi sunt largi la bază și de mărime medie. Ochii pisicii din rasa Mekong Bobtail sunt extrem de frumoși, fiind albaștri, asemenea pisicilor Siameze. Ochii sunt de formă ovală, cu o ușoară curbură înspre urechi.

Caracteristici generale:Pisica Mekong este o surprinzătoare rasă originală cu o elegantă coadă scurtă. Mai mult, coada nu este doar scurtă, ci este răsucită și curbătă și în continuă mișcare. Cu această caracteristică, pisica poate să spună că pașaportul ei este coada.
Corp:Corpul îi este de formă dreptunghiulară, de mărime medie și acoperit de o musculatură bine dezvoltată. Totodată, este alungit și elegant. Spatele îi este aproape drept, cu partea din apropierea cozii puțin mai ridicată decât umerii. Picioarele îi sunt alungite, iar lăbuțele îi sunt ovale.
Cap:Capul prezintă un contur rotunjit, ceea ce îi conferă un aspect blând. Vârful capului este aproape plan. Profilul este curbat, iar un stop elegant există chiar sub nivelul ochilor. Nasul este unul roman. Bărbia este fermă și botul îi este pronunțat, fin și oval.
Urechile:Sunt mari, largi la bază și cu vârfuri ușor rotunjite și situate sus. Punctele de deschidere sunt așezate înspre lateral.
Ochii:Au forma unei migdale, ovale în partea de sus și rotunjiți în partea de jos. Sunt așezați la un ușor unghi între baza urechii și vârful nasului, la o distanță de un ochi între ei. Culoarea trebuie să fie un albastru intens, despre care se spune că se poate citi înțelepciunea Estului.
Coada:Coada reprezintă caracteristica principală a acestei rase, iar numele rasei vine să întărească acest aspect. Coada este formată din mai multe combinații de curbe și răsuciri, care încep încă de la bază. Coada ar trebui să conțină cel puțin trei vertebre, dar să nu depășească în lungime un sfert din lungimea corpului.
Blana:Este scurtă și lucioasă, fiind ținută aproape de corp. Prezintă o textură mătăsoasă, cu o blană interioară la nivel minim. Pisica Mekong Bobtail este o pisică pointed cu puncte Siameze și recunoscută în toate culorile punctate, fără alb, dar cu lăbuțele, cu urechile și coada fiind mai închise la culaore. De asemenea, pe față prezintă o mască de culoare neagră.

 

Personalitate:

Pisicile din rasa Mekong Bobtail sunt inteligențe și stabile din punct de vedere mental, ceea ce le face perfecte pentru joaca alături de copii, câini sau alte pisici, precum și multe alte animale exotice cum sunt porcușorii de guineea, papagali și chiar și hamsteri. Această pisică rezistă cu stoicism asalturilor copiilor. Sunt niște pisici destul de vorbărețe. Cu ajutorul unor timbre diferite ale vocii, pisica îți va spune ce a făcut în lipsa ta, sau se plânge de cineva sau de ceva. Va alege diferite cuvinte pentru diverse situații. În același timp nu este nici enervantă, nici gălăgioasă. Pisica Mekong vă va urmări peste tot pe unde mergeți. O curiozitate foarte mare și atașamentul față de oameni o face pe această pisică să fie un participant activ în toate activitățile familiei. Orice faceți, fie că spălați, faceți mâncare, sau că munciți la computer, pisica Mekong Bobtail va fi tot timpul acolo, încercând să își dea seama ce faceți și cum poate să fie de folos. Puteți să mergeți cu pisica Mekong în orice excursie, cu orice mijloc de transport și cu orice fel de companioni. Este foarte atentă, diplomată, ascultătoare și bine-crescută. Oriunde sunteți, nu vă va deranja deloc. Călătoria alături de această pisică este o adevărată plăcere. Va ști în orice moment că ceva nu este în regulă cu tine, moment în care se va cuibări în brațele tale și te va anunța în felul ei că nu ești singură. Această pisică poate să recunoască o persoană rea sau un nivel de amenințare care se apropie, și este capabilă să se apere și să te apere și pe tine. Adeseori Mekong Bobtail se va comporta ca și un câine, și nu va lăsa pe oricine să intre în casă. Acestor pisici nu le este teamă de câini, dar câinilor ar trebui să le fie teamă de ele. Pisica Mekong Bobtail te va întâmpina la ușă și chiar îți va aduce și șlapii. Atunci când se apără, își va folosi dinții, nu ghearele. Îi place să iasă afară stând pe umărul tău, precum și să umble în lesă.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Mekong Bobtail este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Dacă ii frecați din când în când blana cu o piele de căprioară, o veți putea menține lucioasă. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Mekong Bobtail este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6 Metode pentru a ține puricii și căpușele la disțantă

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Sezonul cald se apropie, fiecare rază de soare ne bucură și ne umple de energie și de dorința de a petrece cât mai mult timp în aer liber. Sună relaxant, însă atunci când ai un animal de companie, trebuie să te gândești de două ori înainte de a-l scoate la iarbă verde. Pericolul nevăzut pândește la tot pasul. Soluția pentru a avea o ieșire relaxantă și fără primejdii există – deparazitarea.
Orice părinte de animăluț de companie responsabil a auzit de deparazitare și este conștient de importanța acesteia pentru sănătatea animăluțelor.
Hai să vedem care sunt metodele prin care putem elimina foarte ușor pericolele care pândesc în sezoul cald și nu numai.

1. Piepetele poate cea mai cunoscută metodă antiparazitară din ultimul timp, pipetele sau spot-on, cum mai sunt denumite, reprezintă una din metodele cele mai eficiente în combaterea parazițiilor externi. Se prezintă sub forma unei pipete de plastic, un mic recipient în care este stocată substanța activă. Există foarte multe variante și brand-uri și este important să alegem una eficientă, bună în combaterea paraziților. În funcție de produs, se poate acționa contra unui număr mai mic sau mai mare de paraziți și pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Paraziții ce pot fi combătuți sunt de la pureci și căpușe până la râie și dirofilaria. Trebuie să ținem cont ca aplicarea pipetei să se facă după 7-10 zile de la îmbăiere, cu o frecvență de 2 – 10 săptămâni, în funcție de varianta indicată de medic. Se aplică în zona părții dorsale a gâtului, puțin deasupra omoplaților, în puncte. Părul din zonă se dă la o parte și se aplică soluția direct pe piele. Zona indicată împiedică animăluțele să se lingă, lucru ce ar putea duce la intoxicarea acestora. Atenție când sunt mai multe animăluțe în aceeați locație, mai ales în cazul pisicilor! Este recomandat ca acestea să fie separate pentru o scurtă perioadă de timp pentru a împiedica lingerea. Substanța activă poate fi insecticidă (omoară paraziții) sau repelentă (îi ține la distanță) sau ambele. Este foarte important ca achiziționarea ei să fie precedată de sfatul unui specialist.

2. Zgărzile reprezintă o metodă simplu de aplicat, cu un efect bun antiparazitar, dacă se alege un produs de calitate. Pentru animăluțele parazitate este indicat ca utilizarea să se facă la 2 săptămâni după deparazitarea prealabilă cu o pipetă. Zgărzile, în general, au un efect repelent, ținând paraziții la distanță, și de aceea animăluțul trebuie să fie neparazitat în momentul utilizării acesteia. Se aplică ușor, ca orice zgardă, iar, în funcție de produs, durata activă poate ajunge și la 8 luni. Unele zgărzi sunt rezistente la apă, altele nu, inactivându-se în contact cu umezeala şi reluându-şi acţiunea imediat ce pielea şi blana animalului sunt uscate.

3. Șamponul antiparazitar este indicat ca orice animăluț să aibă în trusoul său și un șampon antiparazitar. Utilizarea acestuia este reomandată în mod special pe perioada sezonului cald, însă trebuie completată de o deparazitare cu pipetă sau zgardă. Eficiența șamponului este de scurtă durată, putând elimina paraziții prezenți pe corpul animalului, dar el nu împiedică reinfestarea. Nu este indicat să folosim foarte frecvent spălarea cu șampon antiparazitar ca metodă antiparazitară. Spalați cu șampon antiparazitar, așteptați câteva zile și apoi folosiți o metodă antiparazitară eficientă pe termen mai lung.

4. Pudra antiparazitară o metodă foarte eficientă în combaterea paraziților externi. Pudra se aplică în răspăr, pentru a ajunge până la piele, pe toată suprafața corporală. Marele avantaj al acestei metode este că se poate aplica de la o vârstă foarte mică, începând cu 4 săptămâni.

5. Spray-ul antiparazitar – o metodă eficientă, cu acțiune rapidă, în maxim 4 ore. Se aplică în răspăr, pe suprafața corpului. Este important ca animalul să fie supravegheat, scos la plimbare, până când substanța se usucă, pentru a evita lingerea acesteia. În general este folosită ca metoda de deparazitare „de urgență”.

6. Tabletele masticabile o metodă de ultima generație, simplă și convenabilă, cu o eficiență foarte bună contra paraziților externi și nu numai. Durata de acțiune poate ajunge până la 3 luni.

Atenție!
Este important să ținem cont de starea de sănătate, vârsta, eventualele leziuni de la nivelul pielii, recomandarea producătorului și a medicului veterinar.
Nu se aplică soluții antiparazitare de la câine la pisică; sunt toxice și chiar letale!
Nu lăsați animăluțele fără protectțve contra paraziților externi, indiferent de sezon, bolile cauzate de aceștia pot fi letale!
Este recomandat sfatul medicului pentru a alege o metodă antiparazitară eficientă și sănătoasă.

 

Rasa de Pisici Oregon Rex

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Abia în secolul XX pisica din rasa Oregon Rex a fost dezvoltată în Statele Unite ale Americii, după ce într-un timp foarte scurt, acestea au ajuns la un nivel foarte mare de popularitate. Totuși, popularitatea lor nu a durat foarte mult după ce au început să fie combinate cu alte rase de pisici Rex, ceea ce a dus eventual la dispariția lor. Inițial, aceste pisici au fost dezvoltate ca și rezultat al unei mutații genetice recesive, ceea ce le-a permis să aibă blana cârlionțată. Această variație nu mai este găsită la alte rase de pisici Rex, motiv pentru care pot să fie foarte ușor diferențiate de restul varietăților de pisici Rex. În anul 1944, primii pui care semănau cu rasa de pisici Oregon Rex au fost scoși la iveală. Cu toate că nu există nicio dovadă istorică care să susțină această idee, primul caz documentat de pisici din rasa Oregon datează nu mai târziu decât anul 1955 în statul Oregon din Statele Unite ale Americii. Prima pisică Oregon Rex a fost fătată cu o blană cârlionțată, în timp ce toți ceilalți pui, inclusiv mama lor avea blana dreaptă. Această pisică a fost cea care a pus ulterior bazele dezvoltării întregii rase de pisici Oregon Rex.

 Nume: Oregon Rex

Originea:   Statele Unite ale Americii

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 4 – 5 kg, Mascul 4,5 – 5,5 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  toate culorile și combinațiile de culori posibile

Temperament: În perioada în care a existat, ar fi trebuit să fiți pregătiți să aveți o pisică pe care toată lumea își dorea să o țină în brațe, să se joace cu ea sau doar să o atingă pentru a vedea cum se simte textura blănii. Era o pisică dulce, foarte atentă cu oamenii din jurul ei.

Caracteristici distinctive: Pisica din rasa Oregon Rex este una dintre cele câteva rase de pisici Rex care au apărut la mijlocul sec XX, din mutații genetice spontane. Blana este semnul distinctiv al acestei rase, fiind scurtă ca și mărime, putând totodată să fie descrisă ca fiind cârlionțată, scurtă și mătăsoasă.

Noua rasă de pisici Oregon Rex a fost încrucișată cu rasa Cornish Rex, care a fost adusă din Marea Britanie în Statele Unite ale Americii, cam în aceeași perioadă de timp. Această pisică a început imediat să fie una foarte populară și căutată de iubitorii de pisici, începând să fie denumită pisica Oregon Rex, după statul în care a fost pentru prima dată descoperită. În procesul de reproducere, toate varietățile de pisici Rex au fost încrucișate între ele. Pentru că toate aceste pisici diferă genetic una de cealaltă, rasa Oregon a încetat să mai existe ca și rasă independentă. Printre varietățile de pisici Rex, gena care este responsabilă pentru procesul de dezvoltare a părului cârlionțat este destul de des întâlnită. Pe lângă variantele cunoscute de pisici Rex, se mai găsesc multe alte variante, iar rasa Oregon Rex este una dintre cele mai frumoase, dar pierdute, rase. Încrucișările ulterioare între pisici Oregon Rex cu Cornish Res și apoi cu Devon Rex au dus la obținerea unor pisici cu aspect convențional, cu blana dreaptă.

Descriere fizică:

Pisica din rasa Oregon Rex este una dintre cele câteva rase de pisici Rex care au apărut la mijlocul sec XX, din mutații genetice spontane. Blana este semnul distinctiv al acestei rase, fiind scurtă ca și mărime, putând totodată să fie descrisă ca fiind cârlionțată, scurtă și mătăsoasă. Corpul acestei pisici este alungit și micuț, iar coada îi este lungă și subțire. Blana pisicii din rasa Oregon Rex este mătăsoasă și foarte plăcută la atingere. Această blană este în general scurtă și tare. Nu există în general fire de păr de protecție decât în foarte puține cazuri. Urechile îi sunt rotunjite și așezate destul de sus pe craniu. Picioarele lungi sunt elegante și au niște lăbuțe micuțe.

Caracteristici generale:Blana este semnul distinctiv al acestei rase, fiind scurtă ca și mărime, putând totodată să fie descrisă ca fiind cârlionțată, scurtă și mătăsoasă. Corpul acestei pisici este alungit și micuț, iar coada îi este lungă și subțire. Blana pisicii din rasa Oregon Rex este mătăsoasă și foarte plăcută la atingere. Această blană este în general scurtă și tare. Femelele pot să fie mai mici decât masculii.
Corp:Corpul îi este de formă dreptunghiulară, de mărime medie și acoperit de o musculatură bine dezvoltată. Totodată, este alungit și elegant. Spatele este drept, cu o ușoară ridicătură în zona picioarelor din spate. Umerii și șoldurile ar trebui să aibă aceeași lățime. Picioarele sunt medii înspre lungi și cu o osatură substanțială, într-o armonie perfectă cu restul corpului.
Cap:Este rotund, larg și cu obrajii plini. La atingere trebuie să se simtă rotunjimea începând de la sprâncene, între urechi, și până în zona gâtului. Botul are o lățime medie, la atingere fiind rotund și cu mustăți pronunțate. Văzută din profil, nasul prezintă un stop. Bărbia îi este fermă și bine dezvoltată, bine proporționată cu restul corpului și nu ar trebui să fie foarte ieșită în exterior și nici prea masivă.
Urechile:Sunt mari, largi la bază și cu vârfuri ușor rotunjite și situate sus. Punctele de deschidere sunt așezate înspre lateral.
Ochii:Sunt mari, rotunzi și depărtați unul de celălalt. Nu ar trebui să fie nici în formă de migdală și nici ovali. Colțurile exterioare sunt mult mai sus decât colțurile interioare, ceea ce îi conferă acea expresie dulceagă pe chip.
Coada:Are o lungime medie, proporționată cu restul corpului. Este groasă la bază, iar vârful nu trebuie să fie nici ascuțit dar nici rotund.
Blana:Pentru pisicile cu păr scurt, textura blănii este moale, pufoasă, și cârlionțată. Acestea au o blană densă, fără zone rarefiate, blană care stă ieșită dreaptă din corp. De asemenea, este densă. Culoarea blănii acestor pisici poate să difere foarte mult, fiind acceptate toate culorile și combinațiile de culori posibile. Există pisici într-o singură culoare, dar și pisici care au culori umbrite, sunt pătate sau vărgate.

 

Personalitate:

Din moment ce pisica din rasa Oregon Rex nu mai există, este foarte dificil să se descrie trăsăturile de comportament modern ale acesteia. Se crede în general că, pisica Oregon Rex a combinat trăsăturile tuturor celorlalte rase de pisici Rex.  Este jucăușă și îi place să fie ținută în brațe, dar nu este o pisică extrem de activă sau care să ceară tot timpul atenție. În perioada în care a existat, ar fi trebuit să fiți pregătiți să aveți o pisică pe care toată lumea își dorea să o țină în brațe, să se joace cu ea sau doar să o atingă pentru a vedea cum se simte textura blănii. Era o pisică dulce, foarte atentă cu oamenii din jurul ei. Se înțelegea excelent cu copiii care reușeau să o trateze cu respect și cu câinii care sunt capabili să accepte pisicile pe teritoriul lor. Pisica din rasa Oregon Rex avea și o parte jucăușă, descrisă uneori ca și cea a unui clown. Îi plăcea să fie ținută în brațe și era fericită să vorbească cu dumneavoastră într-o tonalitate joasă, atunci când erați dispuși să vorbiți cu ea. Chiar dacă nu alerga tot timpul strigând după atenție, nu se simțea bine dacă era lăsată singură sau dacă era ignorată mult timp. Chiar dacă stăteau cuminți în colțul lor, pisicile din rasa Oregon Rex erau niște pisici foarte deștepte. Acesti pisici îi plăcea să se învârtă prin casă și să exploreze curioasă fiecare colțișor. Nu era nimic anormal să o fi surprins deschizând ușile de la dulap sau sertarele în căutarea unei jucării sau a unor bunătăți. Dacă îi mențineați creierul mereu ocupat și dacă o învățați tot timpul noi comenzi, atunci  aveați o pisică sănătoasă atât mental cât și fizic. Îi plăcea jucăriile de tip puzzle, care odată rezolvate îi oferă un mic premiu sau ceva bun de mâncare.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Oregon Rex este densă și ar trebui să fie pieptănată de câteva ori pe săptămână pentru a preveni încâlcelile. Aceste pisici își pierd blana, motiv pentru care pieptănatul are rolul de a înlătura firele de păr moarte. Uneori este de ajuns să vă treceți degetele prin blana lor, pentru a desprinde cârlionții încâlciți. În ceea ce privește îmbăiatul, este necesar extrem de rar. În loc să o îmbăiați, este indicat să folosiți un sampon special care să îi înmoaie blana, după care să o uscați cu un uscător de păr. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Oregon Rex este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

cardiomiopatia constă într-o dereglare a sistemului electric al inimii, ducând astfel la aritmii. Atunci când bătăile neregulate ale inimii sunt succesive, acest lucru poate să ducă chiar la deces;

– insuficienţa renală cronică este o tulburare în care rinichii îşi pierd încet capacitatea de concentra urina şi de a elimina deşeurile. Prin această boală structura rinichilor se schimbă, pierzându-se nefronii, unităţile funcţionale ale rinichilor.

– polimiopatia hipocalcemică duce la slăbirea mușchilor datorită nivelurilor scăzute de potasiu din sânge. Se tratează cu suplimente de potasiu.

– urolitiaza este o boală întâlnită destul de frecvent, în urma căreia la nivelul aparatului urinar se formează unele concrețiuni minerale care sunt eliminate prin urină. Acestea port să producă leziuni la nivelul căilor urinare, ceea ce duce la dureri puternice în timpul urinării.

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea pisicilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții pisicii au suferit sau suferă de astfel de boală;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rasa de Pisici Minskin

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de pisici Minskin este una destul de recentă în lumea crescătorilor de pisici, fiind dezvoltată în Boston de către Paul McSorley în anul 1998. McSorley a vrut să obțină o pisică ce avea culoarea punctată a Siamezei, dar cu picioare foarte scurte, oarecum asemănătoare cu Munchkins, dar și cu rasa de câini Corgi. Paul McSorley a început un program extensiv de încrucișare, care conținea pisica din rasa Sphynx (cunoscută și sub denumirea de Canadiana fără Păr) și pisica din rasa Munchkin. A integrat de asemenea și rasa Devon Rex și Burmeză în programul său de încrucișare de-a lungul timpului. În final, McSorley a reușit să obțină mărimea și aspectul pe care l-a dorit cu câțiva ani înainte. Până în anul 2005, crescătorii de pisici au reușit să obțină mai mult de 50 de pisici din rasa Minskin. În acest moment, TICA (The International Cat Association) monitorizează statusul și dezvoltarea rasei, oferindu-i-se între timp statului de Nouă Rasă Preliminară. Gena picioarelor scurte nu este una care să fi apărut recent. Totuși, această genă este o mutație dominantă spontană autozomală, fiind raportată pentru prima dată

 Nume: Minskin

Originea:   America

Grupa: Pisici de mărime mică

Inaltime: înălțime mică

Greutate: Femela 1,5 – 1,8 kg, Mascul 1,7 – 1,9 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  orice culoare

Temperament: Vă va surprinde ușurința cu care se cațără în brațele voastre atunci când are chef de mângâieri și de un masaj între urechi. De asemenea, viteza cu care poate să alerge este de invidiat, cu toate că are picioarele scurte.

Caracteristici distinctive: Sunt ușor de identificat datorită punctelor de blană scurte și moi, precum și datorită staturii lor. Blana pisicii Minskin are un aspect general omogenizat și la atingere este asemănătoare cașmirului

în anul 1944 în Marea Britanie de către Dr W William-Jones. Din păcate aceste pisici nu au reușit să reziste celui de-al doilea război mondial. În anul 1953, au fost de asemenea raportate pisici cu picioarele scurte, de data aceasta în Stalingrad, Rusia. Ellen Kasten din New York a descoperit o pisică cu picioare scurte în anul 1964, pe care aceasta a denumit-o ”Micuța”. Această pisică nu a fost niciodată folosită pentru încrucișare. În anul 1970 au fost descoperite alte pisici cu picioarele scurte în Noua Anglie. Primele pisici de acest tip au fost prezentate în cadrul showului de profil din Madison Square Garden, în New York, anul 1991. În mod natural, aceste pisici au stârnit reacții diverse în rândul publicului. Cei care se opuneau încrucișării și dezvoltării acestor rase de pisici pitice aveau îndoieli cu privire la starea de sănătate, considerând că sunt vulnerabile la amenințările externe. Pe de altă parte existau fani care considerau că aceste rase pot să fie de succes. Ca urmare a acestui show din Madison Square Garden, a crescut interesul față de pisicile cu picioare scurte și ca urmare, tot mai multe pisici au început să își facă apariția în Statele Unite. Acceptanța de către TICA a acestui tip de pisici a dus la apariția unor nemulțumiri în rândurile membrilor care susțineau că recunoașterea acestor rase este o insultă adusă la adresa crescătorilor etici. Condiția pe care pisicile din rasa Minskin o prezintă se numește piticism. La oameni, piticismul care afectează oasele și cartilajele este cunoscut ca și piticism Achondroplastic. Acesta se crede că este cauzat de către o mutație genetică sau o genă dominantă autozomală moștenită. În esență, proteina responsabilă pentru formarea oaselor este orecum afectată de către mutație, cauzând o hiperactivitate a acesteia, dar care afectează negativ dezvoltarea scheletului și formarea adecvată a oaselor. Achondroplastic înseamnă ”fără formarea cartilajelor”. La oameni, această condiție este asociată cu picioare scurte și un cap mai mare. În timp ce pisica Minskin este comparată cu rasele de câini Dachshund, Corgi și Basset, se pare că există mai puține cazuri de pisici care să sufere de astfel de probleme ale scheletului față de numărul de câini care suferă de această anomalie. O altă îngrijorare pe care cei care se opun acestor rase o au este faptul că statura pisicii nu îi permite acesteia să se apere împotriva câinilor sau a altor pisici, ceea ce o face automat vulnerabilă. Argumentul împotriva acestei idei este că multe animale cu picioare scurte, cum ar fi veverițele, viezurii și câinii s-au adaptat la această anormalitate și au reușit să se coexiste cu ea. Picioarele scurte o defavorizează cu adevărat atunci când vrea să facă salturi, dar în rest, mobilitatea sa nu este deloc afectată.

Descriere fizică:

Pisica din rasa Minskin are un corp de dimensiuni reduse și îndesat, dar cu o expresie drăgălașă și alertă. Au un cap rotund, ochi mari și rotunzi, și un corp semi-rotunjit. Sunt ușor de identificat datorită punctelor de blană scurte și moi, precum și datorită staturii lor. Blana pisicii Minskin are un aspect general omogenizat și la atingere este asemănătoare cașmirului, fiind de asemenea destul de calde la atingere. Statura mică a pisicii Minskin le accentuează aspectul de viezure, acesta fiind rezultatul unei mutații naturale dominante de tip autozomal. Totuși, mărimea și statura lor nu le împiedică să aibă o viață normală și nici mobilitatea sau calitatea vieții. Sunt agile, au un temperament stabil și răspund foarte bine atunci când vreți să vă jucați cu ele.

Caracteristici generale:Pisica Minskin este o nouă rasă de pisici cu picioare scurte și cu puncte de blană pe față, urechi, nas, picioare și coadă. Pielea corpului poate să aibă puțin păr care să o acopere, dar burta este totdeauna fără păr. Aceste pisici de dimensiuni mici au agilitatea oricărei alte pisici, cu toate că de cele mai multe ori aleg o altă cale pentru a se cățăra pe frigider, decât o pisică normală.
Corp:Corpul este semi-rotunjit, dând impresia că este mai lung din cauza picioarelor scurte. Spatele îi este drept, iar pieptul este mare, puternic și cu musculatură bine dezvoltată. Picioarele îi sunt scurte, iar lăbuțele sunt rotunde, compacte și puternice. Toate cele patru picioare sunt îndreptate direct înspre în față. Osatura îi este dură, destul de colțuroasă și de grea.
Cap:Capul prezintă un contur rotunjit, ceea ce îi conferă un aspect blând. Vârful capului este aproape plan. Profilul este curbat, iar un stop elegant există chiar sub nivelul ochilor. Nasul prezintă o ușoară curbură la capăt. Bărbia este fermă și botul îi este pronunțat, fin și oval.
Urechile:Sunt mari, largi la bază și cu vârfuri ușor rotunjite și situate sus. Sunt plasate echilibrat, atât pe laterale, cât și pe cap.
Ochii:Sunt largi și rotunzi, așezați depărtat unul de celălalt, la o distanță de mai mult de un ochi între ei. Expresia este una deschisă și alertă.
Coada:Coada este ușor mai lungă decât restul corpului, ascuțindu-se ușor de la bază înspre un vârf ușor teșit. Atunci când stă în repaus, pisica își mai ține coada încolăcită în lateralul său.
Blana:Este scurtă și prezintă puncte de blană pe suprafața corpului. Punctele de blană sunt definite de densitatea blănii pe extremitățile exterioare în comparație cu restul corpului. Blana care pornește de la picioare se poate întinde înspre umeri, șolduri și fese. Poate să aibă sau nu smocuri de blană pe urechi. De asemenea, poate să prezinte  mustăți, dar totodată acestea pot să lipsească. Gâtul, pieptul și abdomenul pot să arate ca și când nu ar avea păr, dar să fie totuși acoperite de un puf fin. Atât adulții cât și pisicile tinere pot să prezinte câteva riduri pe piele.

 

Personalitate:

Pisicilor din rasa Minskin le face plăcere să își petreacă timpul alături de persoanele umane favorite. Spre deosebire de alte rase care sunt reticente la mângâieri, pisica Minskin este una care nu va pierde nicio ocazie de a fi mângâiată. Este o pisică capabilă să se adapteze foarte repede unei noi familii umane și la o nouă locație. De asemenea, nu are probleme în a se adapta alături de alte animale de companie, cu precădere câini. Acesta este și motivul pentru care este o pisică apreciată de către persoanele care mai au în casă și alte animale de companie. Se înțelege foarte bine cu copiii și este foarte răbdătoare cu aceștia. Nu se răzbună atunci când este pișcată sau este bruscată în timpul jocului. În schimb, se va îndepărta de locul cu pricina atunci când va considera că joaca a devenit mai mult decât poate suporta. Este destul de inteligentă, putând fi văzută încercând noi activități în și în jurul casei. Pe lângă identificatul zonelor care pot să fie escaladate, pisicii Minskin îi plac jocurile de tip puzzle sau alte jocuri care îi pun la încercare abilitățile mentale. Cu toate că este o felină de dimensiuni mici, îi place să sară și să se cațere în locurile cele mai înalte. O veți găsi în cele mai înalte locuri din casă de cele mai multe ori. Vă va surprinde ușurința cu care se cațără în brațele voastre atunci când are chef de mângâieri și de un masaj între urechi. De asemenea, viteza cu care poate să alerge este de invidiat, cu toate că are picioarele scurte. Mai mult, abilitățile sale sunt crescute deoarece centrul de greutate îi este mult mai jos decât la celelalte pisici. Persoana ideală pentru a avea grijă de această pisică trebuie să își aloce timp pentru a o mângâia și pentru a se juca. Datorită mărimii sale, nu are nicio problemă în a fi ținută în apartamente de dimensiuni mici. Mai mult, trebuie să fie protejată de razele puternice ale soarelui pentru că în caz contrar va dezvolta probleme cu pielea. Ideal ar trebui să fiți atenți și atunci când se cațără pentru a nu cădea și a se răni.

Toaletaj:

Pentru că pisicile din rasa Minskin nu au blană, îngrijirea lor devine destul de simplă. Totuși, lipsa blănii permite murdărirea mai rapidă a pielii, motiv pentru care este nevoie de o îmbăiere săptămânală. Îmbăierea trebuie să fie făcută cu un șampon special, care să permită distribuirea uleiurilor pielii și care să nu usuce pielea. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Minskin este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

8 beneficii ale unei alimentații fără cereale pentru animăluțele noastre.

Caini/Pisici/Stiai ca? Scris de

Conceptul hrană “liberă” (free), fără anumite ingrediente cu potențial dăunător, ex: fără gluten, fără zahăr etc, este din ce în ce mai des întâlnit în rândul alimentelor destinate oamenilor și putem observa că nici industria mâncării pentru animale nu face excepție de la acest concept.

Astăzi, mulți producători de hrană pentru animale alocă din ce în ce mai mult spațiu la raft pentru etalarea sortimentului fără cereale. Un concept nou, inovator și, în ciuda controverselor, cu foarte multe beneficii. Spun controverse, deoarece conceptul poate părea, la prima vedere, unul bazat pe marketing și reclamă, încă o găselniță a producătorilor de hrană pentru diferențierea pe piață. Nu putem contesta acest aspect, însă nici faptul că, în sălbăticie, canidele nu aveau în dieta lor cereale.

Câinele este un mamifer carnivor, care face parte din familia canidelor. Anatomia și fiziologia acestuia ne indică necesitatea cărnii în dieta speciei.

Generalități morfo-fiziologice

Gura câinelui are o conformație tipică pentru a sfâșia, tăia și sfărâma carnea și oasele. Masticația se face doar pe verticală și este executată rapid și superficial. Stomacul are un singur compartiment și prezintă secreție abundentă și concentrată de acid clorhidric și pepsină. Fermenții hidrolitici din sucurile gastrice acționează specific asupra proteinelor. Acidul clorhidric concentrat ajută digestia oaselor ingerate, pH-ul acid (1-3) face ca digestia proteinei de origine animală să se facă aproape total. Cu toată dotarea enzimatică, digestia se face lent, dar eficient, lucru ce explică posibilitatea de a hrăni un câine adult o dată sau de două ori pe zi. O rație medie de 500 g, în funcție de compoziție, poate fi digerată în 10-12 ore (aprox. 50 g/oră). Intestinul subțire este scurt, nu depășește mai mult de 5 ori lungimea corpului și are o capacitate mică de digestie. Acest lucru obligă la o alimentație cu volum redus și valoare nutritivă ridicată. Volumul intestinului nu depășește jumătate din volumul stomacului.

Toate aceste particularități morfo-fiziologice ale sistemului digestiv indică necesitatea unei alimentații bazate în principal pe carne și subproduse din carne.

Acum, că știm aceste lucruri foarte importante despre sistemul digestiv al carnivorelor, putem spune cu siguranță că varianta de hrană specializată, fără cereale, își dorește a fi o sursă de hrană asemănătoare cu cea pe care o consumau strămoșii carnasierelor, în sălbăticie.

Chiar dacă în zilele noastre carnasierele sunt considerate adevărați membrii în familiile oamenilor și tendința mediatică este de a „umaniza” aceste patrupede, nu trebuie să uităm că sistemul digestiv al acestora este încă primitiv și suportul enzimatic necesar digestiei cerealelor și carbohidraților este aproape inexistent. Această „incapacitate” naturală de a digera cerealele este „ajutată” artificial de fermentație. Fermentația în exces și pentru perioade lungi de timp poate cauza dereglări grave la nivel intestinal, rezultând: balonări, dereglări digestive, alergii alimentare, obezitate etc.

O dietă echilibrată pentru animăluțele noastre ar trebui să fie bazată în principal pe carne și vegetale.

Înainte de a trece la enumerarea beneficiilor unei diete fără cereale, trebuie să menționăm faptul că, datorită compoziției înalt proteice, hrana fără cereale nu este recomandată tuturor câinilor sau pisicilor. E necesară o atenție mai mare pentru cei care au anumite probleme de sănătate, de ex: insuficiență renală.

Beneficiile mâncării fără cereale pentru câinii sănătoși:

  1. Valoarea nutritivă

Un produs cu o compoziție cu cereale în exces este un produs cu valoare nutritivă foarte scăzută. Multe mărci de hană pentru animale au în compoziția lor cantități mari de cereale, ca porumb, grâu sau soia. Aceste practici sunt des întâlnite iî producție pentru a crește cantitatea cu un cost de producție foarte mic. Un animăluț hrănit cu o astfel de compoziție necesită o cantitate mult mai mare de hrană pentru a-și acoperi nevoile nutritive zilnice. Spre deosebire de acest tip de hrană, cea fără cereale este bogată în vegetale, fibre și carne, ingrediente ce asigură suportul nutritiv echilibrat pentru animăluțe. În acest caz, cantitatea ce trebuie administrată pentru a satisface nevoile nutriționale zilnice este mult mai mică.

  1. Digestia

Este dovedit că, prin natura lor, câinii nu pot digera  complet cerealele. Amilaza, enzima responsabilă cu descompunerea carbohidraților, este prezentă în cantitate insuficientă pentru a susține digestia acestora. Hrana fără cereale nu conține aceste ingrediente, este bogată în proteine, săracă în carbohidrați și este mai ușor de digerat. Trecerea către hrana fără cereale se face gradual, crescând cantitatea administrată, în decurs de câteva săptămâni.

  1. Energia

Proteina animală este sursa principală de energie pentru carnivore. Hrana cu conținut de cereale nu asigură aportul energetic necesar, mare parte din compoziția ei fiind eliminată ca atare. Hrana fără cereale este bogată în proteine și este o sursă excelentă de energie. Acest tip de hrană este foarte indicat pentru câinii energici, cu un regim de viață activ, si pentru femelele gestante și care alăptează.

  1. Blana

Hrana fără cereale, datorită nivelului crescut de proteină animală, mai ales în pește, este o sursă de acizi grași-omega 3. Acest tip de nutrienți aduc un beneficiu major sănătății pielii și a blănii. Acizii grași susțin o blană deasă, lucioasă și sănătoasă, iar proteinele asigură un fir de păr puternic, cu un randament de cădere mai mic.

  1. Alergiile

Mulți câini dezvoltă alergii la porumb sau grâu, ingrediente foarte frecvente în compoziția majorității mărcilor de hrană. Aceste alergii se pot manifesta prin: diaree, prurit dorsal, lins la nivelul membrelor etc. Dacă sunt identificate astfel de probleme, alegerea unui sortiment fără cereale poate fi rezolvarea pentru acestea.

  1. Greutatea

O problemă des întâlnită în rândul animalelor de companie este legată de surplusul de greutate. O hrană cu exces de cereale și carbohidrați este consumată într-o cantitate mare de animăluțe pentru a le satisface nevoile nutritive. Cantitatea mare de hrană și lipsa mișcării zilnice duc cu ușurință la creștere în greutate. Alternativa: hrana fără cereale este bogată în vegetale, carne și, posibil, o sursă bună de carbohidrați, ex: cartof dulce. Lucrul cel mai important de știut,  legat de hrana fără cereale, este valoarea nutritivă mare pentru o cantitate foarte mică de hrană, comparativ cu cea bogată în cereale.

  1. Respirația

Ce mănâncă un animăluț are impact major și asupra sănătății lui dentare. Orice proprietar de câini s-a lovit, cel puțin o dată, de respirația urât mirositoare a acestora. O dietă fără cereale poate fi rezolvarea acestor probleme deloc de neglijat, cu efecte asupra sănătății animăluțelor, pe măsură ce trece timpul.

  1. Cantitatea face diferența!

Pe lângă prețul pe care, mai devreme sau mai târziu, îl plătim pentru a „repara” problemele generate de o alimentație dezechilibrată, trebuie să analizăm și costul efectiv al hranei pe care o procurăm pentru animăluțele noastre. Dacă la o prima impresie prețul pentru un kilogram dintr-un anumit tip de mâncare fără cereale pare mare, în comparație cu cel al hranei cu cereale, automat trebuie să ne gândim și dacă „merită”. Cu siguranță merită! Este posibil ca la un calcul simplu să descoperiți că animăluțele, pentru a-și acoperi necesarul zilnic de nutrienți, trebuie să consume o cantitate dublă dintr-un tip de mâncare cu cereale, față de unul fără cereale. Posibil să fie situații când costul efectiv pe rație pentru hrana cu cereale să fie egal sau chiar mai mare decât al celei fără cereale.

Concluzie: Sănătatea animăluțelor noastre este responsabilitatea noastră principală. O dietă echilibrată, completă și multă mișcare ne pot feri animăluțele de boli grave. Varianta de hrană fără cereale este o soluție cu multe beneficii pentru organismele sănătoase.

Rasa de Pisici LaPerm

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Prima pisică ce a prezentat pentru prima dată trăsături și mutația originală care a stat la baza apariției rasei LaPerm a apărut dintr-o pisică domestică, de hambar. În anul 1982, într-o fermă din Oregon, aflată aproape de locurile de vânătoare și pescuit ale Indienilor Wishram, un număr de șase pisicuțe au fost născute de către o pisică de hambar. Una dintre pisicuțe a fost născută complet cheală, fără să semene deloc cu mama sa sau cu frații săi. În timp ce pisica nu avea niciun fir de păr, prezenta totuși un tipar albastru pe pielea sa, ceea ce imita un tipar clasic tabby. În următoarele opt săptămâni, pisicii a început să îi crească păr foarte moale și cârlionțat. Între vârsta de 3 și 4 luni, pisica, denumită deja ”Cârlionțata”, avea o blană plină de păr cârlionțat. Fără să cunoască foarte multe lucruri despre pisici, proprietarul fermei a acceptat această pisică mutant ca fiind unică, dar nu a făcut niciun alt demers în această privință. În următorii 10 ani nu a fost făcut nicio încercare de încrucișare selectivă, dar ca urmare a creșterii frecvenței de apariție a acestui tip de pisici, proprietarul fermei a

 Nume: LaPerm

Originea: Statele Unite ale Americii – Oregon

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 4 – 5 kg, Mascul 4,5 – 5,5 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  toate culorile.

Temperament: Dacă pisica LaPerm este socializată corect încă de când este mică, atunci va interacționa fericită cu orice oaspete. Este o alegere potrivită pentru familiile cu copii mari care o vor trata cu respectul cuvenit.

Caracteristici distinctive: Pisica LaPerm poate să fie născută fără păr sau cu păr scurt, blana ei vălurită sau cârlionțată apărând abia la maturitate. Nu toate pisicile dezvoltă o blană cârlionțată.

început să caute informații cu privire la această pisică mai puțin obișnuită. Pentru că nu avea nicio experiență în ceea ce privește genetica, proprietarul a lăsat pisicile să zburde liniștite în jurul fermei. Dar pe măsură ce înțelegea tot  mai mult că această trăsătură era unică între rasele de pisici, proprietara fermei a început să controleze pisicile și a pus la punct un program de încrucișare. S-a dovedit în scurt timp că gena blănii cârlionțate era una dominantă, purtată atât de femele cât și de masculi. Noua crescătoare a fost luată oarecum pe nepregătite de interesul generat de public față de această pisică, ceea ce a determinat-o de altfel să se prezinte într-un show de profil. Proprietarea a oferit rasei numele de ”LaPerm”, care înseamnă vălurit sau cârlionțat. Pisica din rasa LaPerm poate să prezinte o blană vălurită, cu cârlionți inelați, care pot să varieze de la un singur inel scurt până la cârlionți în formă de șurub. Cei mai scurți cârlionți îi apar pe burtă, în zona gâtului și la baza urechilor.  Pisica din rasa LaPerm are o blană cu o textură moderat moale, cu toate că fiecare pisică are o blană distinctă. Pisicile cu blana scurtă au o textură mai evidentă decât cele cu blana lungă.

Descriere fizică:

Rasa de pisici LaPerm apare în orice culoare recunoscută și în orice tipar al blănii. Unele pisici pot să fie născute fără păr, dar majoritatea au păr scurt, vălurit sau drept chiar la naștere. Pisicile sunt în general în totalitate fără păr timp de câteva săptămâni. În general blana începe să își facă apariția, fiind mereu cârlionțată. Aceste pisici sunt cu adevărat diferite de orice altă rasă de pisici datorită combinației unice a blănii, dar și din punct de vedere al apropierii față de om. Această rasă a atras privirile oricărei persoane care a fost îndeajuns de captivat pentru a o analiza puțin. Odată ce o pisică LaPerm îți intră în casă, sunt șanse foarte mari să nu te oprești aici, să mai vrei încă una. Atunci când țineți o pisică LaPerm în brațe, este o adevărată plăcere. Degetele voastre în blana acestei pisici este un adevărat drog de care cu greu vă puteți detașa.  Rasa de pisici LaPerm este o mutație naturală care se poate identifica atât la pisici cu părul scurt, cât și la cele cu părul lung. Este o pisică de mărime medie, cu blana cârlionțată și corpul destul de alungit. Toate culorile sunt acceptate. Corpul îi este bine proporționat, ceea ce îi conferă un aspect simetric. Pisica este una alertă, care pare să meargă tot timpul pe vârful degetelor. Mustățile îi sunt foarte lungi și cârlionțate, la fel ca smocurile de blană de pe urechi și de la sprâncene. Pisica perfectă va avea o blană moale, texturată, liberă și care stă depărtat de corp, rebelă. Blana nu ar trebui să se încâlcească, ceea ce înseamnă că nu este nici prea groasă și nici prea grea.

Caracteristici generale:Pisica LaPerm arată ca și când și-ar fi pus lăbuța în priză și a primit un șoc electric. Totuși, blana sa cârlionțată este rezultatul unei mutații naturale genetice, destul de obișnuită în lumea pisicilor. Pisica LaPerm poate să fie născută fără păr sau cu păr scurt, blana ei vălurită sau cârlionțată apărând abia la maturitate. Nu toate pisicile dezvoltă o blană cârlionțată. Din acest motiv, atunci când vreți să cumpărați o pisică din rasa LaPerm, este indicat să fie una deja matură.
Corp:Pieptul îi este mare, compact, larg. Spatele poate să fie ușor arcuit și cu șoldurile ridicate. Femelele sunt mai mici decât masculii. Picioarele sunt de lungime medie, osatura este una medie, iar ceea ce este definitoriu pentru aceste pisici este musculatura.
Cap:Capul îi este destul de mic comparativ cu restul corpului. Botul este ușor lat, iar nasul îi este destul de mic, de obicei de culoare maro. Nasul îi este drept, prezentând o curbă convexă începând de la baza ochilor până în partea de sus a ochilor. Fruntea ar trebui să îi fie dreaptă până în vârful capului, după care să se curbeze ușor înspre ceafă. Sprâncenele, obrajii și pomeții ar trebui să prezinte un contur elegant atunci când sunt văzute din profil.
Urechile:Sunt de dimensiuni medii, largi la bază și ușor curbate înspre în față. Distanța dintre urechi este egală cu lățimea la baza urechilor. Urechile sunt triunghiulare și ușor rotunjite la vârf. Prezintă smocuri de blană în vârf, iar vârfurile cele mai apreciate sunt cele de tip Lynx.
Ochii:Au forma unei migdale, ovali în partea de sus și rotunjiți în partea de jos. Sunt așezați la un ușor unghi între baza urechii și vârful nasului, la o distanță de un ochi între ei. Culoarea trebuie să fie clară, strălucitoare, fără nicio legătură cu culoarea blănii.
Coada:Se prezintă într-o proporție perfectă cu restul corpului. Pisicile cu blana lungă vor avea o coadă acoperită de o blană bogată, asemănătoare unei pene, în timp ce pisicile cu părul scurt vor avea o coadă asemănătoare unei perii de curățat sticlele. Coada este mai groasă la bază și se subțiază pe măsură ce ajunge la vârf.
Blana:La pisicile cu blana lungă, blana este medie înspre lungă. Atât femelele cât și masculii pot să prezinte o coamă pe gât atunci când ajung la maturitate. Textura blănii este vălurită sau cârlionțată, și nu este sârmoasă. La atingere se simte foarte moale, mătăsoasă, acest lucru diferind în funcție de fiecare pisică. Blana ar trebui să fie liberă și să stea depărtată de corp. Poate să varieze ca și lungime în funcție de sezon și de maturitatea pisicii.

La pisicile cu blana scurtă nu există smocuri, iar blana are textura vălurită sau cârlionțat. Nici în acest caz blana nu este sârmoasă.

 

Personalitate:

Pisicile din rasa LaPerm sunt niște pisici curioase din fire, care iubesc înălțimile și care doresc să se implice în toate activitățile pe care le fac oamenii. Le face plăcere să stea cocoțate pe umerii oamenilor și în general se vor urca pe cel mai înalt punct al casei pentru a putea observa tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Nu trebuie să fiți surprinși dacă o să vedeți pisica folosindu-și lăbuțele pentru a deschide diverse obiecte, sau pentru a-ți atinge fața, cerând puțină atenție. Este o pisică foarte activă, dar dacă va vedea o oportunitate să stea în brațele voastre și să primească puțină atenție, cu siguranță că va alege acest lucru. Dacă pisica LaPerm este socializată corect încă de când este mică, atunci va interacționa fericită cu orice oaspete. Este o alegere potrivită pentru familiile cu copii mari care o vor trata cu respectul cuvenit. Copiii aflați la vârste fragede o vor trage de cârlionți, ceea ce i-ar putea provoca reacții nedorite. De asemenea, această pisică poate să se înțeleagă perfect cu câinii care nu au nicio problemă să conviețuiască alături de o pisică.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa LaPerm este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Dacă ii frecați din când în când blana cu o piele de căprioară, o veți putea menține lucioasă. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa LaPerm este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pisici din Rasa Khao Manee

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Rasa de pisici Khao Manee este considerată a fi pisica regală a Thailandei încă de pe vremea în care această zonă se numea Siam. Având la bază manuscrise istorice Thailandeze, se știe că Regele Rama V, care a domnit între anii 1868 și 1910, a avut nouă pisici din această rasă. Regele a ținut atât de mult la aceste pisici încât a decretat o lege prin care oricine era prins că fura o astfel de pisică era condamnat la moarte. Alături de rasele Korat (Dork Lao), Burmeză (Suphalak) și Siameză (Wichien-maat), linia acestei rase este prezentată în Tamra Maew, o antologie de poeme despre pisici, scrisă în anul 1350. Deși numele menționat în această antologie a fost ”Khao Plort”, care se traducea ca și ”ochii de culoarea mercurului”, răspândirea pisicilor cu ochi de culori diferiți în următoarele două secole, a inspirat noul nume pentru această rasă: Khao Manee, tradus ”Nestemata albă”. În timp ce Siameza, Korat și Burmeza și-au stabilizat popularitatea în Vest după cel de-al doilea război mondial, rasa Khao Manee a ajuns să fie cunoscută de către iubitorii de pisici abia atunci când o crescătoare de pisici din America, pe nume Colleen

 Nume: Khao Manee

Originea: Thailanda

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 2,7 – 3,6 kg, Mascul 3,6 – 4,8 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare:  alb.

Temperament: Atunci când nu este ocupată să întâmpine pe cineva, sau nu este în brațele stăpânilor, pisica se va ocupa de aspectul fizic, de musculatura sa. Îi place activitatea și îi place să se joace tot timpul.

Caracteristici distinctive: La fel ca alte pisici native în Thailanda, acestea ar trebui să aibă caracteristicile fizice pentru un climat călduros, umed, tropical, incluzând aici un corp alungit, un nas de lungime medie, o coadă foarte scurtă și un corp atletic și musculos.

Freymouth, a importat-o pe Sripia, o femelă Khao Manee în Statele Unite ale Americii. Mai târziu, a dus și un mascul în Statele Unite, în anul 1999. Astfel, Colleen Freymouth a ajuns să fie singura persoană din afara Thailandei care să crească această rasă. Acest lucru înseamnă că rasa Khao Manee a reușit să rămână în granițele Thailandei timp de peste 650 de ani. Dar mulțumită lui Colleen Freymouth, s-a reușit obținerea unor prime progenituri de pisici Khao Manee în America de Nord. Mai mult, Janet Poulsen a importat primele pisici din rasa Khao Manee în Marea Britanie în lunile care au urmat, ajutând totodată la diseminarea acestei rase în toate țările din Marea Britanie. În acest moment, rasa Khao Manee nu este încă recunoscută și acceptată de către toate registrele de rase de pisici, dar îi este oferit statutul preliminar de Nouă Rasă de către TICA. Acest statut a fost primit în luna Mai, 2012.

Descriere fizică:

Pisica din rasa Khao Manee a fost considerată mult timp ca fiind o adevărată nestemată în Thailanda. De altfel, și numele Khao Manee se traduce în ”Nestemata Albă”. Două dintre cele mai importante caracteristici fizice ale acestei pisici sunt blana și ochii. Pisica Khao Manee are o blană albă, frumoasă și pură, aproape la fel de perfectă ca și zăpada. Nu este foarte densă și foarte groasă, dar este foarte fină și prezintă o textură mătăsoasă. Acest lucru vă va face să vreți să stați tot timpul cu mâna în blana acesteia. Dar numele de piatră prețioasă nu provine doar din aspectul blănii. Ochii acestei pisici sunt aproape incredibili. Face parte din categoria acelor pisici care au ochii de culori diferite, unul fiind argintiu și celălalt auriu. Totuși, există cazuri de pisici care prezintă și alte culori ale ochilor. Există de asemenea și pisici care nu au ochii de culori diferite. Evident că cele mai apreciate pisici din rasa Khao Manee sunt cele care au un ochi de culoare albastră și altul de culoare galbenă.

Caracteristici generale:Impresia generală a pisicii din rasa Khao Manee este aceea a unei pisici de mărime medie, cu o culoare alb curat și cu un tonus muscular foarte bun. La fel ca alte pisici native în Thailanda, acestea ar trebui să aibă caracteristicile fizice pentru un climat călduros, umed, tropical, incluzând aici un corp alungit, un nas de lungime medie, o coadă foarte scurtă și un corp atletic și musculos.
Corp:Pieptul îi este destul de mare, ferm, paralel cu pământul. Pe burtă este permis să se vadă puțin pielea. Musculatura îi este fermă, iar pisica trebuie să arate agilitate și flexibilitate, nicidecum să fie grasă sau grea. Masculii ar trebui să aibă o musculatură mai dezvoltată decât femelele. Osatura este mai robustă în masculi decât în femele. Picioarele sunt medii înspre lungi.
Cap:Prezintă o lățime medie și o lungime moderată. Văzută din față, fața îi pare a fi eliptică, cu punctele de congruență puțin mai jos de colțul exterior al ochilor. Obrajii îi sunt destul de pronunțați, având aceeași formă eliptică și aceleași puncte de congruență. Vârful nasului și vârful urechilor formează un triunghi echilateral. Botul îi este de mărime și lățime medie. Bărbia este moderată, proporționată cu nasul. Fruntea îi este lungă, ușor convexă.
Urechile:Sunt destul de mari, late la bază, cu vârfurile ovale, mai lungi decât le este baza. Urechile ar trebui să fie ușor înclinate înspre exterior. Trebuie să fie bine distanțate una de cealaltă.
Ochii:Sunt destul de mari, dar nu foarte mari sau disproporționați și nici prea ieșiți în afară. Au o formă ovală. Sunt așezați la o distanță de aproximativ un ochi unul de celălalt. Linii trase de la un colț la celălalt colț al ochilor se curbează ușor înspre partea de sus exterioară. Culoarea ochilor poate să fie diferită, unul să fie albastru și celălalt să fie galben. De asemenea, mai pot să fie ambii albaștri, verzi sau galbeni. Un ochi sau chiar amândoi pot să fie pigmentați cu albastru și cu altă culoare.
Coada:Are o lungime medie, este puțin mai groasă la bază și este purtată cu eleganță.
Blana:Este de lungime medie înspre scurtă. La atingere este fină și catifelată. În mod natural, blana variază în funcție de temperatura mediului înconjurător. Textura îi este rezistentă și destul de moale pentru a arăta musculatura, cu o blană interioară moderată. Culoarea este alb curat.

 

Personalitate:

Pisica din rasa Khao Manee este una despre care se știe că trebuie să stea fiecare secundă alături de oameni. Iubește oamenii și încearcă să fie aproape de ei cât mai mult timp, ceea ce înseamnă că se va ghemui lângă voi sau vi se va urca pe umeri, doar pentru a se simți mai aproape. Dar această pisică nu este prietenoasă doar cu persoanele din casa în care locuiește, ci și cu oricine pășește în casă. Pisica va întâmpina pe oricine cu bucurie, iubind să fie luată în seamă și să se joace cineva cu ea. Este capabilă să se adapteze foarte repede la noi persoane, motiv pentru care o veți vedea cum sare repede în brațele unui nou venit. Dar acest comportament sociabil nu se oprește doar la oameni. Pisica din rasa Khao Manee are un comportament foarte plăcut și atunci când este pusă alături de alte animele de companie. Atunci când nu este ocupată să întâmpine pe cineva, sau nu este în brațele stăpânilor, pisica se va ocupa de aspectul fizic, de musculatura sa. Îi place activitatea și îi place să se joace tot timpul, ceea ce de altfel o ajută să își păstreze corpul elegant și musculatura mereu în formă. Îi plac de asemenea jocurile interactive, care îi permit să se joace alături de persoanele din casă sau alături de celelalte animale de companie. În ceea ce privește jocurile, este cunoscută ca fiind foarte atrasă de joaca de-a adusul mingii. Pisica va iniția singură această joacă, aducând mingi mici, sticle de plastic, capace sau orice alte obiecte de dimensiuni mici, pe care să le poată lua în gură și pe care stăpânul să le arune pentru a fugi în urmărirea lor. Curiozitatea acestei pisici nu are limite, așa că să vă așteptați să o găsiți în cele mai neașteptate locuri din casă. Personalitatea atât de plăcută a acestei pisici o face perfectă pentru orice fel de crescător de pisici, fie el începător sau un cunoscător. Se pretează excelent în casele cu copii, iar capacitatea ei de a-și găsi activitate îi permite să stea în casă și cu persoane mai în vârstă.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Khao Manee este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Dacă ii frecați din când în când blana cu o piele de căprioară, o veți putea menține lucioasă. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Khao Manee este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza;

– polimiopatia hipocalcemică duce la slăbirea mușchilor datorită nivelurilor scăzute de potasiu din sânge. Se tratează cu suplimente de potasiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pisici din Rasa Aegean

Pisici Scris de

 

Informaţii generale:

Despre această rasă trebuie să spunem încă de la început că nu face parte din rasele recunoscute de către CFA (Cat Fanciers Association).  Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu va putea să fie acceptată la un moment dat ca și rasă cu drepturi depline, care să participe în concursurile de profil. De asemenea, odată cu încadrarea într-una dintre grupele de concurs este necesară și realizarea unui standard oficial al Rasei Aegean. Noi, în continuare o să o denumim rasă, dorind totodată să menținonăm că există peste douăzeci de rase nerecunoscute de către CFA, dar care au un istoric și asociații proprii.

Pisica din rasa Aegean este originară din Insulele Ciclade, formate dintr-un grup de 200 de insule în interiorul Mării Egee. De la numele insulelor provine și numele acestei frumoase pisici. Dacă ați petrecut vacanțe în Grecia, pe insulele Andros, Delos, Mykonos, Naxos sau Santorini, cu siguranță ați observat aceste pisici de dimensiuni medii, cu părul semilung, stând

 Nume: Aegean

Originea: Grecia

Grupa: Pisici de mărime medie-mare

Inaltime: înălțime medie-mare

Greutate: Femela 4,5 – 6,5 kg, Mascul 5 – 6,8 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 15 ani

Culoare:  toate culorile, cu alb predominant și fără pete mici colorate.

Temperament: Sunt capabile să vâneze ore întregi, acest lucru datorându-se rezistenței de care dau dovadă. Pisicile din rasa Aegean sunt foarte afectuoase și loiale. Vor crea o legătură puternică cu o singură persoană, pe care o va considera specială și pe care o va urma tot timpul.

Caracteristici distinctive: Pisica Aegean are un corp atletic și de mărime medie. Capul le este mare, în proporție cu corpul și coada care sunt lungi. Ochii au un aspect oriental, iar urechile le sunt mari.

comode pe bărcile de pescuit, odihnindu-se la umbra unui scaun. Rasa Aegean este considerată a fi una dintre cele mai vechi rase de pisici domesticite. În Grecia, pisicile din rasa Aegean sunt neîmblânzite, putând fi observate tot timpul în zona portuară unde obișnuiesc să cerșească mâncare de la trecători. În Grecia, aceste pisici sunt considerate a fi o comoară națională. Rasa de pisici Aegean pare a fi singura rasă apărută în Grecia. Se crede despre ele că au trăit cu grecii antici, cu multe mii de ani înainte. Se spune despre aceste pisici că au ajuns pe tărâmul Greciei cu ajutorul pescarilor Greci antici care treceau pe lângă insule în fiecare zi. Oamenii au început încet să le domesticească, moment în care popularitatea lor în rândul grecilor a crescut seminificativ. Era o pisică despre care toată lumea știa că este un foarte bun exterminator. La începutul anilor 1990, a fost înființat primul Club al iubitorilor de pisici din rasa Aegean. Tot în acea perioadă au fost depuse eforturi pentru creșterea ordonată a acestor pisici și încrucișarea selectivă. Astăzi, cu toate că nu este o rasă recunoscută de CFA, rasa Aegean este apreciată de mai multe cluburi de crescători de pisici din întreaga lume. Chiar dacă în acest moment rasa Aegean este destul de rară în afara granițelor Greciei, a început încet să își pună amprenta asupra zonei Americii de Nord și totodată să iasă în Europa.

Descriere fizică:

Această rasă nu a primit încă un standard oficial, dar prezintă destul trăsături fizice caracteristice, care să permită realizarea unui tipar. Sunt pisici impresionante, frumoase, care chiar dacă au fost încrucișate în mod sistematic abia recent, ele s-au adaptat foarte repede mediului înconjurător. Acest lucru se datorează faptului că sunt niște pisici care au fost domesticite cu multe secole în urmă. Tot capacitatea lor mare de a se adapta le-a permis să se apropie foarte mult de oameni, ceea ce a transformat această pisică într-un animal de companie foarte apreciat. Lipsa blănii duble se datorează unor factori genetici care au reușit să se adapteze condițiilor calde din zona Greciei.

Caracteristici generale:Pisica Aegean are un corp atletic și de mărime medie. Capul le este mare, în proporție cu corpul și coada care sunt lungi. Ochii au un aspect oriental, iar urechile le sunt mari. Culoarea ochilor este verde pentru majoritatea pisicilor din această rasă, iar culoarea blănii poate să fie atât în două culori, cât și în trei. Albul este culoarea predominantă, care acoperă în general 2/3 din suprafața blănii. Celelalte culori pot să fie crem, albastru, roșu sau negru.
Corp:Este o pisică de mărime medie, puternică și musculoasă, al cărei aspect nu pare deloc a fi greu sau obez. Corpul îi este mai degrabă lung, cu o picioare puternice și de lungime medie, terminate cu niște lăbuțe rotunde.
Cap:Este rotund, larg și cu obrajii plini. Botul are o lățime medie, la atingere fiind rotund și cu mustăți pronunțate. Văzută din profil, nasul prezintă un stop. Bărbia îi este fermă și bine dezvoltată, bine proporționată cu restul corpului și nu ar trebui să fie foarte ieșită în exterior și nici prea masivă. Văzută din față, pisica Aegean pare a avea un bot ascuțit, acest lucru datorându-se în mare parte ochilor care par a fi alungiți înspre exterior.
Urechile:Sunt de mărime medie, largi la bază și așezate depărtat una de cealaltă. Interiorul urechilor nu îi este acoperit de păr cu excepția unor mici smocuri, în timp ce exteriorul este acoperit de blană. Vârfurile urechilor sunt ascuțite și îndreptate înspre în față.
Ochii:Sunt mari, perfect proporționați cu restul feței și așezați într-o ușoară linie oblică față de aspectul general al feței. Sunt alungiți, în formă de migdală și în general îi sunt verzi înspre galben. .
Coada:Are o lungime semnificativă, și este aproape egală ca și grosime de la bază până la vârf. Este acoperită în general cu foarte multă blană, de cele mai multe ori pufoasă.
Blana:Este de lungime medie, motiv pentru care rasa Aegean este considerată a fi o pisică cu păr semilung. Blana are o textură mătăsoasă, fără să prezinte o blană interioară. Prezintă de asemenea un fular plin în jurul gâtului și o coadă de asemenea cu multă blană pe ea. Din moment ce această pisică s-a adaptat climatului local, pe timpul iernii, blana sa plină o protejează de vremea mai rece, în timp ce vara își pierde blana pentru a experimenta senzația unei rase cu părul scurt. Totuși, tot timpul blana de pe coadă îi rămâne la aceeași lungime. Sunt acceptate orice combinații de culori, cu excepția punctelor colorate, care arată că au existat încrucișări cu alte rase.

 

Personalitate:

Pisicile din rasa Aegean sunt active și inteligente. Dar totodată acestea pot să fie foarte dificil de dresat. Mulți proprietari nu reușesc să le învețe nici măcar o singură comandă. Aceste pisici sunt niște vânători extrem de înzestrați, apreciate și cunoscute pentru calitățile lor de exterminatori de rozătoare. Se poate observa foarte bine această caraceristică a lor atunci când sunt nevoite să rezolve anumite probleme sau să își vâneze prada. În general, atunci când sunt la vânătoare, inteligența lor le permite să creeze ambuscade, fiind capabile să aștepte răbdătoare ore întregi înainte de a lansa atacul final. De obicei, pisicile Aegean vânează șoareci, dar dacă aceștia lipsesc, vor începe să vâneze șoareci imaginari sau chiar papucii stăpânului lor. Sunt capabile să vâneze ore întregi, acest lucru datorându-se rezistenței de care dau dovadă. Pisicile din rasa Aegean sunt foarte afectuoase și loiale. Vor crea o legătură puternică cu o singură persoană, pe care o va considera specială și pe care o va urma tot timpul. Le place să fie mângâiate și răsfățate, dar nu vor solicita tot timpul acest lucru. Sunt de asemenea foarte gălăgioase. Le place să vorbească mult cu stăpânii lor. Se pot înțelege destul de bine cu alte pisic și cu acei câini care au fost dresați sau care au niște maniere foarte bune. Rasa Aegean este una dintre puținele rase care se înțeleg excelent cu copiii. Totuși nu este indicat să îi lăsați pe copiii foarte mici să se joace cu ele pentru că ar putea să se comporte mult prea brutal comparativ cu nivelul de suportabilitate al pisicii. Majoritatea acestor pisici sunt prietenoase atunci când vine vorba de persoane străine. În schimb, dacă aveți în casă alte animale de dimensiuni mai mici, ar fi indicat să nu alegeți o pisică din rasa Aegean pentru că, după cum spuneam și mai sus, sunt animale de vânătoare perfecte, niște adevărate arme mortale. Vor intra în urmărirea altor animale mici din împrejurimi, cum sunt pești, păsări, șopârle și chiar șerpi mici. Acestor pisici le place să își petreacă timpul pe afară. Totuși, nu uitați că exteriorul casei nu este tot timpul prietenos și sigur pentru ea. Dacă vă gândiți totuși să începeți să o dresați, folosiți o lesă și un harnașament. Le place foarte mult să stea în apă și se vor juca la nesfârșit, stropind și înotând.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Aegean este lungă și ar trebui să fie pieptănată de câteva ori pe săptămână pentru a preveni încâlcelile. Aceste pisici își pierd blana, motiv pentru care pieptănatul are rolul de a înlătura firele de păr moarte. Uneori este de ajuns să vă treceți degetele prin blana lor, pentru a desprinde cârlionții încâlciți. În ceea ce privește îmbăiatul, o să îi facă plăcere tocmai pentru că este o pisică la care îi place apa. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Aegean este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– distrofia corneană reprezintă o afecțiune progresivă moștenită a ambilor ochi. Corneea, stratul exterior al ochiului este cel mai afectat. Există trei tipuri de distrofie corneană, în funcție de locația în care este identificată: epiteliul cornean, stromale cornean și endoteliul cornean;

– insuficienţa renală cronică este o tulburare în care rinichii îşi pierd încet capacitatea de concentra urina şi de a elimina deşeurile. Prin această boală structura rinichilor se schimbă, pierzându-se nefronii, unităţile funcţionale ale rinichilor.

– hernia de disc este o afecțiune în care discul intervertebral se degenerează și nu mai amortizează șocurile la nivel intervertebral. Acest lucru face discul să împingă în măduva spinării, cauzând dureri intense, paralizie, lipsa controlului asupra vezicii;

– boala vestibulară periferică afectează sistemul de echilibru, pisica începând să țină capul înclinat, nu își mai coordonează mișcările, se rostogolește, mișcă involuntar ochii, vomează și salivează excesiv;

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea pisicilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții pisicii au suferit sau suferă de astfel de boală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 2 3 8
Mergi Sus