Ratonul, un “bandit” în rândul animalelor de companie.

in Animale Salbatice/Stiai ca? Scris de

Să ai un raton ca animal de companie pare ciudat, însă deloc de neimaginat în zilele noastre. Din ce in ce mai des, aceste animăluțe haioase sunt integrate în familiile oamenilor și ocupă un veritabil loc în cadrul acestora.

Pentru zona noastră geografică, ratonul pare un animal exotic, însă trebuie să știm că în arealul lui natural el se întâlnește foarte frecvent în comunitățile oamenilor, apărând foarte des în localitățile urbane.

Ratonul este originar din America de Nord,  arealul de răspândire este situat din sudul Canadei până în Panama. Acesta este un locatar des întâlnit în orașele din SUA, America Centrală și Canada. Cristofor Columb a fost primul care a lăsat informații despre aceste animale, catalogate drept câine, pisică, bursuc sau chiar urs.

În Europa ratonii au fost aduși, în special, pentru a popula ferme dedicate blănii lor, însă, din ferme, s-au răspândit  în sălbăticie, în zona munților Caucaz. Se crede, totuși, pe baza unor fosile descoperite în Franța și Germania, că ratonul a trăit și în Europa, cu 25 de milioane de ani în urmă.

Ratonul (Procyon lotor) este un mamifer omnivor, care face parte din ordinul Carnivora, familia Procynonidae. Denumirea de raton vine din cuvântul indian “arakun” care se traduce “ cel care se scarpină”, iar numele latin “lotor” înseamnă “spălător”, lucru ce se referă la obiceiul său de a spăla hrana (în realitate se pare că prin udarea hranei și a lăbuțelor își stimulează simțul tactil).

Aspect

Ratonii sunt animale de talie medie, cântăresc până la 10 Kg, iar corpul, fără coadă, măsoară între 40 și 70 de cm. Cele mai mici exemplare se găsesc în sudul Floridei, masculul cântărind cu până la 20% mai mult decât femela. Ratonul este animalul cu cea mai mare variație de greutate, deoarece la începutul iernii ei pot cântări de două ori mai mult decât primăvara, datorită depozitelor de grăsime pe care le acumulează. Sunt animale arboricole și se întâlnesc în zone unde există apă și păduri, fiind recunoscuți și ca excelenți înotători.

Corpul lor lung este acoperit cu blană deasă, perfect adaptată pentru zonele cu climat rece din America de Nord. Culorile blănii pot varia în tonuri de gri, cenușiu, negru, alb și maro. Simțurile cele mai dezvoltate sunt auzul, mirosul și pipăitul, văzul lor este mai slab dezvoltat.

O particularitate interesantă o reprezintă labele din față, care sunt extrem de mobile și de o dexteritate incredibilă, asemănătoare mâinii umane. Datorită acestor caracteristici, ratonul poate efectua numeroase activități: poate deschide geamul, poate descuia cușca, poate dezlega șireturile, poate sustrage din buzunare monede și alte obiecte mici. Mersul este plantigrad, toată partea inferioară a labei are contact cu solul, caracteristică specifică urșilor, care le sunt rude. Labele se termina cu gheare neretractabile. Picioarele din spate se pot roti la 180 de grade, permițându-le să se urce și să coboare din copaci cu capul înainte. Picioarele scurte în raport cu mărimea corpului îi împiedică să alerge pe distanțe mari și nici nu pot face salturi ample. Viteza maximă de deplasare este cuprinsă între 16 și 24 Km/h, iar în apă pot sta până la câteva ore și pot înota cu 5 Km/h. Uimesc prin capacitatea lor de a se cățăra în copaci, în ciuda aspectului greoi al corpului si a picioarelor scurte.

Capul ratonilor este prevăzut cu urechiușe mici și rotunde, îmbrăcate în blană albă, cu un bot ascuțit și o față lată. Ratonii sunt celebri pentru “masca” pe care o poartă pe față. Întrucât combinația dintre fața lată și dunga neagră care le traversează ochii le dau o veritabilă înfățișare de bandiți. Coada este lunga, are și ea între 20-40 de cm și se prezintă cu blana colorată în degrade, cu inele de culoare neagră.

Hrănirea

Ratonul este un mamifer nocturn, omnivor. În sălbăticie se hrănește, în special noaptea, cu pești, broaște, melci, insecte, viermi, crustacee, mici păsări, rozătoare sau reptile. În dieta sa mai intră și nuci, alune, fructe, lăstari sau ouă. Deși sunt animale nocturne, ratonii pot ieși ziua pentru a profita de sursele de hrană disponibile. În preajma localităților pot ajunge să cotrobăie prin gunoaie sau chiar să cerșească hrană de la oameni. În captivitate, dieta trebuie să conțină și fructe și legume proaspete, carne proaspătă de pui, curcan sau pește; carnea roșie trebuie evitată, deoarece aceste animăluțe simpatice sunt predispuse la obezitate și, implicit, la insuficiență cardiacă.

Comportamentul

În sălbăticie, ratonii sunt mult mai activi noaptea, primăvara, vara și toamna. Iarna au tendința de a sta cât mai mult în cuib, mai ales în zonele foarte friguroase, însă nu hibernează în adevăratul sens al cuvântului. Ratonii își fac cuiburi în scorburi de copac. Se crede că adulții trăiesc solitar, însă este dovedit că ei își împart teritoriul cu alți ratoni de sex opus, iar în perioada de împerechere, masculii se pot aduna în grupuri de 4 – 5 membri, apărându-se împotriva prădătorilor. Începând cu vârsta de 12- 14 luni, puii de raton devin independenți. Raza de acțiune a ratonilor ajunge până la 50 de km pătrați în mediul rural și până la 3 hectare în mediul urban.

Inteligența ratonilor este binecunoscută, deoarece ei reușesc să-și amintească anumite lucruri chiar și după 3 ani de zile. IQ-ul lor este încadrat între pisică și maimuță.  Ratonii sunt animale foarte adaptabile, lucru care a contribuit la transformarea lui în animal de companie. Fiind des întâlnit în casele americanilor, din ce în ce mai mulți români își doresc acest animăluț și în familiile lor. Deși este un mamifer deosebit, haios și foarte atrăgător la prima vedere, trebuie să ținem cont că este totuși un animal sălbatic și că instinctul agresiv nu dispare. Poate ataca feroce dacă se simte încolțit dar, pentru a se hrăni, nu atacă animale mai mari ca el.

În captivitate, sterilizarea le poate tempera comportamentul agresiv, însă trebuie să știm că ei nu pot fi dresați. Dacă ne hotărâm să aducem în familie un raton trebuie să avem în vedere că ratonul trebuie adoptat de la crescători specializați. Găsirea unui medic veterinar specializat este foarte importantă. Modul de creștere, dieta, întreținerea și tratamentele ce îi sunt aplicate ratonului trebuie să fie sub stricta supraveghere a unui specialist. Ratonii trebuie vaccinați contra rabiei și răpciugii.

Ratonii sunt animale care au nevoie de foarte multă atenție, sunt foarte gălăgioși și energici. Ei emit foarte multe vocalize, s-a descoperit că pot emite peste 51 de sunete: ciripesc, fluieră, mârâie, șuieră, latră, plânge, chelălăie și chiar țipă. Le place să sape. Pentru a minimaliza pagubele în locuință, este de preferat să aibă un loc special amenajat și dotat cu obiecte și chiar pomi, pentru a-i ține ocupați. Ca și pisicile, au tendința să-și facă nevoile în același loc, departe de locul unde se hrănesc sau dorm.

Un raton se poate spăla cu șampon, de maxim două ori pe an, pentru a evita reducerea grăsimilor pielii. Cada se poate umple cu apă și acesta se poate lăsa să se joace în apă.

Perioada de împerechere începe de la sfârșitul lunii ianuarie și ține până la jumătatea lunii martie. În mediul natural, masculii își măresc arealul de căutare pentru a-și găsi femele pe care le curtează 3-4 zile. Au loc mai multe întâlniri nocturne, în care preludiul durează mai mult de o oră. Aproximativ o tremie dintre femele se împerechează cu mai mult de un mascul. Dacă o femelă își pierde puii, sau nu rămâne gestantă, se mai poate împerechea cu alt mascul, după 40-80 de zile. Femelele nasc primăvara între 1 și 7 pui, după o perioadă de gestație de 63 de zile. Puii deschid ochii după 20 de zile de viață. Masculii nu rămân lângă pui, aceștia rămân în grija mamelor.

 

Speranța de viață în mediul natural este mica, între 2 – 3 ani, însă în captivitate, ratonii pot trăi până la 20 de ani.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*